miercuri, 30 septembrie 2009

Mizele politicianiste ale presedintelui

***


In mai toate interviurile pe care le-a dat televiziunilor in ultima vreme presedintele a revenit obsesiv la tema reformarii Statului , problema care tinde sa inlocuiasca intre prioritatile prezidentiale lupta impotriva coruptiei. Dar oare lucrurile stau chiar asa? Oare, in realitate, presedintele este chiar atat de preocupat de reforma statului? Ca o paranteza, opinia pe care o impartasesc si eu este aceea ca institutiile publice din Romania trebuiesc regandite ca si organizare si atributii. Dar aceasta este o alta discutie.

De ce spun ca presedintele nu isi doreste cu adevarat reformarea statului? Pentru ca, prin toate actiunile sale, dl. Basescu ne indica mizele marunte pe care le urmareste cu adevarat. Excluderea din coalitia de guvernare a PSD - ului nu are nici o legatura cu reforma institutilor Statului. Impunerea pe agenda politica a problematicii supradimensionarii Parlamentului si sustinerea ideii unui referendum concomitent cu alegerile prezidentiale care sa ii aprobe ideile eludand litera Constitutiei si demersurile necesare amendarii ei nu are nici o legatura cu reformele institutionale.

Presedintele urmareste cu orice mijloace obtinerea unui nou mandat la Cotroceni. In acest demers este sustinut interesat de o intreaga gasca, clanizata pe orizontal in spatele presedintelui, dependenta de succesul acestuia pentru conservarea functiilor publice pe care le detine.

Betia puterii l-a orbit pe dl. Basescu. A ajuns sa se considere de neinlocuit, si-a promovat apropiatii sau membrii familiei in functii publice sau le-a protejat acestora afacerile veroase pe care le fac in dauna Statului. Acest lucru nu reprezinta deloc ideea mea de reforma a institutilor publice.

Presedintele este rupt de realitatile de zi cu zi traite de cetateanul de rand. Acest lucru este posibil prin aportul zidului de consilieri ivit in jurul sau, incapabili de a ii prezenta presedintelui nivelul real al crizei sociale pe care o traverseaza Romania. Este adevarat, nici el nu face foarte multe eforturi pentru a cunoaste realitatea.