duminică, 19 iulie 2009

Elena Udrea si Jazzul, o comuniune imposibila

***


Iata ca dupa ce Bocul national a fost tinta unui bombardament cu oua la Timisoara iar presedintele a avut "onoarea" de a fi intampinat cu huiduieli in Secuime, a venit si randul Elenei Udrea, o alta amazoana prezidentiala, sa vada ce inseamna furia populara.

Confundand Festivalul de Jazz de la Garana cu vreo sueta de litoral sau cu un concert de manele, blonda ministresa s-a gandit (hmmm!) ca nu ar strica sa isi expuna nurii si la acest eveniment. Doar-doar mai puncteaza un pic la impresia artistica pentru gasca de incompetenti care formeaza actualul guvern. Calcul total gresit!

Cei care au indemnat-o sa vina la Garana au incurcat publicul care prizeaza jazzul de mare clasa cu lumpenii care se strang la asa-zisele sarbatori campenesti pentru ai vedea si a se trage in poza cu mai-marii zilei. Apropo, in primavara si vara aceasta am vazut pe sticla atat de multe sezatori "traditionale" incat iti vine sa vomiti instantaneu numai cand auzi stiri despre ele. Inflatie de ele nene, nu alta!

Un fost profesor de-al meu, mare admirator al sexului frumos, spunea ca trebuie sa existe o cultura a tocului de pantof la femei, a asortarii dintre acest obiect de incaltaminte si imbracaminte. De-asemenea, atunci cand apelezi la tocuri trebuie sa ti cont si de locul in care te duci.

Ori doamna Udrea a venit imbracata intr-un maiou negru foarte decoltat tivit cu auriu, si impodobita cu margele mari de culoarea chihlimbarului, incaltata in sandale cu toc foarte inalt si subtire. Iar la ranchul de la Garana , unde se tine festivalul, pietrisul are cel putin zece centimetrii. Va dati seama ce usor se deplasa pupaza, nu?

Concluzia este una dura pentru doamna ministresa; nu poti sa iti faci imagine intr-un loc populat cu admiratori de-ai lui John Abercrombie. Media inteligentei o depaseste pe a ta.