duminică, 31 octombrie 2010

Nesimtirea pedista - de la Zeus citire

***
Marturisesc spasit ca resursele de nesimtire pura care exista in sanul principalului partid de guvernamant au ajuns sa ma infioare. Privesc la o emisiune-document despre noua forma pe care o indreapta nesimtirea pedista in aceasta tara; la Realitatea TV o emisiune pe teme economice, axata in primul rand pe negocierile cu FMI ce s-au desfasurat in aceasta dupa-amiaza si seara la Palatul Coreoceni. Printre invitati si un domn, reprezentant PD, pe numele dansului Danut Liga. Daca intr-adevar, la Realitatea mogulului Vantu exista emisiuni cu tema data, in sensul in care subiectul il constituie atacurile la adresa PD, de data aceasta intrebarile realizatorilor erau unele pertinente, de bun simt, axate exclusiv pe mersul acestor negocieri.

Au existat opt sau noua intrebari ale realizatorilor la care singurul raspuns ingaimat de catre acest ales al poporului in Parlamentul Romaniei a fost: "cred ca sunteti pusi de PSD sa imi puneti aceasta intrebare." Nu am putut nota nici un raspuns adecvat, argumentat, cu subiect si predicat, din partea acestui ipochimen. In fapt, intreaga strategie de comunicare audio-vizuala a PD in acest moment, se bazeaza exclusiv pe galeata de laturi pe care invitatul din partea acestui partid este obligat sa o poarte la el. Tactica aceasta este una paguboasa pentru acest partid. Ea nu face altceva decat sa indice romanilor absenta totala a argumentelor care sa sustina actiunile alambicate, haotice ale unui guvern handicapat si ale unui presedinte complexat de importanta functiei ocupate.

Aceasta atitudine a reprezentantului PD l-a iritat pana si pe atat de calmul editorialist de la revista Capital, Razvan Orasanu, care a simtit nevoia de al pune la punct pe pedistul impertinent. Cu aceasta atitudine din partea puterii marturisesc ca eu m-am obisnuit. Din ciclul marilor ganditori Hoara, Sulfina, Boureanu, etc, vine si acest Danut Liga. Aproape ca am ajuns sa il regret pe Mircea Toader. Macar asta pare intotdeauna rusinat de minciunile si aberatiile pe care trebuie sa le de-a pe goarna in emisiunile TV. Avea el asa o tristete interna, atunci cand trebuia sa dezminta evidenta.

PD - ul este creatia politica a lui Traian Basescu. Nu trebuie deci sa ne mire aceasta continua nesimtire si impertinenta cu care ne-a obisnuit acest partid. Nu stiu cine este autorul acestei strategii de comunicare, insa ea este dezastruoasa pentru pedisti. Este dezastruoasa deoarece ea indica, in primul rand, gaunosenia mesajului politic al acestei formatiuni politice. Nu ajunge sa iti tragi Institut de Studii Populare, mai ai nevoie si de oameni inteligenti, de bun-simt, care sa traduca, sa disemineze mesajul politic in randul maselor.

joi, 28 octombrie 2010

Crin Antonescu si teoria multimilor insufletite

***

Opozitia politica din Romania simte in acest moment necesitatea unui lider puternic, capabil de a genera consens in randurile ei atat de eterogene. Romania sanatoasa, cea care si-a mentinut si afirmat rezervele fata de constructia statala haotica a lui Traian Basescu, are nevoie de un simbol al normalitatii politice. Cei care ies in strada pentru a-si striga durerile au nevoie de un portdrapel politic. Micul El Che de Targu Jiu, Victor Ponta, si-a consumat intreaga lui energie politica intr-un mare fas, motiunea de cenzura prezentata si votata miercuri. Penibilul situatiei l-am inregistrat atunci cand coloanele de pesedisti (scuze, sindicalisti) erau conduse pe bulevardele bucurestene de catre Vanghelie si Ginerica. Fatal pentru PSD.

In acest moment politic Crin Antonescu ar trebui sa marseze si pe latura populara a personalitatii sale.Avem intruniri publice, avem mitinguri, lipseste doar omul  care sa imprime substanta politica necesara unei miscari nationale anti-PD/Boc/Basescu. Aceasta sansa ar trebui fructificata la maxim de catre stafful lui Crin. Anul trecut am avut prilejul sa particip la o actiune publica a presedintelui PNL in Timisoara. Am ramas placut surprins de usurinta cu care acesta comunica direct cu oamenii de pe strada. Era de o naturalete si o dezinvoltura absolut admirabila.

Nu inteleg de ce Antonescu refuza in acest moment contactul direct cu multimile. Sondajele il crediteaza deja ca fiind cel mai de incredere politician in ochii romanilor. Este un bun inceput. Insa un om politic devine mare cu adevarat doar atunci cand reuseste sa stapaneasca si sa canalizeze instinctele naturale ale multimilor. Este supremul test. Dumnezeu i-a dat lui Crin aceasta insusire, nu inteleg de ce nu si-o pune mai des in valoare. E timpul expunerii directe, e momentul ca antibasescianismul sa fie personalizat. Avem nevoie de un caracter puternic iar Antonescu poate sa fie acesta.

Acum este momentul. Insa aceste momente vin si trec foarte rapid. Este un tren care trebuieste prins. Daca PNL - ul va reusi sa depuna preconizata motiune de cenzura pe legile educatiei asumate in Parlament de catre cabinetul Boc, aceasta va fi in sine o victorie importanta de etapa. Daca in urma acestei motiuni am avea de-aface si cu un guvern demis, atunci Traian Basescu ar trebui sa se gandeasca serios la retragerea din politica. Dar pana atunci mai e mult.

miercuri, 27 octombrie 2010

Idiotul Ponta!


***

Uitati-va la fata retardatului astuia! Asta se crede buricul Pamantului, omul de neinlocuit, cel ales de Dumnezeu pentru a conduce eventualul guvern post-Boc. A refuzat orice negociere pe baze paritare cu PNL, a refuzat sa ofere romanilor macar iluzia unui viitor mai bun. Un Idiot si un Retardat care se va afla intodeauna la remorca lui Adrian Nastase si Viorel Hrebenciuc. Mai retineti caracterizarea lui Ilici pentru acest limbric al politicii de Dambovita? "Infatuat si fara substanta", spunea Ion Iliescu despre cel autopropus premier.

Se mira Dobitocul asta ca cei care i-au promis ca vor vota motiunea - vorbim aici de parlamentari din curtea Puterii - au renuntat sa-si mai puna in practica intentia. Pai de ce sa voteze motiunea, bai Cretinule, cand tu nu aduci nimic in loc? Ce faci cu tara aceasta dupa ce il vei fi dat jos pe Boc? Ramane neguvernata? Pentru ce ai mai initiat aceasta actiune parlamentara daca tu, Tampitule, nu aduci nici o alternativa? Doar ca si exercitiu de imagine? De acest aspect sunt absolut sigur.

PNL - ul si Crin Antonescu trebuie sa abandoneze total orice colaborare cu sandramaua pesedista. Trebuie sa caute sustinere in directia minoritatilor, a UDMR si chiar a UNPR. Tactic, se poate ajunge chiar si la colaborari punctuale cu PD - ul. PSD - ul a redevenit toxic pentru politica romaneasca.

Ponta...Dobitocule!

marți, 26 octombrie 2010

Motiunea de cenzura intre inertia Prostiei si redundanta micului El Che

***
Premisa de la care plec in acest comentariu este aceea ca, in acest moment, Romania beneficiaza de cea mai proasta si mai incompetenta guvernare din epoca moderna a Romaniei, de la Barbu Catargiu incoace. Vorbim de un cabinet care, in doi ani de zile si-a dovedit totala incapacitate de a promova binele public pentru cei multi, pentru ca, indiferent de culoarea politica a partidului sau partidelor care dau guvernarea, acesta trebuie sa fie dezideratul suprem. Cel putin in teorie. Acest guvern prezinta toate tarele sesizabile la cabinetele limitate ca si gandire economica, incapabile de a promova o viziune integratoare pentru societatea pe care o guverneaza.

Bun. Aceasta este realitatea de care ne lovim in fiecare zi. O vedem, o sesizam, stim ca asa stau lucrurile, avem mii de dovezi in acest sens, minut de minut, ora de ora. Ce ne facem insa atunci cand opozitia politica din parlamentul tarii este formata din personalitati de tip plastelina? Cum trebuie sa reactionam noi, ca si chibitii politici internautici, atunci cand vedem ca sensul unui vot eminamente politic este denaturat pe considerente ce tin mai mult de sfera economica? Pentru ca un deputat sau senator formatat pe actualul tipar politic, va marsa intotdeauna la milioanele de euro acordate acum cu darnicie de catre ministerul d-nei Udrea. Si atunci cum sa treaca motiunea de cenzura?

Si mai avem de-aface cu un aspect; ce se va intampla daca  actualul guvern va pica la vot? Pentru ca eu unul nu am inteles nici in ziua de azi, 27.10.2010, ziua votarii motiunii in Parlamentul Romaniei, ce se va pune in locul daramatului cabinet Boc? PSD - ul, irational si total subjugat ideii de a reveni cu orice pret la guvernare, nu s-a catadixit sa ne prezinte o varianta minimala de cooperare cu celalte partide de opozitie. Incapatanarea social-democratilor de al propune pe Victor Ponta ca si premier - adica pe politicianul care mergea taras in fata lui Basescu mai acum un an -  a dinamitat orice proiect de intelegere cu PNL - ul lui Crin Antonescu.  Mult mai rational, liderul liberal a venit cu trei variante de nume de premier foarte respectabile, toti cei trei candidati sustinuti de catre PNL avand un background sanatos in macroeconomie. Din postura de mic intreprinzator in care ma regasesc, cu un bussines bazat exclusiv pe import, nici nu vreau sa aud de un leu slab in raport cu euro. Si asa o ducem destul de greu. Cu o instabilitate monetara pronuntata si cu un euro cotat la limita a 5 lei, aceasta ar insemna moartea a mii de afaceri. Sa nu ne batem joc de oamenii din aceasta tara.

Si mai exista un aspect pe care nu s-a insistat destul; in eventualitatea caderii cabinetului Boc, PSD - ul ar putea guverna alaturi de UNPR, UDMR si minoritati, substituindu-se doar PDL - ului. Iar dupa blog se iteste tot mai tare figura lui Adrian Nastase, cel care a inaugurat regimurile personale in Romania post-decembrista, fiind practic precursorul dictaturii cu iz de telenovela a lui Traian Basescu. Si decat sa am de-aface cu un alt Idiot in fruntea guvernului - recte micul El Che Victor Ponta - prefer sa raman cu actualul. Macar astuia deja ii cunoastem limitele. Prefer rictusul lui Boc in fata surasului de Tampit al lui Victor Ponta.

Acesta e blestemul suprem al acestui neam: totdeauna va avea de ales intre doua rele. Si acest aspect nu reprezinta un dat ci este rezultatul nivelului rezervei de Ratiune care mai exista in acest areal. Vai de noi.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Atentie la Adrian Nastase!


***
Pentru naivii care au crezut si inca mai cred ca Adrian Nastase s-a resemnat total in urma infrangerii de la prezidentialele din 2004 si a inlaturarii de la conducerea Camerei Deputatilor de doi ani mai tarziu, le spun ca se inseala. Fostul prim-ministru cauta, de sase ani, portita de reintrare in politica mare.  Anul acesta se pare ca a gasit-o, in persoana fostului lui tutar, micul Titulescu, micul Che Guevarra, micul...Ponta. Daca inaintea congresului PSD din iarna Adrian Nastase avea chipul unui om infrant, dupa consumarea lucrarilor acestui congres, odata cu castigarea functiei de presedinte de catre micul El Che, aceasta a revenit in forta, devenind inca odata factorul decident din varful PSD.

Duminica seara am asistat la un  adevarat asalt asupra televiziunilor de stiri, din partea celor doi manipulatori din PSD, Ion Iliescu si Adrian Nastase, precum si a papusii zambitoare Victor Ponta. Cele doua matusii ale PSD - ului l-au luat de manuta pe Victoras si l-au plimbat pe la televiziuni, doar-doar oamenii se vor obisnui cu fata acestuia. Semnalul transmis insa dinspre PSD este unul dezastruos pentru tara. Acest partid a pierdut busola reformei interne inca din timpul mandatului lui Geoana.  Acum ni se infatiseaza exact sub forma partidului infrant la alegerile din 2004 si nimic mai mult. Cu aceleasi tare, cu aceleasi oameni si, mai ales, cu acelasi factor decident in fruntea partidului:Adrian Nastase.

Ce incredere se poate in omul care, daca nu i-o lua Basescu inainte, avea el grija ca tara sa fie condusa dictatorial in maniera proprie. Sa ne aducem aminte ce a insemnat mandatul de premier al lui Nastase. Cu un Iliescu depasit pe zonele de influenta interna a partidului, Nastase si-a construit propriul cult al personalitatii, uzitand de o presa mereu aflata in cautarea banilor. Presa independenta ai acelor ani a insemnat doar Evenimentul Zilei, cu Cornel Nistorescu director-editorialist, singurele voci asumat anti-Nastase din acea perioada. Ori PSD - ul actual nu se deosebeste cu nimic de acea formatiune politica docila, aflata tot timpul la dispozitia liderului.

Ponta este umplutura, greutatea conducerii de partid o da Adrian Nastase. Un eventual guvern Ponta, care ar urma dupa caderea dezastruosului cabinet Boc, ar insemna o catastrofa pentru aceasta tara. Reinscaunarea lui Adrian Nastase ne-ar aduce indarat, in nefericitul an 2004. Crin are dreptate. Romania are nevoie de un guvern meritocrat, condus de catre un om care sa aibe habar de macroeconomie. Gestionarea unei tari aflate intr-o criza profunda, fara resurse foarte multe la dispozitie, depinde de capacitatea profesionala a celor din guvern. Ori Nastase doreste o guvernare formata din baroni locali, dupa chipul si asemanarea celei avute intre 2000 si 2004.

O situatie exceptionala cum este aceasta criza, agravata de prezenta la Cotroceni a unui presedinte incompetent, incapabil de a articula un minim consens national, cere masuri extraordinare. Un cabinet condus de catre un economist cu greutate precum Stere Farmache, Mariana Gheorghe sau un manager cu calitati dovedite precum Klaus Johannis, ar putea duce tara catre normalitate. Dar Nastase nu vrea.

luni, 18 octombrie 2010

Cand hienele se musca...


***

Iata ca a debutat un nou act din opera buffa care ii are ca primadone pe Traian Basescu si Sorin Ovidiu Vantu.  S-a ajuns la faza datului in gat, actiune executata cu largul concurs al Securitatii. (SRI - ul nu mai exista demult, avem de-aface cu o noua institutie croita exact pe calapodul fostei Securitati) Daca in privinta lui Traian Basescu, dupa 2006 nici un om cu creier in cap nu ii  mai dadea nici o sansa de a reveni la calea cea dreapta, in cea ce-l priveste pe Vantu personal sunt mirat de sustinerea publica de care inca se bucura. Sa fim foarte clar intelesi; intre cei doi nu se pot face clasamente in cea ce priveste nivelul influentei nefaste exercitate asupra acestei tari.

In opinia mea Basescu si Vantu sunt la fel de malefici pentru aceasta tara. Vorbim despre un om care isi bate continuu joc de functia prezidentiala si de poporul pe care il pastoreste si de un altul care, ajuns in varful unei gramezi de bani atrasi de la fraierici prin mijloace tip Caritas, a decis ca trebuie sa detina un rol major in viata politica a tarii. Nu direct ci prin interpusi. Si-a propus sa influenteze institutiile Statului prin intermediul unui trust de presa care, pana acum un an de zile, era portavocea lui Traian Basescu in mass-media scrisa si audio-vizuala (vezi "Cotidianul", Realitatea TV, Academia Catavencu). In timpul actiunii de suspendare a presedintelui, din 2007, Realitatea TV si-a facut un titlu de glorie din a apara imaginea lui Traian Basescu.

La acest moment nu cunoastem foarte exact care este canalul de scurgere a acestor stenograme in presa. Categoric aceste scapari voite nu isi au locul intr-o democratie. Dar, in acelasi timp, prin intermediul acestor inregistrari ne dam seama tot mai clar de gaunosenia asa-zisei democratii romanesti, de mecanismele care stau in spatele demonizarii unor personalitati, de complicitatile existente la nivel foarte inalt, de zona de intrepatrundere dintre politic si bussines. Ne dam seama ca cei care decid soarta acestei tari, cei "de sus", nu sunt altceva decat niste parveniti politic, cu  partipriurile lor, cu dusmaniile lor, cu rivalitatile lor...Putem sa ne dam seama de ce Romania se gaseste in acest impas moral care, momentan pare de nedepasit.

Sorin Ovidiu Vantu este la fel de blamabil precum Traian Basescu. Caracterele lor sunt asemenatoare, setea de putere ii face sa recurga la orice mijloace pentru a fi in centrul luarii deciziilor. Daca 50% din continutul acestor stenograme este real, atunci locul lui SOV este la zdup. Ca si al lui Basescu, de-altfel. 


duminică, 17 octombrie 2010

Blatiada - faza pe prezidentiale, editia 2009


***
Pe zi ce trece, tot mai tare simt ca noi, oamenii de rand din aceasta tara,suntem actori intr-un joc cu castigatorul hotarat din start. Bunaoara alegerile prezidentiale de anul trecut. Singurul candidat antisistem cu sanse relative de a accede la Cotroceni, Crin Antonescu, a avut parte de boicoturi si piedici destul de insemnate, chiar si din interiorul PNL (vezi cazul Patriciu) pentru a nu accede in turul al doilea al prezidentialelor. De ce? Deoarece, se pare ca era hotarat deja cine trebuie sa conduca Romania si dupa luna decembrie 2009. Jocul acesta de-a democratia devine deja plicticos in aceasta tara.

V-ati mirat poate - la fel ca si mine - de ce a fost atat de neghiob si idiot Mircea Geoana incat sa il viziteze pe nefrecventabilul domn Vantu in chiar saptamana de dinaintea turului decisiv. Avem deja cateva raspunsuri indirecte. Dupa aproape un an de zile, cei care au cunoscut pe indelete acel eveniment, incep sa vorbeasca. O marturie importanta vine din partea actualului jurnalist de la revista Kamikaze, Alexandru Cautis, pe atunci membru al redactiei Academia Catavencu, revista detinuta de catre Sorin Ovidiu Vantu. Mai jos redau fragmentele importante a destainuirilor facute publice in ultimul timp de catre acesta.

Anul trecut, în joia marii confruntări televizate dintre Băsescu și Geoană, pe la prînz, am ieșit să mănînc cu un amic. Lucram atunci, ca și colegii mei actuali de la Kamikaze, la Academia Cațavencu. Amicul îmi spune că i-a trimis un prieten niște fotografii cu Geoană la Vântu. Zic, fără interes: „A, probabil din Deltă, de anul trecut. Pot fi mișto, dar nu e mare chestie. Poate erau la pescuit pur și simplu“. „Nu, sînt de aseară, Geoană s-a dus acasă la Vântu aseară!“, zice.

Eu, în continuare fără chef, cu ochii în altă parte, pe… (mă rog, dacă n-ar citi nevastă-mea revista, aș zice pe ce): „Hai, mă, dă-o de gard! N-are cum. Doar nu e atît de bou, e doar prostănac“. „Băi, tu nu auzi, omul le-a făcut aseară. Vrei să le vezi?“, insistă amicul și-mi pune un laptop în față cu o poză mică, dar suficientă cît să-ți dea palpitații mari, mai ales cu data trecută de aparat pe un colț al ei. M-am înviorat brusc, am sărit în picioare. „Uite cum facem, roagă-l pe prietenul tău să mi le dea și mie, dar rapid, dacă se poate. Le-a mai trimis undeva?“ „Stai că-l sun. Am înțeles că vor apărea în Ziarul. Alo…“ Ce mai, l-a sunat pe fotograful de la Ziarul, care le făcuse, tipul a fost de acord să mi le trimită și mie, dar cu condiția să le public. Cred că am fugit la redacție mai tare decît sprinterul Ben Johnson dacă ar fi fost fugărit de Ku Klux Klan.
Cînd am ajuns, mi-au trebuit două minute ca să‑mi revin din gîfîit și să le spun colegilor. Nu s-a pus nici o clipă problema să nu le publicăm, mai ales că Doru Bușcu, cel care cenzura sub diverse motive savant editoriale, chipurile, tot ce nu-i convenea lu’ Vântu, era plecat la Chișinău. Problema era că Academia Cațavencu ieșea tocmai peste o săptămînă, așa că le-am pus rapid pe site. Nu înainte de a-i suna și pe Geoană, și pe Vântu, ca să procedăm jurnalistic, cum scrie la carte. La Geoană a răspuns robotul telefonic, la Vântu a răspuns cineva sîsîit: „Oooo, domnu’ Căusssiș, see onoare! Da, cu se vă pot azuta?“. „Am niște fotografii cu Geoană venind aseară în vizită la dumneavoastră acasă.“ „Păi, și se vrei, să-si spun eu se să fasi? Fă se te îndeamnă constiinsa.“ „Nu de asta e vorba, eu știu ce am de făcut, voiam să vă întreb dacă aveți ceva de declarat legat de vizita asta.“ „Nu, n-am nimic de declarat. Voi declara după aledzeri. Hai, se pup, ura si la gară!“
Așa au fost făcute publice prima oară buclucașele fotografii.
Alte amănunte nepublicate niciodată pînă acum
După alegeri am mai aflat niște amă­nunte verificate la sînge: fix cînd Geoa­nă venea la Vântu, de la mogul pleca un director mare de la Realitatea care controla (poate mai controlează și acum) tot ce se spunea pe post, astfel încît să fie cusher cu cerințele politice ale patronului. Directorul în cauză a văzut că Geoa­nă are în coadă niște paparazzi. Și a sunat imediat la Vântu: „Vedeți că Geoană a fost urmărit și filmat de niște ziariști“. (Lucrînd în presă, directorul avea ochiul format.) La chestia asta, Geoană a răspuns calm: „Nu‑i nimic, vorbesc eu mîine cu Cozmin“.
A doua zi, Geoană nu i-a spus lui Cozmin Gușă, trainer-ul lui pe comunicare, nici un cuvințel despre vizita fotografiată, astfel încît nimeni din PSD nu s-a așteptat la bomba ce urma să vină în dezbaterea finală. Îl lăsăm pe Geoană cu greșelile din căpățîna lui. Ceea ce mi se pare foarte revoltător este că Realitatea TV a dezbătut apoi în neștire faptul că „probabil serviciile lui Băsescu au făcut pozele“, cînd directorul lor de programe politice știa clar cine și la ce oră le făcuse. Dacă are coaie, și știu sigur că nu are, ar ieși să recunoască acum ce minciună prin omisiune a comis în urmă cu un an pe post.

Interesant, nu credeti? Ce flacara violet, ce Aleodor Manolea? Blat fratilor, asta s-a intamplat in decembrie 2009. Atat si nimic mai mult.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Tripleta cominternista. Tisminetki, Patapievici si Baconsky

***
Leonte Tisminetki, Dionisie Patapievici si Anatol Eftimie Baconsky. Acesti vajnici aparatori ai internationalismului proletar cu sorgintea la Moscova detin inca un rol insemnat in Romania de azi. Fii lor, ai nomenclaturistilor de ieri, ai celor care au detinut fraiele acestei tari sub regimul de ocupatie sovietica, sunt nomenclaturistii de azi ai regimului Basescu. Da, Vladimir Tismaneanu, H.R. Patapievici si Teodor Baconschi reprezinta osatura unei prezente basesciene tot mai profunde atat in lumea culturala romaneasca cat si in unele institutii ale Statului, diriguite direct de catre augustul nostru presidente.

Ce-i mana pe urmasii fostilor cominternisti catre Traian Basescu? De ce se simt ei foarte confortabil langa un presedinte de tip "tatuca"? Se regasesc ei in antiteza fata de parintii lor, cei care au adus comunismul in Romania? Si-au tradat ei credintele mostenite din familie? Eu nu cred. Cred insa cu tarie ca acesti domni nu fac altceva decat sa se perpetueze in societatea romaneasca, sa se adapteze la ceea ce se cere pe piata. Si urmasii lor vor face acelasi lucru.

Redau mai jos cateva versuri:

"Stalin şi poporul rus

Libertate ne-au adus"

"Mai trece o noapte şi mai trece o zi
Şi se ascute lupta dintre clase
Iar chiaburii se arată a fi
Elemente tot mai duşmănoase".

Ce ziceti de lirica proletcultista a lui Baconsky senior? Versuri cunoscute, nu? Numai bune de inramat pe frontispiciul noii Fundatii Cre(t)in-Democrate a juniorului.

...tara in care curvele se cred fete mari!

luni, 11 octombrie 2010

Romania, trista tara a lui Pseudo

***

Cu siguranta ca fiecare dintre noi si-a pus candva intrebari referitoare la devenenirea acestei tari, la directiile demne de urmat pentru a arde diferentele pregnant sesizabile dintre Romania si celelalte tari europene. De cele mai multe ori sictirul, lehamitea, ne fac sa ne spunem ca asta este blestemul nostru, specificul nostru national,sa ne regasim intotdeauna la cea mai mare distanta de premiantii clasei. Insa de-alungul Istoriei noastre recente au existat tentative de a racorda Romania la realitatea europeana. Insa, in dulcele nostru stil clasic, noi am preferat heirupismul in dauna unei dezvoltari asezate, organice, a unei societati care, inca, cauta sa se desprinda de Feudalism. Pentru ca, precum Mongolia care a fost comunizata fara a mai cunoaste stadiul capitalismului imperialist, asa si mare parte a romanilor au ars etapa acumularilor de capital, ajungand direct, dupa 1945, in comunismul cel mai profund.

Junimistii sfrasitului de secol XIX au pus exact diagnosticul societatii romanesti, atunci cand Titu Maiorescu a enuntat pentru intaia data teoria formelor fara fond. Un alt conservator al acelor vremuri, marele nostru dramaturg IL Caragiale ne spunea verde-n fata ca Romania este tara lui Pseudo, locul unde seriozitatea este o pasare rara, totul rezumandu-se la fatada, la imagine. A avansat Romania de la acel punct? Ma indoiesc de acest fapt, mai ales atunci cand ma uit si vad ce se intampla in jurul meu. Proiectul social romanesc este unul prizonier finalului de secol XIX.  Democratizarea in Romania postdecembrista nu a insemnat altceva decat reinvierea personajelor lui Caragiale.

Avem parte de democratia, de parlamentarism, de separatia puterilor in stat, de independenta Justitiei, de responsabilitate ministeriala? Teoretic da. Practic, totul se desfasoara sub semnul lui Pseudo. Avem o pseudo-democratie, pseudo-parlamentarism, pseudo-independenta a Justitiei. Iar omul de rand a inceput sa perceapa aceasta realitate. Ultimul barometru de opinie realizat de catre CCSB la comanda Pro Democratia vine sa reitereze acest aspect. Romanii, in proportie de 80%, cred ca alegerile sunt fraudate. Intr-o tara membra a Uniunii Europene, atentie! Spoiala aceasta de democratie nu mai reuseste sa insele foarte multa lume.

Romanii au inceput sa il vada pe Pseudo si, cu siguranta, vor reactiona. Intai mai plapand, iar mai apoi din ce in ce mai viguros. Pentru ca, in douazeci de ani scursi de la evenimentele din decembrie 1989, clasa politica nou-edificata a avut tot timpul din lume pentru a le demonstra romanilor ca se ridica la nivelul asteptarilor lor.  Nu este mai putin adevarat ca indobitocirea cetatenilor acestei tari a reusit plenar. Poporul roman, in majoritatea lui, este format din idioti incapabili de a-si folosi propriul organ al gandirii. Este o realitate cruda. Rolul nostru, al celor care se exprima public, este acela de a modela niste constiinte pervertite. Va fi o munca de Sisif, insa personal, prefer sa fiu injurat de catre un om care imi vede greselile reale decat sa primesc acelasi tratament din partea unui nevertebrat care doar reproduce ce aude.

Tara lui Pseudo este o realitate. Romania noastra este chiar tara aceasta. Noi suntem doar niste pseudo-cetateni, condusi de catre pseudo-politicieni in baza unor pseudo-legi aplicate de catre o pseudo-Justitie. Iar in fruntea tarii troneaza un psedo-presedinte, expresie a pseudo-inteligentei acestei natii.

duminică, 10 octombrie 2010

Costel Pantilimon. Portar


***

Desi pentru mine fotbalul nu mai reprezinta demult o miza in sine, partidele importante pentru echipele romanesti sau pentru nationala inca le traiesc la intensitate maxima. Aseara am fost conectat la maxim la miza partidei dintre reprezentativa Frantei si Romania noastra.  Dupa epuizarea timpului de joc si in urma rezultatului cunoscut, recunosc, cu un ochi si jumatate am plans iar cu o jumatate am ras. De ce am ras?Pentru ca un pariu mai vechi de-al meu, Costel Pantilimon, tinde sa devina o certitudine. Felul in care a reusit sa inchida pentru mai mult de optzeci de minute poarta echipei nationale ma face sa cred ca Bogdan Lobont se gaseste tot mai aproape de iesirea definitiva din vederile selectionerului.

Ma bucur pentru Panti. Omul acesta a inceput de foarte de jos, avand si o situatie familiala destul de dificila. De ce? Pentru ca el provine dintr-o familie in care, atat tatal sau cat si mama sa, sunt surdo-muti. Va dati seama cat de dificila a fost trecerea de la o lume a tacerii catre tumultul de pe stadioane? Imi inchipui cat de greu i-a fost lui Pantilimon sa inceapa sa comunice cu proprii fundasi, in vacarmul caracteristic meciurilor de fotbal cu miza. Imi aduc aminte ce spunea Gabi Boldici, fostul lui antrenor de la Poli, despre el. Talent imens, talie fizica impresionanta insa...cam mut! Asa ca Boldici a insistat foarte mult pentru ca Panti sa vorbeasca, sa comunice foarte mult cu proprii coechipieri pe faza de aparare. Si a fost bine ca a facut acest lucru.

Pantilimon este un talent innascut dar inca insuficient slefuit. Cred ca are nevoie de o noua provocare, afara, la un club puternic din Europa. Aud ca Arsenal si Manchester United se intereseaza de pretul lui. Arsene Wenger chiar a fost prezent pe Stade de France special pentru al urmari pe Pasarila. Probabil ca in pauza de iarna va parasi Timisoara. Si este normal sa se intample asta deoarece el are nevoie sa treaca la un alt nivel. Si este bine sa faca pasul acum, la 23 de ani, deoarece mai tarziu s-ar putea sa pupe doar Azerbaidjanul cel mult!

Presa a incercat sa il traga spre hatisuri de cancan, prezentandu-l pe Panti ca pe un fost coleg de scoala a fufei care raspunde, momentan, la numele de Monica Columbeanu. Nu a cuplat deloc la aceste "dezvaluiri", preferand sa nu isi aminteasca public daca a cunoscut-o sau nu pe respectiva doamna. Dar nu a uitat de unde a plecat si cine l-a ajutat. "Pe la 8-9 ani, tata mi-a zis că ar fi bine să mă fac portar. Mi-a explicat că sînt destul de înalt şi că în poartă e mai uşor. Simţea că n-am şanse să ajung prea departe ca jucător de cîmp. L-am ascultat pe tata, şi uşor-uşor a început să-mi placă să mă tăvălesc. Eram curajos! Plonjam fără să ţin cont că jucăm pe ciment, pe zgură sau în sală, pe parchet. Eram plin de julituri, dar n-am renunţat nici o clipă. Aşa m-am călit"

Asa a devenit un caracter adevarat - am spune noi acum. Dupa meciul de la Paris, cu siguranta ca multe usi i se vor deschide, vor exista alte perspective, vor exista cluburi puternice din Anglia sau Italia care ii vor solicita serviciile. El trebuie sa ramana la fel de modest si sa munceasca de doua ori mai mult decat acum. Bravo Panti, bravo Pasarila, bravo Moldovene, noi, cei din Timisoara te vom aprecia intotdeauna pentru cea ce esti.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Cat vrei sa furi, dom' ministru?

***

DOC revine cu o melodie mai actuala decat oricand intr-o societate bolnava condusa de catre o clasa politica formata, in marea ei majoritate, din oameni ai caror singura preocupare majora este parvenitismul pe banii Statului, adica pe banii nostrii. Textul - foarte incisiv si expresiv - poate fi considerat si un manifest al generatiei noastre, cea care in 1989 abia deschidea ochii in cea ce priveste chestiunile de interes public. Personal ma recunosc cu totul in postura (inca) tanarului sictirit de cea ce se intampla in aceasta tara, aflat in imposibilitatea de a schimba cu adevarat ceva in aceasta cloaca numita Romania.



Chiar asa...Cat vrei sa furi, dom ministru?

vineri, 8 octombrie 2010

Imposibila coabitare: Serban Foarta si Sever Cotoi Voinescu

***
Intr-o Romanie in care Onoarea a devenit o rara avis, greu reperabila pana si la spiritele spilcuite ale natiunii, iata, poetul si universitarul timisorean Serban Foarta pune inca o data lucrurile la punct si se dezice de cloaca intelectualista din jurul redactiei oficinei pedisto-basesciene Dilema Veche, aflata, nu-i asa, in patrimoniul grupului de presa detinut de "liberalul" Dinu Patriciu. Motivatia acestui gest il constituie asocierea numelui domniei sale cu cel al infractorului dovedit Sever Cotoi Voinescu, cel care, impreuna cu madam Alma Anastase, a fraudat un vot in Parlamentul Romaniei. Stilul elegant, elocventa, sunt caracteristicile unei scrisori de renuntare care, in cateva fraze surprinde esenta devenirii grupului format in jurul filosofului pe stil vechi, politrucului din zilele noastre, Andrei Plesu.

Dar iata si continutul acestei scrisori:

Către Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei „Dilema veche”

Domnule Vasilescu, dragă Mircea,
întrucât dl Sever [Cotoi] Voinescu, deţinător, la „Dilema veche”, al unei rubrici permanente, anume Axa dus-întors, e, în opinia mea, un personaj nefrecventabil, mă văd constrâns a-mi înceta colaborarea, tot permanentă, la această foaie, – la care (ca şi la tine personal) mărturisesc că ţin nedezminţit…
În preajma, însă, a persoanei amintite, am dezagreabila senzaţie că, dintr-un simplu colaborator, devin, din şapte-n şapte zile, un, mai curând, colaboraţionist.
Cu amărăciune, Şerban Foarţă
Timişoara, 1 octombrie 2010

PS: Oare cand se vor revolta si liberalii adevarati sau cei care se dau mari liberali in mediul online fata de aceasta piatra de moara care poarta numele de Dinu Patriciu si este agatata de gatul partidului? Cu ce a profitat PNL de pe urma lui Patriciu? Cu absolut nimic. Campania prezidentiala a lui Crin a dus o lipsa acuta de fonduri, panotajul serios incepand la doua saptamani dupa inceputul oficial al campaniei electorale. Start ratat. Presa aservita neoficial lui Basescu a dus o campanie dura contra adversarilor acestuia. Presa care se afla oficial in gradina lui Dinu Patriciu a preferat sa uite de Politica in perioada campaniei electorale. Dar cel mai bogat dintre romani este liberal, nu?

miercuri, 6 octombrie 2010

"Am votat cu Basescu"

***

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca Romania se indreapta intr-o directie gresita, sau, dupa o expresie mai veche a lui Tom Gallagher, merge spre fundul sacului. Acest lucru nu se intampla de ieri sau de azi ci de vreo doi ani incoace. Refacerea totala a FSN - ului prin alianta naturala dintre PD si PSD in decursul anului 2009 nu a trezit din amorteala marea masa a romanilor. Rezultatul? In decembrie 2009, in intrecerea socialista pe ramura dintre Ciuma si Holera, a invins Traian Basescu. Desigur, cu largul aport al romanilor votanti, degraba varsatori de sufragii in favoarea actualului presedinte sau a lui Mircea Geoana, celalt exponent al unei Romanii reziduale.

De multe ori m-am intrebat oare cum au votat personalitatile, cei pe care ii vedem zilnic pe sticla in rolurile principale din societatea romaneasca.  In decursul zilei de ieri un mister a fost devoalat publicului larg. Ei da, sindicalistul lui Peste pe numele lui Bogdan Hossu, a declarat ieri ca a votat cu Traian Basescu. Scurt si la obiect. Asta in conditiile in care Romania, de vreo doi ani de zile - dupa cum am vazut - se indreapta spre marginea prapastiei. Sa recapitulam; in deplina cunostiinta de cauza, cunoscand acest adevar, Bogdan Hossu l-a votat pe Traian Basescu. O intrebare filosofala se naste acum: de ce? Ce l-a facut pe vajnicul sindicalist, cel batut in cuie in fruntea Cartelului Alfa, sa considere ca Traian Basescu este cea mai buna solutie pentru aceasta tara?

Ma gandesc ca totusi a avut in mana cateva argumente care au cantarit greu in luarea acestei decizii. Bun. Asta a fost anul trecut. Acum, acest Bogdan Hossu este foarte nemultumit de activitatea Executivului condus nominal de catre Emil Boc dar girat si condus de facto de catre Traian Basescu, idolul domniei-sale. Greve anuntate, marsuri catre Cotroceni cu voie de la stapanire, toate acestea au devenit activitati curente pentru sindicalistul nostru. Insa, intreb si eu acum, cu ce drept moral vine acest individ in fata manifestantilor carora le gheortaie matele de foame, si le vorbeste despre incompetenta guvernului Boc? Un amanunt interesant totusi; niciodata, in toata aceasta perioada, Bogdan Hossu nu a pronuntat numele lui Traian Basescu. Smecher, nu?

Ce pretentii mai poti avea de la o tara in care liderii de sindicat sunt mana in mana cu puterea politica a momentului? Ce asteptari mai putem avea de la o astfel de tara? Care mai este rolul miscarii sindicale in acest context? Cat de idioti pot fi membrii de sindicat din Romania atunci cand ei chiar cred in contondenta discursului liderilor lor de sindicat, in timp ce acestia, in particular, isi declara admiratia pentru cel care a determinat alunecarea Romaniei in actualul marasm?

duminică, 3 octombrie 2010

Politica pentru viitor. Ce invata tinerii politicieni de la seniori?

***

Sâmbătă, 2 octombrie 2010, a avut loc Congresul Naţional al Tineretului Social Democrat. Locaţia unde s-a tinut acest eveniment a fost Rin Grand Hotel, proprietatea celebrilor frati Negoita, afaceristi implicati puternic in politica PSD - ului, mai nou chiar si in politica de cadre a partidului. Un asemenea eveniment, congresul tinerilor social-democrati, adica a celor care vor inlocui in viitorul apropiat actuala garda a partidului cel mai bine plasat in sondajele din Romania, este de interes pentru toti cei care au aplecare catre fenomenul politicii romanesti..

Ce a reflectat presa si ce am retinut dupa acest congres? O intrega colectie de bancuri...si atat! Pai hai sa vedem cam care a fost nivelul discutiilor de la acest congres:
"Vorbeam cu un prieten sociolog, care îmi povestea cum a inserat într-un chestionar o întrebare prin care dorea să testeze încrederea românilor în actuala guvernare. Traian Băsescu şi Emil Boc se aflau într-o barcă pe Marea Neagră. Vine furtuna, barca se răstoarnă. Întrebarea era, cine a scăpat? Cei mai mulţi români au răspuns: România". Asta este al lui Nicu Banicioiu.

"Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii". "Traian Băsescu a făcut câteva greşeli, două dintre ele fiind: primul mandat şi al doilea mandat."

"Ca să schimbi un bec, este necesar un membru PDL care să spună că becul nu trebuie schimbat. De un al doilea, care să spună că de fapt PSD şi mogulii inventează faptul că becul ar fi stricat. Un al treilea, care să spună că dacă becul este stricat, a fost stricat de Ion Iliescu în perioada mineriadelor. Este nevoie apoi de un al patrulea, care să apară la B1 şi să explice că problema cu becul este rezultatul unei corupţii ruseşti. Un al cincilea, care să aloce la Ministerul Turismului bani semnificativi pentru o campanie la CNN de achiziţionarea de legume. Al şaselea, care să îşi dea demisia şi de un al şaptelea, care să îl critice imediat pe al şaselea că becul s-a stricat. Mai este nevoie de un al optulea, ca să acuze toţi românii în bloc pentru că nu se mai satură de becuri. În fine, e nevoie şi de Emil Boc, care să decidă a doua zi că becurile trebuie reduse cu 25% şi că toţi beneficiarii trebuie să plătească impozit de 50%. Şi nu în ultimul rând este nevoie de Radu Moraru, care să relateze versiunea corectă în întregii poveşti".
 
"PSD este cel mai bine pregătit să propună soluţii de guvernare, pentru că social-democraţii "au cele mai multe bloguri şi cele mai multe conturi de facebook". Pe acestea le-a scos din tolba insusi Adrian Nastase.

Congresul TSD, reunit sâmbătă, în Bucureşti, pentru alegerea viitorului preşedinte, a debutat pe melodia BUG Mafia, "Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele?", un remix făcut după melodia "Amintire cu haiduci", compusă de Vali Sterian şi lansată de Mircea Baniciu. Faptul ca Vali Sterian a ajuns sa dea imnul unui congres al partidului din care face parte si Ion Iliescu este deja un sacrilegiu, stiind cat s-a implicat Vali de aprtea opozitiei anti-FSN din anii '90. Dar de unde sa cunoasca niste tanci acest amanunt?
 
Internevetia lui Ponta de la inceputul acestui congres da limitele intelegerii politicii din Romania din partea presedintelui PSD: "Nu pot să dau timpul înapoi. Eu ţi-am predat ţie conducerea TSD, nu cred că poţi să mi-o mai dai înapoi şi te rog să te descurci cât poţi mai bine cu acest congres." Cuvintele erau adresate lui Nicu Banicioiu, presedintele TSD. Care s-a achitat bine de sarcina, reusind sa castige unanimitatea voturilor tinerilor social-democrati si sa o impuna pe fina lui Victoras in board-ul de conducere.
 
Parca am asistat la un spectacol Vacanta Mare de pe litoralul romanes al anilor 2007-2008. Adica in faza umorului indoielnic ca si calitate al celor trei olteni. Pe-ni-bil!