marți, 21 septembrie 2010

Democratia se apara si cu parul in mana!

***
Ma uit la cazul presedintei Camerei Deputatilor si nu imi vine sa cred ochilor ce vad si urechilor ce aud. Sever Voinescu, singurul Cotoi ajuns in Parlamanetul Romaniei, ne spune ca nu a numarat foarte corect padurea firava de maini ridicate pentru votarea amendamentelor la Legea Pensiilor. Diferenta este de vreo suta de voturi, dar mai conteaza? Roberta Anastase, acest pui de securist de stil vechi pusa sef peste derutatii romani de catre Vod(k)a Basescu, isi permite sa afirme senin ca acum, daca s-a fraudat votul ea este dispusa sa reia operatiunea de votare. Hai, zi sa mori tu, fa Roberto!

O cutuma a revolutiilor democratice ne spune ca cetatenii au dreptul de a se ridica impotriva unei conduceri arbitrare. Numai ca romanii nu sunt cetateni. Ei sunt doar niste oi manate la vot din patru in patru ani pentru a legitima prin prezenta lor o conducere pseudo-democratica. Intamplarea din plenul Camerei Deputatilor nu face altceva decat sa imi intareasca aceasta idee. Cam aceasta este esenta Democratiei in Romania. Un Betivan care arata mai mult precum o bulibasa, care troneaza deasupra unei tari tranformate intr-o imensa satra. Niste pipite de Dorobanti gen Udrea, Anastase, Ridzi, Boagiu, Turcan, promovate doar pe criteriul prieteniei pamatufului fata de augustul madular prezidential.

Si atunci de ce ne mai miram ca s-a ajuns pana aici? De ce facem fata aceasta de mirati, cand noi, prin inactiunea noastra, am permis ca aceste fenomene sa se generalizeze? De ce rezista inca gasca aceasta de lacuste la guvernare, intr-o tara membra a Uniunii Europene? Suntem noi cu adevarat europeni? Putem sa ne denumim fara sa rosim la fata, cetateni? Nu cred. Nu suntem altceva decat niste oi bete, incapabile de a articula opinii, atitudini. Suntem rezultatul tuturor minusurilor noastre ca si popor. Asa este. In ultimii ani am contabilizat in dreptul poporului roman mult mai multe minusuri decat plusuri. Degradarea fibrei acestei natii este vizibila, dar in acelasi timp este bagatelizata si trimisa in desuetudine.

Democratia se apara si cu parul in mana, prieteni! Unde abuzurile Statului devin de neindurat, cetateanul este perfect indreptatit de a se ridica impotriva stapanirii. Iar cand insasi esenta democratica a Statului este amenintata de catre reprezentantii sai vremelnici, acei reprezentanti sunt demni de a fi judecati si supusi oprobiului in piata publica. E timpul actiunii, daca nu cumva dorim sa ne transformam in  niste larve.