duminică, 8 decembrie 2013

Africa lui Nelson Mandela. Pe cine plângem totuși?

***
Mai jos redau cateva imagini indosariate de catre organizatia Genocide Watch, un ONG care si-a propus sa documenteze cu probe crimele impotriva umanitatii care au loc in epoca noastra. Fotografiile  au fost facute in tara considerata model de convietuire interrasiala de catre comunitatea internationala, Africa de Sud. Da, acea Africa de Sud, pastorita de-a lungul ultimelor doua decenii de catre "marele disparut" Nelson Mandela si de urmasii sai.

Ei da, imaginea din stanga nu este suprinsa in Germania lui Hitler ci in Republica Sud-Africana, patternul de natiune inventat de catre fostul presedinte si lider al Congresului National African. Burii au devenit evreii  de serviciu, alteritatea care diminueaza tenta de negru dominant in societatea sud-africana. Practic mostenirea lui Nelson Mandela se traduce nu prin abandonarea appartheidului ci doar prin inversarea rolurilor, intre burii albi minoritari si marea masa de culoare.
 
Conform datelor oferite de catre Genocide Watch, la nivelul anului 1980 existau in Africa de Sud aproximativ 120.000 de fermieri albi care produceau pentru piata. Astazi au mai ramas doar 40.000. Si oare de ce ai mai ramane intr-o tara in care appartheidul negru este incurajat de la nivel guvernamental si acceptat de catre comunitatea internationala, cea care vede un model in natiunea sud-africana?  Iata si alte imagini, tot din fototeca Genocide Watch, care documenteaza practicile inumane la care sunt supusi albii.
 
Nu au scapat nici copii albilor, considerari o amenintare pentru  rasa dominanta. Minori albi aruncati de vii in ulei incins, doar pentru vina de a se fi nascut alb intr-un loc dominat de ura. Guvernul sud-african, presedintele Zuma tolereaza aceste fapte. Doar intr-o tara in care discursul urii fata de tot cea ce este diferit este plenar, poate sa apara un hit muzical, un imn al extremistilor negrii care sa se numeasca Kill the Boers. Iar presedintele Jacob Zuma il intoneaza cu mare entuziasm la un congres al propriului partid. 
 
Iar inaintea lui Zuma il interpretase chiar Nelson Mandela, cu acelasi nedisimulat entuziasm. Atunci despre care mostenire a lui Mandela putem discuta? In realitate, regimul negrilor din Africa de Sud nu difera cu nimic de cel al lui Hitler de dupa 1933. Rapoartele Genocide Watch (disponibile aici) vorbesc despre 70.000 de albi ucisi cu brutalitate de catre formatiunile paramilitare ale populatiei de culoare. Din cei 4.434.697 de albi, inregistrati in Africa de Sud in 1996, mai mult de 400.000 au ales sa paraseasca aceasta tara datorita climatului nesigur intretinut de catre autoritatile negre. In intreaga sa existenta, regimul de appartheid a facut 7518 victime intre cetatenii de culoare. Si aici discutam de victime provenite in confruntarile dintre fortele de ordine si manifestantii anti-appartheid, nu de cei rezultati din promovarea urii la nivel interrasial, dupa  cum procedeaza guvernarea neagra instaurata odata cu mandatul prezidential al lui Nelson Mandela.


 
Si totusi Mandela, marele disparut,  este detinatorul unui premiu Nobel. Pentru Pace!  Mostenirea lui va guverna relatiile interrasiale in Africa de Sud (desigur, in eventualitatea in care vor mai exista si alte rase in aceea tara, in viitorul apropiat). Moartea unui inspirator al agresiunilor rasiale impotriva albilor  a ajuns sa fie deplansa in marile cancelarii ale lumii civilizate. Pana unde se poate ajunge, totusi, cu ipocrizia?