22 Decembrie. Şi?

***

Azi se implinesc 22 de ani de la acea zi de decembrie a anului 1989 care ne-a adus bucuria trecerii intre parantezele Istoriei a unei perioade negre, in care Romania s-a regasit in afara modernitatii timp de aproape cinci decenii. Epoca Ceausescu s-a incheiat rusinos, prin fuga dictatorului din fata unei multimi inoculate deja cu virusul libertatii. Atunci romanii si-au manifestat opozitia nu doar la regimul despotic impus de catre clanul Ceausescu ci si impotriva comunismului ca si ideologie politica. Din pacate, dupa 22 decembrie 1989 am avut de-a face cu o confiscare etapizata a puterii atat de catre esaloanele secunde de cadre din PCR cat si de catre cei care au fost marginalizati de catre Ceausescu in ultimul deceniu de domnie.

Acum, ca am iesit din zodia celor douazeci de ani, propusa de catre stalinistul Brucan ca si termen mediu pentru iesirea romanilor din minoratul democratiei de tip occidental, putem privi lucrurile mult mai detasati. A fost sau nu a fost revolutie in decembrie 1989? A fost…si nu a fost. Spun ca a fost deoarece la Timisoara nu putem discuta doar de o revolta impotriva dictatorului. Nu. Atunci, in Piata Operei, s-a cerut libertate, s-a cerut alungarea de la putere a comunistilor, instaurarea unei democratii reale. Nu putem vorbi despre o miscare de protest fata de o masura a guvernului. Nu. Atunci Timisoara a dorit democratie de tip occidental si renuntarea sub orice forma la practicile comuniste. Inclusiv faza a doua, cea de la Bucuresti, de pana in 22 decembrie, poate fi etichetata ca si o forma de Revolutie si nu doar de revolta vizavi de Ceausescu.

Ce s-a intamplat dupa 22 decembrie 1989 nu vom stii niciodata cu siguranta. Exista naivi care inca cred ca, dupa cei treizeci de ani prevazuti de legea arhivelor si accederea in fondurile documentare ale MApN si MAI, se va cunoaste cu certitudine rolul fiecarei arme la acel macel. Nu ma numar printre ei. Adevarul poate fi intuit dar nu si dovedit. Dupa consumarea efectului vrajii primelor zile, cativa baieti mai pregatiti decat ceilalti, mai informati si mai bine hatuiti de catre nomenklatura Glasnostului si a Perestroikai, au decis ca ei stiu mai bine ce trebuie facut in aceasta tara. Si asa, dupa chipul si asemanarea lui Gorbaciov, am avut si noi parte de un conducator un pic mai destupat la minte decat Ceausescu. Insa Ion Iliescu nu a fost un democrat prea convins, cel putin nu in acea perioada.

Asa ca am avut parte de un establishment politic care putea de la o posta a servilism prosovietic. Revolutia a intrat in moarte clinica incepand cu a doua parte a zilei de 22 decembrie 1989. De aici ii ia locul lovitura de stat, executata pe principii leniniste. Adeptii teoriei conspiratiei ne spun ca nu degeaba fazele primare ale evenimentelor din Decembrie s-au consumat la Timisoara si Iasi, exact localitatile in care, de-a lungul anilor, primul marginalizat al regimului Ceausescu si-a desfasurat activitatea. Se poate sa fie asa, dar nu exista dovezi peremptorii.

Ce a urmat, stim cu totii. Primele alegeri libere cu adevarat au fost cele din 1992. In mai 1990 am avut parte de un pseudoproces electoral in care castigatorul era cunoscut ab initio. Ba mai mult, indraznesc sa afirm ca alegerile din 1992 s-au constituit in primul exercitiu democratic de acest fel din intreaga istorie a Romaniei. Cine crede ca in perioada interbelica Romania era vreo demcratie, ar trebui sa revada inca o data modul in care se convocau alegerile si cum ajungeau ele sa fie castigate de catre partidul care le organiza. Relativa normalitate instaurata dupa 1996 tinde sa se deterioreze rapid sub actiunea unei clase politice incapabile de a mima macar democratia. Parlamentul Romaniei exista doar pentru ca trebuie sa il bifam la capitolul institutiilor fundamentale ale democratiei, altfel riscam sa disparem de pe harta Europei civilizate. Presedintele a devenit un factotum in politica interna si externa a Statului. Populatia o duce tot mai rau din punct de vedere al standardului de viata, datoriile externe ale tarii exced capacitatea de productia a unei economii care traieste doar de pe urma serviciilor si a unor expediente de moment. Vor urma scadentele fata de institutiile bancare creditoare, se va strange inca o data cureaua. Va este cunoscut tabloul? Si mie. Si atunci de ce sa mai vorbim despre 22 Decembrie 1989?