miercuri, 10 martie 2010

Proclamatia de la Timisoara. Cu ce am ramas dupa 20 de ani?

***

Iata ca, incredibil, au trecut douazeci de ani de la difuzarea in spatiul public a ceea ce urma sa devina Proclamatia de la Timisoara. George Serban, inspiratorul ideilor cuprinse in aceasta generoasa opera programatica a anticomunismului romanesc, s-a stins din viata acum unsprezece ani, neavand posibilitatea de a vedea impactul actului sau dupa doua decenii, adica termenul dat de stalinistul Silviu Brucan pentru revenirea mintii la romani.

Romania nu a progresat cu nimic, daca privim situatia politica din unghiul principiilor propuse romanilor de Proclamatia de la Timisoara. Aruncandu-ne o privire in varful piramidei politice, constatam ca avem la Cotroceni un personaj lustrabil. Sa ne aducem aminte de punctul 8 al Proclamatiei, care ne indica clar limitele decomunizarii.

 "Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte."

Vi se pare ca am avea vreun motiv de bucurie dupa douazeci de ani? Eu zic ca nu. Avem un comunist declarat in functia de presedinte al Romaniei, iar fostii conducatori ai represiunii din decembrie 1989 lustruiesc acum bancile parlamentare (a se vedea cazul generalului Badalan). Credeti ca a fost atinsa deja limitele penibilului? Nici pe departe. Domnii care conduc acum destinele Societatii Timisoara, in frunte cu Florian Mihalcea, Daniel Vighi si Oskar Berger, au decis ca invitatul principal la manifestarile prilejuite de aceasta aniversare, sa fie insusi Traian Basescu.

Iar pentru ca tabloul sa fie complet, pe frontispiciul sediului Societatii Timisoara troneaza o placuta cu numele Monicai Macovei, europarlamentar PD. Adica, pe intelesul tuturor, pe zidul sediului institutiei care ar trebui sa fie depozitara idealurilor anticomuniste ale timisorenilor este scris numele unui fost procuror ceausist. Iar unii isi mai amintesc ce insemna institutia Procuraturii in vremea lui Ceausescu.

Ce-am avut si ce-am pierut? Pai am avut iluzia. Iluzia anticomunismului biruitor.  Ce-am pierdut? Prezentul.