sâmbătă, 31 decembrie 2011

La Multi Ani si un an 2012 fara dezamagiri

***

Dupa un an 2011 care ne-a tradat anumite asteptari dar, in acelasi timp, ne-a adus si multiple realizari, vreau sa urez celor care si-au lasat semnatura pe acest blog un 2012 cu mai multa sanatate, cu mai mult noroc, cu mai multe realizari si, in acelasi timp, cu dezamagiri cat mai putine.

La Multi Ani, dragi prieteni.

vineri, 30 decembrie 2011

Fara complexe! Larry Watts si istoria recenta, secreta a Romaniei

***
Va marturisesc ca, pana mai acum cateva zile, nu am avut prilejul de a citi articole sau carti semnate de catre Larry Watts. Pur si simplu acest autor nu se regasea in bibliografia mea obligatorie pentru cunoasterea istoriei recente a tarii noastre. Auzisem din mass-media despre socul editorial de pe piata romaneasca, determinat de aparitia ultimei lucrari a istoricului american, insa nu i-am dat foarte mare importanta, prins fiind cu alte probleme existentiale. Insa, intre cartile pe care le-am cumparat in acest an, de Craciun, s-a numarat si cea intitulata in editia romaneasca "Fereste-ma Doamne de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania". Dupa ce am aruncat ochii pe cuprinsul ei, va spun sincer ca nu am mai lasat volumul din maini pana cand nu l-am terminat de citit. 

Valoarea intrinseca a lucrarii nu poate fi pusa la indoiala. Nu avem de-a face cu o lectura greoaie dar nici de una foarte facila. Larry Watts a depus un efort gigantic in a selecta din arhivele si bibliografia la care a avut acces, documentele esentiale care dovedesc fara putinta de tagada razboiul nedeclarat purtat indeosebi de catre Uniunea Sovietica si Ungaria, impotriva Romaniei. Domnul Watts ne spune, printre randuri, ca suntem destul de prost pozitionati in Europa, deoarece blocam prin prezenta noastra ca si natiune, atat aspiratiile imperiale ale Velico Rusiei cat si cele ale unei Ungarii care niciodata nu va fi multumita de Tratatul de la Trianon si de rezultatul Conferintei de Pace de la Paris din 1946. Traim intr-o mare de interese adverse si tocmai de aceea avem nevoie de o diplomatie capabila de a sustine efortul  de supravietuire a statalitatii romanesti. Interesele rusesti fata de spatiul romanesc, de exemplu, sunt constante inca din vremea lui Petru cel Mare. Nici un tratat de buna vecinatate sau de colaborare nu poate bloca interesele adverse ale Rusiei fata de tara noastra.

In ceea ce priveste Ungaria, aceasta viseaza la reocuparea Transilvaniei inca din perioada imediat urmatoare a semnarii Tratatului de la Trianon. Larry Watts ne face clar dovada continuitatii acestor aspiratii, prezentand cititorilor cazul unor personalitati din politica maghiara (Vilmos Bohm, Ede Atzel, etc), care, de dragul obiectivului recuperarii macar a unei parti a Transilvaniei, au baleiat politic de la extrema dreapta catre cea stanga, fara nici cea mai mica remuscare. Fara a prezenta complexele usor de regasit la istoricii romani, dl. Watts prezinta direct cifrele exacte ale masacrelor savarsite atat de armata regulata maghiara cat si de catre formatiunile paramilitare in Transilvania ocupata dupa Diktatul de la Viena. Ip si Traznea, Miercurea Ciuc, Muresenii, au parte de pomenirea de care ar trebui sa se bucure si in istoriografia romaneasca. Din pacate, in Romania, political corectnessul pare ca a luat mintile istoricilor, care se feresc - cu unele apreciabile exceptii - sa releveze celor interesati aceste amanunte. Istoricul american identifica un filon de continuitate in politica maghiara fata de Romania, filon care ajunge pana in zilele noastre. Cum altfel am putea interpreta stirea conform careia, in 2011 peste 10.000 de secui au devenit si cetateni ai statului maghiar, fata de care au depus juramant de credinta? Daca mai spunem ca printre cei 10.000 ii putem regasi si pe presedintii consiliilor judetene din Harghita, Covasna si Mures, avem deja tabloul aproape complet.

Pentru a adanci imaginea celor care au interese ascunse fata de Romania, sunt interesante numele celor care au luat atitudine contra cartii lui Watts. Volodea Tismaneanu are un razboi personal cu istoricul american, deoarece in carte dl. Watts prezinta si cazul lui Leonte Tisminetki, tatal prietenului d-lui Basescu, cel care beneficia de cea mai mare remuneratie din partea Kominternului la inceputul anilor '40. Sigur, in opinia d-lui Tismaneanu jr., este urat sa scrii acest lucru despre tatal autorului raportului de condamnare a comunismului, nu? O alta tribuna de la care a fost atacat dl. Watts o reprezinta saptamanalul "22", organ de presa al Grupului pentru Dialog Social. Nici nu putea fi laudat aici istoricul american, dupa ce acesta a dovedit in paginile prezentului volum filiatia directa dintre stalinism si membrii GDS. Acest ONG a fost edificat cu banii lui George Soros iar membrii sai fondatori au fost alesi de catre Silviu Brucan, un stalinist de cea mai joasa speta.

Principalele griji ale lui Brucan, dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare, nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri  atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts. Cartea aceasta ridica voalul de pe fata asa-zisei societati civile din Romania, prezentand nefardat un adevar banuit de noi de mai mult timp. Adaparea de la izvorul stalinismului, aceasta a fost cerinta de baza a lui Brucan, atunci cand a decis formarea Grupului pentru Dialog Social.

Volumul "Fereste-ma Doamne de prieteni" se ridica la valoare lucrarii semnate de catre Scotus Viator - RW Seton-Watson intitulata "A History of the Roumanians", aparuta in 1934, care a avut un mare rol in respectarea de catre guvernul britanic a adevarului isoric legat de Transilvania. In anii '30, sub influenta presei controlate de catre lordul Rothermere, pozitia ungara parea a avea castig de cauza in Downing Street 10. A urmat opera lui Seton-Watson, care a pus lucrurile la punct, din punct de vedere istoric.Cartea domnului Larry Watts reprezinta evenimentul anului in politica editurilor din tara noastra. Cred ca o asemenea lucrare poate avea un mare merit si in renuntarea la complexele prezentate pana acum de istorigrafia romaneasca in tratarea unor subiecte din istoria noastra recenta.

marți, 27 decembrie 2011

Recviem pentru un imperiu

***
In aceste zile, o stire Mediafax mi-a atras atentia: conform unui clasament publicat de Centrul de Cercetare Economică şi de Afaceri, CEBR - cu sediul la Londra - economia braziliană a ajuns a şasea din lume ca mărime, devansând Marea Britanie. Aceasta este a doua schimbare din acest an în topul celor mai mari economii, după ce în primăvară China a devansat, pentru prima oară, Japonia. Daca ascensiunea economiei chineze nu mai mira pe nimeni, date fiind procentele cresterii economice anuale, faptul ca Brazilia reuseste sa depaseasca ca si eficienta si productivitate economia britanica vine sa confirme inca o data o previziune a unui economist american de la Harvard University, care ne spunea acum vreo doi ani ca, in maxim un deceniu, Marea Britanie va iesi din top tenul economiilor mondiale. 

Daca in anii '30 ai secolului trecut Marea Britanie si Franta erau inca considerate natiuni conducatoare ale lumii, iata, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ierarhiile s-au reconfigurat tocmai in dauna acestor tari. Primul care a trebuit sa se confrunte cu realitatea decaderii Marii Britanii de la statutul de mare putere a fost chiar Winston Churchill. Dupa atacul german asupra insulelor, dupa consumarea momentului eroic al rezistentei in fata Messerschimturilor lui Hitler, Churchill a inteles ca din acel moment destinul tarii sale va fi indisolubil legat de cel al Statelor Unite. Totusi, aparentele au fost pastrate exclusiv prin aportul personal al primului-ministru, o personalitate extrem de puternica in hatisurile relatiilor internationale. Imperiul britanic, in forma sa colonialista, se regasea insa intr-un puternic proces de disolutie. Pierderea Indiei, refluxul unor industrii traditionale precum cea a extractiei de carbune, a vulnerabilizat economia britanica. Prezenta la guvernare in perioada imediat postbelica a laburistilor lui Clemet Atlee a determinat adancirea racilelor prezente deja inca din perioada anterioara in mediul economic englez.

Perioada urmatoare a fost una a agoniei unei economii in care laburistii au operat nationalizari masive la scara unor intregi industrii. Revirimentul resimtit de catre economia insulara in vremea lui Margaret Thatcher i-au facut pe englezi sa mizeze, alaturi de americani, pe virtutile pietei libere, cea in care, cel putin teoretic, ei intrau mult mai pregatiti decat economiile emergente. Doar ca miza a fost una gresita, in contextul in care multe companii britanice si-au relocat productia in tari din lumea a treia, locuri unde pretul fortei de munca este mult mai scazut. Chiar directorul executiv al CEBR, Douglas McWilliams spunea deschis ca economiile care produc alimente şi energie, urcă la vârf. Perfect adevarat. Valoarea adaugata este mult mai mare atunci cand fabricile si manufacturile se regasesc pe teritoriul national.

Economia britanica a pierdut foarte mult si din cauza ambiguitatii promovate de guvernele britanice in legatura cu apartenenta tarii la Uniunea Europeana. Desi exista destule cassandre care tot canta prohodul zonei euro, revirimentul acesteia va fi unul destul de rapid si foarte solid. Impunerea unei discipline financiare mult mai stricte va aduce stabilitate si investitii in tarile continentale. Actualul prim-ministru David Cameron prefera un discurs politicianist, pe placul majoritatii britanicilor, eminamente conservatori atunci cand vine vorba de cedarea de suveranitate catre institutiile europene, neoferind insa o alternativa care sa mentina tara intre economiile mari ale lumii. Politica aceasta a ajuns tinta criticilor liderilor din industria britanica. Rolls Royce ia in considerare externalizarea productiei sale de motoare pentru avioane in una dintre tarile care au adoptat moneda unica europeana. Acest fapt ar trebui sa ingrijoreze Londra deoarece doar din servicii si comert nu se poate sustine o economie cu pretentii.

Spre deosebire de Marea Britanie, Franta - alt stat colonialist care s-a confruntat cu refluxul puterii sale la mijlocul secolului XX - a reusit sa se adapteze rapid noului trend integrator, facand din Uniunea Europeana instrumentul perpetuarii influentei sale la nivel global. Problema majora a Marii Britanii este aceea de a se convinge ea insusi ca singura nu mai inseamna mare lucru pe plan mondial. Politica splendidei izolari apartine secolului XIX si nu prea mai are sanse de izbanda in zilele noastre. Iar pentru Statele Unite Anglia reprezinta cel mult un aliat militar strategic si cam atat. In fapt, Barack Obama si-a declarat inca de la inceputul mandatului sau preferinta pentru o relatie privilegiate cu Franta prietenului Sarko si nu cu Marea Britanie. Franta este vazuta la Washington ca factor de decizie major in politica Uniunii Europene, in timp ce Marea Britanie este un actor secundar in politica de la Bruxelles. Ingrijorator pentru Londra.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi

***
Trecand peste mercantilismul care ne caracterizeaza in cea mai mare parte a anului, acum, in aceste zile, este momentul sa redescoperim acea parte din fiinta noastra care rezoneaza la sarbatoare Nasterii sfinte a lui Isus Christos.


Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi!
 
 

joi, 22 decembrie 2011

22 Decembrie. Şi?

***
Azi se implinesc 22 de ani de la acea zi de decembrie a anului 1989 care ne-a adus bucuria trecerii intre parantezele Istoriei a unei perioade negre, in care Romania s-a regasit in afara modernitatii timp de aproape cinci decenii. Epoca Ceausescu s-a incheiat rusinos, prin fuga dictatorului din fata unei multimi inoculate deja cu virusul libertatii. Atunci romanii si-au manifestat opozitia nu doar la regimul despotic impus de catre clanul Ceausescu ci si impotriva comunismului ca si ideologie politica. Din pacate, dupa 22 decembrie 1989 am avut de-a face cu o confiscare etapizata a puterii atat de catre esaloanele secunde de cadre din PCR cat si de catre cei care au fost marginalizati de catre Ceausescu in ultimul deceniu de domnie.

Acum, ca am iesit din zodia celor douazeci de ani, propusa de catre stalinistul Brucan ca si termen mediu pentru iesirea romanilor din minoratul democratiei de tip occidental, putem privi lucrurile mult mai detasati. A fost sau nu a fost revolutie in decembrie 1989? A fost…si nu a fost. Spun ca a fost deoarece la Timisoara nu putem discuta doar de o revolta impotriva dictatorului. Nu. Atunci, in Piata Operei, s-a cerut libertate, s-a cerut alungarea de la putere a comunistilor, instaurarea unei democratii reale. Nu putem vorbi despre o miscare de protest fata de o masura a guvernului. Nu. Atunci Timisoara a dorit democratie de tip occidental si renuntarea sub orice forma la practicile comuniste. Inclusiv faza a doua, cea de la Bucuresti, de pana in 22 decembrie, poate fi etichetata ca si o forma de Revolutie si nu doar de revolta vizavi de Ceausescu.

Ce s-a intamplat dupa 22 decembrie 1989 nu vom stii niciodata cu siguranta. Exista naivi care inca cred ca, dupa cei treizeci de ani prevazuti de legea arhivelor si accederea in fondurile documentare ale MApN si MAI, se va cunoaste cu certitudine rolul fiecarei arme la acel macel. Nu ma numar printre ei. Adevarul poate fi intuit dar nu si dovedit. Dupa consumarea efectului vrajii primelor zile, cativa baieti mai pregatiti decat ceilalti, mai informati si mai bine hatuiti de catre nomenklatura Glasnostului si a Perestroikai, au decis ca ei stiu mai bine ce trebuie facut in aceasta tara. Si asa, dupa chipul si asemanarea lui Gorbaciov, am avut si noi parte de un conducator un pic mai destupat la minte decat Ceausescu. Insa Ion Iliescu nu a fost un democrat prea convins, cel putin nu in acea perioada.

Asa ca am avut parte de un establishment politic care putea de la o posta a servilism prosovietic. Revolutia a intrat in moarte clinica incepand cu a doua parte a zilei de 22 decembrie 1989. De aici ii ia locul lovitura de stat, executata pe principii leniniste. Adeptii teoriei conspiratiei ne spun ca nu degeaba fazele primare ale evenimentelor din Decembrie s-au consumat la Timisoara si Iasi, exact localitatile in care, de-a lungul anilor, primul marginalizat al regimului Ceausescu si-a desfasurat activitatea. Se poate sa fie asa, dar nu exista dovezi peremptorii.

Ce a urmat, stim cu totii. Primele alegeri libere cu adevarat au fost cele din 1992. In mai 1990 am avut parte de un pseudoproces electoral in care castigatorul era cunoscut ab initio. Ba mai mult, indraznesc sa afirm ca alegerile din 1992 s-au constituit in primul exercitiu democratic de acest fel din intreaga istorie a Romaniei. Cine crede ca in perioada interbelica Romania era vreo demcratie, ar trebui sa revada inca o data modul in care se convocau alegerile si cum ajungeau ele sa fie castigate de catre partidul care le organiza. Relativa normalitate instaurata dupa 1996 tinde sa se deterioreze rapid sub actiunea unei clase politice incapabile de a mima macar democratia. Parlamentul Romaniei exista doar pentru ca trebuie sa il bifam la capitolul institutiilor fundamentale ale democratiei, altfel riscam sa disparem de pe harta Europei civilizate. Presedintele a devenit un factotum in politica interna si externa a Statului. Populatia o duce tot mai rau din punct de vedere al standardului de viata, datoriile externe ale tarii exced capacitatea de productia a unei economii care traieste doar de pe urma serviciilor si a unor expediente de moment. Vor urma scadentele fata de institutiile bancare creditoare, se va strange inca o data cureaua. Va este cunoscut tabloul? Si mie. Si atunci de ce sa mai vorbim despre 22 Decembrie 1989?

luni, 19 decembrie 2011

Politicianism de Dâmboviţa. Azi scuipam maine papam!

***
Deputat PSD Aura Vasile, 21 iunie 2011, declaratie facuta la adresa ministrului Apararii, gabriel Oprea:
Armata Română, o instituţie atât de respectată de-a lungul vremii, este astăzi în mâna celui mai mare mincinos şi trădător din istoria sa (...)Sluga însetată de sânge a lui Băsescu, aceasta ruşine fără seamăn pentru haina militară, contribuie şi el la a pensionarilor militari. Să nu uite, când va sta în faţa justiţiei şi a poporului, că şi-a alăturat spada de acest regim criminal şi că a facut-o contra poporului, contra oamenilor pe care trebuia să-i apere şi nu să-i batjocorească. Să nu uite că a minţit până si când a afirmat că: nicio pensie militară sub 3000 de lei nu va scădea

În septembrie 2010, aceasi Aura Vasile tot despre Gabriel Oprea: Dânsul este un cuc şi conduce un partid de cuci şi trebuie să ne gândim de ce, pentru că cucul este singura pasăre care trăieşte singură, care nu-şi cloceşte ouăle, ci teoretic încearcă să le vâre în cuiburile altor păsări. Conduce un partid de cuci pentru că toţi cei care sunt pe lângă domnia sa sunt nişte însinguraţi.

Pentru ca azi, 19.12.2011 d-na deputat Aura Vasile sa isi anunte demisia din PSD si intrarea in UNPR. Cum care UNPR? Acela pe care doamna il descria ca fiind un partid de cuci, condus de catre sluga insetata de sange a lui Traian Basescu, rusinea fara seaman pentru haina militara. Revanzand lucrurile dintr-un alt unghi, d-na Aura Vasile a vazut lumina in ultimele zile, declarand "am hotărât să vin alături de foştii mei colegi, cei care au demonstrat, spre deosebire de alţii, că au valori şi principii solide. Sunt un om de stânga şi împărtăşesc valorile UNPR, singurul partid care mai reprezintă astăzi stânga românească. După cum spun şi colegii mei din UNPR, nu plec din Kiseleff şi rămân mai departe aşa cum mă ştiţi, războinică şi dedicată cauzei în care cred, aceea de a-i sprijini pe oamenii care muncesc, pe pensionari şi pe tineri, pe toţi cei care au de suferit în aceaste vremuri grele", a declarat deputatul UNPR, conform NewsIn.

Pai nu e tare? Situatia aceasta imi aminteste de cea a altui traseist celebru, senatorul Gabriel Berca, ales pe listele PNL, cel care in dimineata zilei in care a vazut lumina farului de la Cotroceni, se gasea la o emisiune a unei televiziuni de stiri, unde combatea la greu activitatea guvernului Boc. Iar seara, la o alta emisiune, a anuntat senin ca nu se mai regaseste in politica promovata de catre PNL, aderand cu mandat cu tot la grupul parlamentar al PDL. Astea principii adevarate, nu? Baaa, nu vreti sa crapati, molustelor? Ne-am saturat de voi.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Timisoara revolutionara din Decembrie 1989 si calaii ei. Din nou despre nesimtire si ipocrizie

***
Mai jos voi relua un articol mai vechi de-al meu, care a aparut in doi ani consecutiv pe acest blog. Se refera la partea revolutionara a evenimentelor din decembrie 1989, la Nesimtire si la Ipocrizie.

Intotdeauna luna Decembrie reprezinta pentru mine un prilej de aducere aminte a cea ce s-a intamplat acum douazeci de ani in orasul in care m-am nascut si locuiesc. Evenimentele care au debutat in Decembrie 1989 la Timisoara au avut rolul de a declansa inceputul sfarsitului pentru familia Ceausescu si o renastere spirituala pentru noi, romanii. Pentru cateva luni, romanii nu au mai fost cocosatii Europei, nu au mai reprezentat tipologia conformistului prin excelenta. Romanii au inceput sa simta gustul Libertatii ( Libertate pe care - este adevarat - de ceva anisori prefera sa amusineze, dar aceasta este o alta problema ce tine de Miorita si de fibra cioraniana a acestui neam).

Ce s-a intamplat in acesti douazeci de ani care au trecut de la acele evenimente? A fost cineva pedepsit pentru crimele de la Timisoara? Nicidecum. Procesele treneaza, oamenii imbatranesc iar Dreptatea refuza sa se arata. Mai mult, criminalii din acel Decembrie au ajuns sa le rada in fata urmasilor celor disparuti. Desi s-a batut mult moneda in ultimul timp asupra vinovatiei generalilor Stanculescu si Chitac, mie imi pare mult mai emblematic cazul generalului in rezerva Eugen Badalan, actualmente deputat de Braila din partea PD - ului. Da, a partidului condus de cel care a condamnat comunismul, nu-i asa?Generalul Badalan este responsabil de moartea a nu mai putin de 20 de persoane in arealul Piaţa Libertăţii-Piata 700, Calea Aradului, Calea Girocului-Complexul studenţesc, Calea Şagului-Piaţa Maria-Tudor Vladimirescu din Timisoara.

Acelasi individ a condus si represiunea de la Arad, tot in acel Decembrie pe cand era şef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania.Personal acest individ a coordonat actiunile Regimentului 19 Mecanizat Arad pe strazile Timisoarei în perioada 17-22 decembrie 1989. Va spune ceva acest interval de timp?Ce face acum dl. Badalan? Este deputat de Braila din partea PD - ului, cu largul concurs al Presedintelui Basescu. Criminalii din Decembrie 1989 sunt ascunsi in Parlament, intrati acolo pe listele PD - ului.

Un alt caz frapant este cel reprezentat de catre generalul in rezerva Vasile Paul. Cei care au instrumentat cazul evenimentelor de la Timisoara sustin ca, in 17 decembrie 1989, la ora 20.30, maiorul de atunci Paul Vasile coordona misiunea de recuperare a trei transportoare blindate, blocate de demonstranti. Ordinele erau clare - impuscarea celor care manifestau impotriva regimului Ceausescu. In aceasta operatiune este impuscat Dumitru Juganaru, un om care se plimba pe strada cu fiica lui de 10 ani. S-a stabili cert ca glontul ucigas a provenit din dispozitivul comandat de catre Vasile Paul.Ironia sortii; in 2007 fostul apevist ajunsese profesor universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte Politice iar printre studentii sai se numara si Geanina Juganaru, nimeni alta decat fiica celui ucis din ordinul sau.

Aceasta este Romania Nesimtirii si a Ipocriziei.

PS: Recomand spre lectura ultima postare a lui Claudiu Iordache, de pe blogul domniei-sale. Este definitorie pentru cea ce simt acum, in zilele noastre, cei care au luat parte direct la triumful Revolutiei de la Timisoara. Dupa acel decembrie 1989 Romania si-a pierdut busola.

vineri, 16 decembrie 2011

In apararea Politiei Romane

***
De vreo doi ani asistam la o continua degradare a conditiei politistului in tara noastra. De la Traian Basescu, Emil Boc si pana la Mircea Badea, sa zicem, mai toti arunca cu pietre in aceasta categorie profesionala, acuzand-o atat de fapte reale dar si punandu-i in carca comportamente care nu sunt deloc generalizate si reprezentative pentru ea. A devenit o moda, ca si fi cool trebuie sa porti cel putin o discutie zilnica cu apropiatii, in care fie sa iti bati joc de garcea, fie sa povestesti vreo intamplare, de cele mai multe ori imaginara, in care l-ai pus tu la punct pe cel imbracat in hainele Statului.

Fara sa fac o apologie a institutiei numita Politia Romana, mai toate intamplarile prin care am trecut si care a implicat si agentul insarcinat cu aplicarea legii, au avut un final fericit. De la mici acrosari in trafic pana la prinderea unor hoti care au furat niste unelte din casa de la sat, Politia si-a facut intotdeauna bine datoria fata de mine, cetatean de rand al acestei tari. Am avut ocazia sa cunosc politisti cu tact, cu experienta, care au reusit sa puna in ordine logica faptele, astfel incat la final sa reieasa foarte clar gradul de vinovatie, atat al meu cat si al acelora cu care eram in disputa. Mi se pare absolut dezgustator modul in care autoritatile politice ale Statului se raporteaza la politisti. De la celebra intamplare cu mitingul cadrelor MAI care au strigat in fata Palatului Cotroceni "Iesi afara, javra ordinara!", la adresa actualului presedinte, Politia nu a mai avut liniste institutionala. Nu este mai putin adevarat faptul ca promovarea in functii de conducere s-a facut defectuos, la nivel de decizie ajungand ofiteri precum celebrul Soric, caz despre care am scris pe acest blog.

Insa cei care isi aroga dreptul de a arunca cu laturi pe uniformele politistilor trebuie sa se gandeasca bine in ce fel de tara isi doresc sa traiasca. Intr-una in care infractionalitatea tinde sa capete proportii de masa sau intr-una in care exista inca niste oameni capabili, care isi pun viata in pericol pentru a o apara pe cea a semenilor lor. In cazul politiei s-a taiat cu toporul, s-au dat afara cadre la norma, neexistand evaluari profesionale care sa stea la baza deciziilor de disponibilizare. Citeam mai zilele trecute despre o situatie absolut ingrijoratoare; in localitatile in care au fost inchise posturile comunale de Politie, rata infractionalitatii a explodat pur si simplu. Daca pe cineva intereseaza o varianta de raspuns pentru aceasta situatie, atunci am sa o dau eu aici. Politaiul satului avea la dispozitie intotdeauna o retea de informatori locali, care ii plasau ponturi legate de cei care au comis diferite infractiuni. Insa pentru a gestiona o asemenea retea, ai nevoie de contacte interumane, nu este suficient sa patrulezi odata pe saptamana, cu masina, pe strazile localitatii.

In loc sa primeneasca randurile cadrelor cu cei iesiti de pe bancile scolilor de specialitate, conducerea Statului a decis ca promotiile care parasesc institutiile de invatamant ale MAI sa mai stea un an pe bara. Ori majoritatea acestor tineri isi vor gasi cu siguranta altceva de lucru, intre timp. In loc sa mizam pe politisti educati, capabili de a discerne momentele in care trebuie sa faca uz de forta, de cele in care medierea este cea mai buna solutie, MAI decide arbitrar cine trebuie sa paraseasca fortat sistemul. Sa nu ne mai asteptam ca un politist, platit cu 1350 de lei pe luna, sa isi puna propria viata in pericol pentru a o apara pe cea a cetateanului contribuabil. Nu prieteni, in aceste momente mai bine ati face economii si v-ati cumpara o arma de autoaparare. In conditiile disolutiei Politiei, aceasta este cea mai buna investitie.



luni, 12 decembrie 2011

Refrenul fricii

***
In ultimul timp am tot urmarit in mass-media aparitiile celor care, de-a lungul vremii, nu si-au ascuns simpatiile pentru Traian Basescu. De la Plesu, Cartianu si restul gastii aciuate pe langa trustul de presa Adevarul Holding, pana la Tapalaga, Cristoiu si alte exemplare asemenea lor. Ideea de forta pe care doresc sa o disemineze acesti domni in spatiul public este accea ca, pentru Traian Basescu, nu exista in toata tarisoara aceasta un inlocuitor pe masura. Da, spun ei, Basescu nu este cel mai bun pesedinte, dar nici alternativa nu este mai cu mot.

Posibil ca lucrurile sa stea exact asa cum le prezinta fariseii d-lui presedinte. Insa ar trebui sa ne spuna si ei cum au ajuns la aceasta concluzie. Pentru ca nici Crin Antonescu nu a mai ocupat vreodata demnitatea de presedinte si nici Victor Ponta nu a mai fost premier. Unde se pot masura, de exemplu, performantele politice prezidentiale ale lui Traian Basescu versus cele ale lui Crin Antonescu? Pentru ca tipul acesta de discurs public, in care il potcovesti pe cel care nu iti place cu toate tarele celui care iti este simpatic, nu este deloc unul foarte credibil. Traian Basescu reprezinta o solutie politica expirata pentru aceasta tara. Dimpotriva, alternativa Crin Antonescu nu a fost inca incercata, deci avem de-aface cu  provocare pentru societatea romaneasca. Timp de doua mandate dl. Basescu a tinut haturile tarii in propriile maini. In afara de cultivarea unei camarile personale mult mai pestrita decat cea formata in jurul lui Ion Iliescu si a unui perpetuu razboi institutional care a slabit statul roman, actualul presedinte nu se poate lauda cu mai nimic.

Aruncatul cu oua stricate in alternativa la regimul Basescu a devenit o chestiune obsesiva pentru fanii interesati sau nu ai actualului presedinte. Antonescu e chiulangiu si lenes, deci nu ar fi un bun presedinte, asta de parca functia ar impune titularului un program de lucru de 24 de ore de tras la saiba. Nu, nu acesta este rolul unui presedinte. Presedintele trebuie sa dicteze liniile de forta ale politicii interne si externe, principiile jocului si sa vegheze la respectarea Constitutiei in litera ei. Nu intra in programul presedintelui subminarea autoritatii Parlamentului si nici transformarea guvernului intr-o anexa a administratiei prezidentiale. Antonescu a devenit un nume repetat obsesiv de oameni precum Andrei Plesu sau Mircea Mihaies, cei care, atunci cand vorbesc despre Traian Basescu, se simt obligati sa precizeze ca liderul liberal este mai rau decat actualul ocupant al Palatului Cotroceni. Pai haideti sa vedem daca asa stau lucrurile, stimabililor!

marți, 6 decembrie 2011

Optiunile mele politice de-a lungul vremii

***
Pentru linistirea spiritelor inflacarate, admit ca Garcia Muerte nu este un neutru. Nu ii place situatia de a fi neutru pentru ca nu se numeste Elvetia. Deci Garcia Muerte are optiunile si crezurile sale, pentru care, cred, nu este obligat a se justifica in fata nimanui. Ca sa stie si cei cu capul cubic cam ce citesc si ce injura ei, mai jos redau succint unde am pus stampila "votat" de cand am avut dreptul de a o folosi.

1996 - locale - Partidul Republican - ce vreti, la locale votezi omul si nu partidul.
         - parlamentare - Conventia Democrata

         - prezidentiale - Emil Constantinescu

2000  - locale - Partidul Republican - cu aceeasi observatie.

          - parlamentare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Theodor Stolojan

                                                                                       - turul II - Ion Iliescu

2004  - locale - Alianta DA

          - parlamentare - Alianta DA

          - pezidentiale - Traian Basescu


2007 - europarlamentare - PNL


2008  - locale - PD-L - omul a contat mai mult decat apartenenta lui politica.

          - parlamentare - PNL

2009  - europarlametare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Crin Antonescu

                                - turul II - Mircea Geoana

Acestea au fost optiunile politice ale omului care scrie acest blog. Nu ma intereseaza deloc neutralitatea, asa ca acum macar stiti la ce sa va asteptati din aceasta directie.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Neincrederea in clasa politica, principal impediment in calea triumfului total al USL

***
Vrand-nevrand, cu toate stangaciile pe care le probeaza aproape saptamanal, Uniunea Social-Liberala ramane depozitara principala a sperantelor de inlaturare a regimului Basescu pe cale democratica, uzand exclusiv de articolele existente in Constitutia Romaniei.  Insa aceasta constructie politica alternativa la cea reusita de catre Traian Basescu, cu ajutorul traseistilor din UNPR si a politicienilor de moravuri usoare din UDMR, are marea nesansa de a se confrunta nu atat cu forta electorala a lui Traian Basescu (retineti, nu vorbesc de PDL pentru ca acest partid respira exclusiv prin plamanii actualului presedinte), ci cu reticenta si chiar adversitatea romanilor fata de clasa politica de la noi.

In timpul celor doua mandate prezidentiale, Traian Basescu a tocat marunt credibilitatea publica a politicienilor din tara noastra, reusind sa indrepte furia romanilor exclusiv in directia lor, facand abstractie de faptul ca el insusi este produsul acestui tip de politicianism balcanic, lugubru si de nerespirat pentru oamenii cu o minima instructie si o cat de mica doza de moralitate. Romanii s-au saturat de acest tip de politica, lucru care iese rapid in evidenta ascultand conversatiile oamenilor de pe strada, din tramvai sau din troleibuz. Problema cea mare este reprezentata de faptul ca pe acest fond pot aparea oricand miscari politice extremiste, care sa isi insuseasca credibil un discurs visceral contra actualei stari de fapt. Si asa se pot castiga destule voturi. Sau se pot disipa din zestrea virtuala a USL. Partidul lui Dan Diaconescu este un exemplu in acest sens. Mizand pe o pozitionare antisistem, rostul acestui partid este acela de receptacul al voturilor pierdute de catre PDL. Cu alte cuvinte, voturile acestea nu trebuie sa ajunga sub nici o forma la USL.

Ca romanii s-au saturat de acest mod de a face politica, este o certitudine. Ce nu este clar e cea ce doresc cetatenii acestei tari sa se intample mai departe. Pentru ca, cu toata aprehensiunea fata de politic in general, romanii au si o doza mare de simpatie fata de solutiile autoritariste. Ori, pe acest fundal, se poate intampla orice. Pot aparea partide politice noi, dupa cum pot sa si dispara altele cu o anumita istorie in spate. De curand am avut privilegiul de a urmari o emisiune in care invitat a fost actorul  Dorel Visan, un om care, pe langa un talent actoricesc extraordinar, detine si un solid bagaj de cultura generala, absolut admirabil. Doua adevaruri mi-au atras atentia. "Politicienii noştri nu mai sunt politicieni, sunt nişte oameni decăzuţi şi care se îndreaptă foarte greu pentru că ei înşişi au intrat in conflict cu lumea. Nu mai conjugă verbul "a fi", nu îi mai interesează acest verb, îi interesează verbul "a avea". Politicienii noştri atât de mult s-au degradat şi din cauza atitudinii alegătorilor. Alegătorii nu au atitiudine faţă de ei şi îi votează în continuare". Visan exprima o idee adanc inradacinata in substratul mental colectiv: politicienii sunt hoti, care nu mai au nimic de-a face cu viata grea a cetateanului de rand.

Nu putem cuantifica doza de adevar cuprinsa in aceasta afirmatie deoarece eu personal sunt ferm convins ca in Romania inca mai exista si politicieni cu coloana vertebrala, dedicati ideii de baza a politicii, aceea de a face bine pentru cei pe care ii reprezinta. Ca atare, pe langa adversarul vizibil numit Traian Basescu, USL trebuie sa lupte si cu adversitatea romanilor fata de politica. Iar aceasta pare lupta cea mai grea.