marți, 10 mai 2011

Copilul-comisar al regimului actual

***
Despre Vladimir Tismaneanu s-a scris multe in ultimii ani. Adulatorii din secta basesciana vad in el un mare politolog care si-a revarsat asupra tarii noastre imensul sau bagaj de cunostiinte dobandite in activitatea academica americana. Impopotonat de catre actualul regim cu functia de sef al comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România si, mai nou, cu cea de conducator al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dl. Tismaneanu latra din toti rarunchii la adversarii politici ai degraba hahaitorului de la Cotroceni, improscand cu namol in toti cei care nu accepta mesianismul basescian in tara aceasta.

Daca dupa 1996 dl. Tismaneanu se erijase in vajnic aparator al presedintelui de atunci, Emil Constantinescu, daca dupa 2000 s-a apropiat periculos de mult de fostul presedinte de stanga Ion Iliescu, iata ca, acum, acelasi domn este zbirul propagandei desantate pro-prezidentiale si dirijorul corului de injuraci ai lui Crin Antonescu.  Pentru ca, daca nu stiati, obsesia actuala a d-lui Tismaneanu este chiar liderul PNL, in carca caruia a ajuns sa puna toate tarele societatii romanesti, in contextul in care, din 2004 singurul factor determinat din politica interna a fost chiar persoana-obiect a posternatiei sale, Traian Basescu. E greu de explicat cum ajunge ilustrul politolog la asemenea concluzii, probabil doar psihiatrul Florin Tudose ar reusi sa ne dea o explicatie stiintifica.

Personal nu pot sa nu constat dozajul mare de gandire si actiune remanenta stalinista care inca exista in persoana lui Vladimir Tismaneanu, acum, la aproape saizeci de ani de la disparitia fizica a tatucii de la Kremlin. Am urmarit cateva interviuri luate d-lui Tismaneanu si nu am putut sa nu il asociez unui mod stalinist de a vedea politica si societatea. Facand referinta la parintele sau, Leonte Tismaneanu, mai toate tusele in care acesta era zugravit, erau foarte intunecate. Probabil ca daca, actualmente aceasta s-ar mai fi aflat in viata, ilustrul politolog ar fi cerut public arestarea si condamnarea lui.

In fapt dl. Tismaneanu nu este altceva decat un tomnatic Pavlik Moruzov, eroul comsomolist al perioadei staliniste, care si-a denuntat tatal politiei secrete pentru ca tinea legatura cu elemente contrarevolutionare. Atat Vechiul cat si Noul Testament contine pilde multiple in cea ce priveste natura relatiilor tensionate dintre parinte si copil, rspectiv dintre tata si fiu. Acesti oameni merita totalul nostru dispret deoarece ei apartin unei minoritati care, in numele parvenirii, scuipa si pe mormintele inaintasilor. Un gest de minim bun simt ar fi insemnat pastrarea unei anumite rezerve in cea ce ii priveste pe proprii lui parinti. Ori, in anumite contexte, dl. Tismaneanu pare sa supraliciteze un tip aparte de complex oedipian, care il face sa devina total irational in cea ce priveste relatia cu tatal sau. Doar stalinistii si arivistii sunt in stare sa calce pe cadavre in numele parvenirii. In cazul d-lui Tismaneanu avem de-aface cu o imbinare perfecta intre educatia comunista de sorginte stalinista si arivismul, atat de propriu caracterelor infecte. Acestia sunt oamenii care, in numele osului primit pentru rontait, sunt in stare sa ucida, atat la propriu cat si la figurat. Acesta este un stalinist.