vineri, 24 decembrie 2010

CRACIUN FERICIT ALATURI DE TOTI CEI DRAGI

***

Un Craciun Fericit si Luminat alaturi de toti cei dragi.

Cu ales respect

GM

joi, 23 decembrie 2010

O natie labila psihic

***

O natiune isi dovedeste adevaratul caracter in momentele dificile. In acele clipe se iau deciziile grele, majore, de profunzime. Romanii sunt labili psihic si acest lucru nu mai este un secret pentru nimeni. Cazul de azi al electricianului de la TVR este unul simptomatic. In loc sa il ia de gat pe Boc si sa il intrebe ce are de gand sa faca cu el si cu copilul lui, el a preferat sa se automutileze sau, mai corect spus, a incercat sa isi puna capat zilelor.

Un imperiu a disparut din Istorie tocmai datorita acestei labilitati si a slabiciuni interioare. In timp ce Hernando Cortez debarca cu mica lui oaste, aztecii - caci despre ei este vorba - au preferat sa faca sacrificii umane din randurile celor cu potential de luptatori. Pentru imbunarea zeiilor. Aztecii nu mai exista ca si popor.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri aceste coincidente...

miercuri, 22 decembrie 2010

Schengenul ratat. Cauze

***

Un lucru intuit de mai multi observatori atenti ai fenomenului socio-politic romanesc s-a intamplat ieri. Germania si Franta, principalele motoare ale Uniunii Europene, si-au declarat oficial opozitia fata de integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen. Bocitoarele nationale si-au intrat in rol, in prim plan avandu-l pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Acesta din urma, in dulcele stil clasic impamantenit pe malurile Dambovitei, s-a rasti la cele doua state europene afirmand ca "statul român nu va accepta o discriminare fie şi din partea celor mai puternice state ale UE, un precedent de încălcare a Tratatului poate duce la alte abuzuri." Buuun. Asta este in mod clar un discurs pentru uz intern in care al nostru el presidente refuleaza foarte multe frustrari, de la izolarea pronuntata in care se regaseste pe plan extern pana la gesturile de respingere facute catre el de catre Sarkozy.

Problema cea mai mare pentru seful politicii externe romanesti o reprezinta faptul ca Romania la aceasta ora nu are o strategie adevarata in acest sector. S-a mizat pe Statele Unite pentru rezolvarea problemelor noastre care tin de Uniunea Europeana. Am cultivat unilateral o relatie cu America, pe care noi am considerat-o privilegiata in timp ce lor li s-a rupt de aceasta tara, considerandu-ne un popor de mana a doua. Pentru ca oare cum am putea judeca nefericita intamplare a raposatului Teo Peter? Vinovatul principal, puscasul marin american a fost absolvit de orice vina de catre o instanta americana dupa un proces care a avut loc sub jurisdictie americana.

De fapt Basescu incearca sa joace, in cadrul clubului european, rolul de maverick politic pe care l-a jucat Ceausescu in cadrul Pactului de la Varsovia, luand ca punct de sprijin exterior pentru jocul sau tocmai Statele Unite. Ori actualmente situatia este cu totul alta fata ade anii '60-'70. Bruxelles-ul nu este Moscova si nici Uniunea Europeana nu este Uniunea Sovietica. Nu se poate ca pentru nevoile tarii sa te adresezi unei puteri non-europene, daca acele nevoi pot fi satisfacute in interiorul Uniunii. Nu poti sa fi frate cu Sarkozy si Merkel in timp ce, pentru dotarea fortelor aeriene romane, preferi un invechit F16 in dauna modernelor Eurofighter Typhoon sau Saab Grippen. Nu se poate sa dai afara din tara un concern de talia lui Vinci si, in acelasi timp, americana Bechtel sa sifoneze din saracia noastra, miliarde de euro. Nu se poate ca, in cadrul lucrarilor Adunarii Generale a ONU sa ignori intotdeauna consemnele de la Bruxelles si sa te pozitionezi mai tot timpul de partea optiunii americane.Poti cel mult sa speri ca, candva, in viitorul foarte apropiat, sa devii al 51 - lea stat al federatiei americane. Numai ca, in teorie cel putin, nu asta ne-am propus noi.

Pai atunci de ce sa te mai astepti la sprijin din partea celor doua mari state europene? Unde am putea identifica motivatia necesara pentru ca Germania si Franta sa accepte ca niste desculti sa se joace pe covoarele de la Bruxelles? Intrebarea este una retorica, desigur dar problema este una reala.

duminică, 19 decembrie 2010

Cartarescu recunoaste ca a fost un prost. Dar sa spuna si altii!

***

Din postura de stipendiat al mogulului cel bun, Paunescu, dl. Cartarescu continua razboiul inceput mai acum cativa anisori, cu toti acei intelectuali care refuza sa vada geniul de lider al actualului locatar de la Cotroceni. Saptamana aceasta, in paginile EvZ, am putut contabiliza un nou editorial aflat in aceasi linie. In opinia omului care si-a dorit o viata intreaga sa aibe parte de o partida de sex in trei, "Traian Băsescu e un luptător redutabil" care insa, nimic nou sub Soare, si-a ratat menirea datorita "complotului mafiotic al mogulilor, din cauza crizei, din cauza venalităţii şi trădării PDL dar si din cauza felului în care suntem aşezaţi, noi, ca popor, în mizerabila istorie a Estului sălbatic. ".

Tinta acestui editorial sunt cei care au ramas alaturi de PNL. Dl. Cartarescu ne spune ca si el a fost si a ramas de-a lungul timpului un aprig sustinator al ideilor liberale. Dupa despartirea apelor din cadrul relatiei Basescu - PNL, el a ales osul prezidential. Desi actualmente ne spune ca "Eu m-am dezis de Băsescu. Am făcut-o când am înţeles că şi-a ratat şansele ca preşedinte, căci pomul dupa roade se cunoaste, nu după intenţii"  dl. Cartarescu nu abdica deloc de la punctele de vedere cotroceniste asupra realitatilor existente in viata politica romaneasca. Pentru el, PNL - ul, conducerea liberala in ansamblu, este formata din "cei mai mizerabili oameni din România". Nervii celui care iubeste declarativ femeile se varsa asupra celor care nu au tradat. "Dar niciun amic al meu din tabăra cealaltă nu pare-a avea îndoieli. Niciunul n-a dezertat", afirma cu ciuda dl. Cartarescu.

Din ultima fraza citata, eu inteleg urmatoarele aspecte: in mod foarte clar, editorialistul EvZ se situeaza pe o pozitie antagonica fata de cea afirmata public de catre intelectualii sprijinitori ai PNL. Plasandu-se singur in tabara prezidentiala, el traieste drama omului de litere angajat politic, aflat in situatia de a realiza faptul ca obiectul adoratiei sale, persoana sacrosancta, pentru el, a lui Traian Basescu, a compromis ideea de reformare a statului roman, patronand in continuare un sistem mafiot care s-a multiplicat in cele doua mandate prezidentiale. Ori, prin intermediul acestui articol, dl. Cartarescu se declara Prost. Dar, in acelasi timp, domnia-sa ar dori sa vada "prosti" si din tabara cealalta. Ori ceilalti, cei din "tabara cealalta" nu au posibilitatea de ai satisface acest hatar deoarece solutia pe care dansii o sprijina nu s-a consumat in timp ce  Traian Basescu arata tot mai tare precum o lamaie stoarsa.

Retorica cartaresciana  nu imi face deloc impresia abandonarii totale a proiectului Basescu. Dimpotriva. Dl. Cartarescu este doar o rotita dintr-un urias angrenaj propagandistic pro-basescian. Inca sper ca noul an, 2011, sa aduca o lamurire de substanta atat in politica romaneasca cat si in mediile legate direct de anumite institutii ale statului.

 

joi, 16 decembrie 2010

Noi nu uitam niciodata!

***
Mai jos sunt numele primilor martiri ai revoltei anticomuniste din Decembrie 1989 de la Timisoara.Trupurile neinsufletite ale acestor oameni au fost carate cu autoizoterme la Bucuresti, incinerate iar cenusa rezultata a fost aruncata intr-o gura de canal. Scriu despre acest eveniment deoarece azi, 16.12.2010 se implinesc 21 de ani de la inceputul sfarsitului pentru clanul Ceausescu. Se pare ca romanii au uitat cu desavarsire sa comemoreze aceasta data. Ar fi bine sa retinem un nume, macar un nume! din toata aceasta insiruire, pentru ca acestor oameni le datoram foarte multe. Un nume!  Atat va cer sa retineti. Unul singur.
Andrei Maria
Apró Mihai
Balogh Pavel
Balmus Vasile
Bărbat Lepa
Banciu Leontina
Belehuz Ioan
Belici Radian
Kacsó Margareta
Kőrösi Alexandru
Cruceru Gheorghe
Carpin Dănuț
Csizmarik Ladislau
Ciobanu Constantin
Wittman Petru
Nagy Eugen
Ferkel Șuteu Alexandru
Florian Antoniu Tiberiu
Gîrjoabă Dumitru Constantin
Hațegan Petru
Iosub Constantin
Iotcovici Gheorghe Nuțu
Ewinger Slobodanca
Ianoș Paris
Luca Rodica
Lăcătuș Nicolae
Munteanu Nicolae Ovidiu
Miron Ioan
Motohon Silviu
Mardare Adrian
Otelita Aurel
Opre Gogu
Osman Dumitru
Radu Constantin
Sporer Rudolf Herman
Stanciu Ioan
Sava Angela Elena
Zăbulică Constantin
Zornek Otto

si inca 4 cadavre ramase neidentificate.

luni, 13 decembrie 2010

PSD-ul la Canossa

***

Nu mai constituie de mult un secret faptul ca presiunea venita din teritoriu pentru a accede la guvernare, in orice conditii si cu orice partener, il determina pe Victor Ponta sa se contrazica zi de zi, ora de ora. Daca mai acum cateva zile liderul pesedist, pe blogul proprietate personala, il asemana pe Traian Basescu cu Dracu, Scaraoschi sau Satana, azi, iata, consortul Dacianei, ginerele lui Cuncoi, a parcurs drumul Damascului (citeste calea spre Cotroceni) unde a vazut lumina cea adevarata. Motivatia acceptarii invitatiei prezidentiale pentru "dialog" si "consultari" a constituit-o satisfactia acordata PSD - ului de catre presedinte prin convocarea separata a social-democratilor.

Foarte interesanta mi s-a parut si componenta delegatiei pesediste. Din randurile ei au facut parte Victor Ponta, Liviu Dragnea și Constantin Niță, adica trei fosti ministrii ai guvernului Aliantei Maro de mai acum un an, cea care a pus cruce Romaniei prin modul pervers in care a inteles sa guverneze. PSD - ul este la Canossa. Precum celebrul imparat german  Henric al -IV-lea, cel care a avut nevoie de trei zile de penitenta pentru ca papa Grigore al-VII-lea sa ii ridice excomunicarea, la fel si Victoras o sa mai aibe nevoie de cateva "consultari" la Cotroceni pentru ca spelunca pesedista sa fie din nou acceptata cu drepturi depline in marea familie fesenista.

Situatia PSD - ului este una destul de grava. Clientela politica a acestui partid a fost obisnuita sa aibe acces in orice circumstante la banii guvernamentali. Ori, in acest moment, pe fondul guvernarii altui partid-lacusta si al perpetuarii unei crize care nu da semne ca s-ar sfarsi foarte curand, baza acestui partid, cea care da grosul sponsorizarilor in teritoriu, da semne ca s-a cam saturat de opozitie. Sa luam exemplul judetului Timis, unde situatia imi este destul de cunoscuta. Doua firme de casa ale PSD, Cipalser si Lugomet, conduse direct sau indirect de catre varfuri actuale sau trecute ale social-democratiei locale, Gelu Milutinovici si Titu Bojin (ultimul chiar presedintele in functie al organizatiei judetene) se arata nerabdatoare de a ramane in carti pentru viitoarele lucrari de infrastructura, cu orice pret. Chiar politic.

Perspectivele sunt destul de sumbre pentru acest partid. Alternativele sunt destul de putine. Ori ramane in opozitie cu riscul dezagregarii structurilor locale, ori intra la guvernare alaturi de basescomani si vor deconta costurile aventurii la urmatoarele alegeri. Se pare ca azi, in sedinta in care Geoana a fost suspendat din partid, o alta hotarare la fel de importanta a fost si fortarea intrarii la guvernare. Sub masca apararii interesului national, cele doua aripi feseniste isi vor da din nou mana peste tara (sau in buzunarele ei, cine stie!).

PS: mai multe despre framantarile interne din PSD, la Vio Bota.

duminică, 12 decembrie 2010

Pledoarie pentru China

***
Printre putinele situatii pozitive mostenite de catre Romania de la regimul Ceausescu s-a numarat si relatia privilegiata cu China post-maoista. In dulcele stil clasic romanesc, in anii ce au urmat dupa momentul Decembrie 1989, am reusit sa compromitem in mare parte zestrea ceausista. Dictatorul comunist roman a reusit sa creeze punti de legatura importante cu Beijingul, mizand pe pozitia lui de maverick in randul tarilor comuniste est-europene in relatiile cu Moscova. Intre Uniunea Sovietica si China comunista, existau disensiuni majore, atat ideologice, care tineau de apararea dogmatismului stalinist de catre Mao, cat  si teritoriale, aflate in directa legatura cu trasarea frontierei sino-sovietice. Au existat chiar si ciocniri armate la granita dintre cele doua state, in mai multe puncte, de-alungul anilor '60- '70.

Ori, marota independentei in cadrul blocului comunist - care a pus stapanire totala pe gandirea politica a lui Nicolae Ceausescu -  a adus tara noastra in relatii privilegiate cu Beijingul. Dupa 1990 noii guvernanti veniti la putere cu asentimentul direct al Moscovei, au neglijat total aceste relatii, acestea decazand treptat pana la niste schimburi economice absolut simbolice, daca ar fi sa judecam dupa potentialul real al celor doua tari. Daca in cea ce il priveste pe Ion Iliescu putem intui exact resorturile care l-au determinat sa actioneze intr-un asemenea mod, nu la fel stau lucrurile in cea ce il priveste pe Traian Basescu. Pentru mine este o enigma profunda modul de raportare al Romaniei lui Basescu vizavi de China. Sa ma explic de ce fac aceasta afirmatie.

Situatia Chinei din anii '90 nu seamana deloc cu cea actuala. Daca in acei ani aveam de-a face cu o China aflata in postura de putere de rang doi, acum, in 2010, China a devenit a doua mare economie a planetei, cu un ritm de crestere economica absolut demential. Ori, intr-o asemenea relatie, nu ai decat de castigat. Ganditi-va la ce oportunitati iti poate conferi o piata de peste un miliard de posibili clienti. Ori, al nostru presedinte prefera sa se cantoneze intr-un discurs ultraconservator fata de China, care i-ar face sa roseasca pana si pe neoconii de la Washington.  Si aceasta in conditiile in care o Pax Sinica pare tot mai realista in viitorul destul de apropiat. Discursul ideologic in relatiile internationale nu isi are sens. Al nostru lider de la Cotroceni continua sa priveasca situatia de pe mapamond prin lentilele ideologice imprumutate de la Vl. Tismaneanu.

Atentie insa! Partidul Comunist Chinez a ajuns doar o iluzie. China este un despotism oriental de milenii. Numele actualului imparat este Partidul Comunist, insa un partid dezideologizat, aflat intr-o extraordinara contradictie cu preceptele marxist-leniniste, promovand puternic un liberalism economic care a adus China in postura de superputere planetara. Haideti totusi sa ne raportam corect la China. Macar acum.

joi, 9 decembrie 2010

Tara molustelor impaiate


***
Ce se intampla la aceasta ora in tara noastra cu unele categorii socio-profesionale nu imi mai trezeste sentimentul de compasiune. Pentru ca fata de asemenea oameni nu ai cum sa fi sensibil. Ma gandesc ca si actualii guvernanti au acelasi tip de trairi, cu diferenta ca eu privesc cu tristete cea ce se intampla la noi in timp ce ei topaie de bucurie cand constata caracterul de molusca nevertebrata al romanului. Dupa amputarea a 25% din salariile bugetarilor, ma asteptam ca romanii sa marsaluiasca pe strazi saptamani intregi pentru a-si apara dreptul la un trai decent. Numai ca noi avem marele talent de a bagateliza pana si chestiunile care tin de supravietuirea fiziologica a noastra, ca si indivizi.

Totul a inceput cu acel miting de tot rasul, din 19 mai din fata Guvernului, in care s-a dansat in draci in pas de pinguin. Pentru o miscare sindicala serioasa acel eveniment este unul descalificant. Totusi exista scuza ca atunci inca nu erau cunoscute efectele pe care le va avea amputarea bugetului de salarii cu 25%. S-a spus ca, dupa perioada concediilor, adica din septembrie, vom vedea o alta fateta a acestor miscari sindicale. Canci! Manifestatii anemice condimentate cu o greva a foamei a unei profesoare exasperata de cea ce se intampla in sistemul public de invatamant din Romania. Mai niste politai furiosi care si-au trantit caschetele de caldaramul strazii si...cam atat.

Concluzia logica care se poate extrage din aceasta insiruire de fapte este aceea ca bugetarii nostrii o duc excelent, salariile avute la inceputul acestui an fiind nu doar indestulatoare ci chiar excedentare. Guvernul a intuit exact acest lucru taind de unde trebuia, adica de la cei carora le prisosesc banii. De la inceputul anului viitor vom constata noi scumpiri la alimentele de baza din cauza cresterii accizei la carburanti.Cu siguranta insa ca romanul poate duce mai mult. Mult mai mult. Iar cand ai un presedinte care gandeste asa, poti sa te astepti la tot ce este mai bine pentru tine si pentru familia ta. Sa fie intr-un ceas bun, romane.

miercuri, 8 decembrie 2010

Invitatie

***
COMUNICAT



LANSARE CARTE

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

Sâmbătă 11 Decembrie 2010, orele 10, Amfiteatrul A33

Sâmbătă 11 Decembrie, orele 10, la Universitatea de Vest din Timişoara, Şcoala Doctorală a Facultăţii de Sociologie şi Psihologie are onoarea de vă invita la un eveniment de excepţie: lansarea cărţii domnului profesor doctor Paul Dobrescu, rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane. Lucrarea analizează rolul Statelor Unite ale Americii în contextul fenomenului globalizării, precum şi căile posibile de evoluţie istorică a acestui proces într-un posibil nou cadru mondial de acţiune.

Paul Dobrescu este profesor universitar doctor şi rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, după ce a fost decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA timp de mai bine de 14 ani. Are o experienţă vastă în ştiinţele comunicării, publicând numeroase articole şi reviste pe această temă, precum şi volume deosebit de importante şi de referinţă în domeniul geopoliticii şi sociologiei politice. Este membru al International Communication Association şi al Institutului pentru Teorie Socială din cadrul Academiei Române.

În partea a doua a evenimentului va avea loc şi lansarea lucrării coordonată de academicianul Catalin Zamfir, profesor doctor în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest, intitulată Politici de incluziune socială în perioada de criză economică, volum elaborat de specialiştii ICCV în politici sociale, care oferă o imagine amplă asupra soluţiilor sociale pe care România le poate avea în contextul crizei structurale pe care o traversăm.

Cătălin Zamfir este profesor universitar doctor şi membru al Academiei Române din 1991. Este directorul şi fondatorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române, având numeroase publicaţii în domeniul sociologiei, în special în domeniul teorie deciziilor, politicilor sociale, tranziţiei şi dezvoltării sociale. A fost decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti şi în prezent este profesor în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest din Timişoara. Este preşedinte al Institutului Social Român şi al Asociaţiei Sociologilor din România.
 
După cele două lansări, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat a d-lui Codrin Scutaru, cercetător al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii şi doctorand în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest, intitulată Partidele politice româneşti între tranziţie şi criză: Partidul Naţional Liberal 1990-2010, coordonată de domnul academician Cătălin Zamfir.
 
Sunt invitaţi să participe la aceste evenimente cercetători, reprezentanţi ai mediului academic, studenţi, masteranzi şi doctoranzi, reprezentanţi ai instituţiilor publice şi din mediul privat, demnitari, parlamentari, reprezentanţi ai mediului de afaceri, precum şi orice factor interesat de problematica abordată şi de temele propuse.

marți, 7 decembrie 2010

Don Quijote Preda. Cristian Preda

***

Ciudata pozitia lui Cristian Preda in cadrul PD - ului! Omul se chinuie sa construieasca o baza pentru o viitoare cariera politica la cel mai inalt nivel iar colegii din conducerea de partid ii dau la gioale cum il prind dar nu indraznesc sa faca pasul decisiv, cel al excluderii din randul muribundei formatiuni politice basesciene. Coitus interruptus in toata splendoarea! Acest lucru denota o teama nespusa dar reala fata de consescintele unui asemenea gest. De ce? Pentru ca duetul Preda-Macovei nu fluiera in biserica de capul lor ci cu voie de la Zeus. Imi este greu sa cred ca cei doi ar mai fi tolerati in randurile pediste daca Basescu si-ar lua mana protectoare de pe ei.

Atitudintea lui Cristi Preda este una de-a dreptul donquijoteasca. Sa ma explic. Dl. Preda traieste iluzia unui partid format din persoane curate, fara apetenta pentru imbogatirea rapida pe banii statului, pe care, cel putin in teorie, ar trebui sa il slujeasca. Ori aceasta viziune nu se articuleaza dmai deloc cu cea impartasita de oameni precum Berceanu, Videanu, Olteanu, Udrea si altii. Ori cei vizati de criticile publice ale lui Preda reactioneaza concret si nu virtual la declaratiile politicianului pedist. In oficios a aparut deja stirea conform careia voiosii lideri nationali ai PD au si luat in discutie ideea excluderii lui Preda din partid. Atiudinea aceasta este una normala, in masura in care europarlamentarul nostru aduce doar prejudicii de imagine partidului. Si spun acest lucru deoarece, din momentul in care devii membru al unui partid politic, canoanele spun ca ar trebui sa critici in interiorul forurilor de partid si mai putin in agora internautica.

Unul dintre colegii d-lui Preda, fac aici referire la dl. Sever Voinescu, pare mult mai orientat in cea ce priveste poli de putere din cadrul PD - ului, evoluand fara greseli vizibile pe o scena politica destul de saraca in mijloace de expresie. Este adevarat, Voinescu a reusit contraperformanta de a se anula aproape total din punct de vedere profesional, dar pentru dansul acest lucru pare un pret acceptabil. Cu totii am devenit constienti ca expresia in spatiul internautic a devenit o arma redutabila. Insa, sunt la fel de sigur ca relatiile interumane directe, nemijlocite, sunt mai eficiente decat o tribuna online in care sa iti strigi nemultumirile. Ori cam aceasta este situatia lui Preda. Un om izolat, care are doar un blog. Atat. Si 30.000 de euro salariu de la Bruxelles, vorba Nuticai.

miercuri, 1 decembrie 2010

La multi ani Romanie, ca tare iti mai place sa stai in genunchi!


***

Un urs prinsese gust de oile oamenilor locului, mai izolat de lume. Pădurarul zonei şi-a umflat pieptul, şi-a curăţat arma, a încărcat-o cu gloante, şi a pornit pe urmele ursului… În spatele unui stufăriş bogat, ursul mormăia fericit, cu gândul la viitorul ospăţ…Vânătorul nostru, mai Bulă de felul lui, a ochit, a apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori, a reîncărcat, a descărcat, şi tot aşa, până a simţit ceva greu pe umăr… Era laba ursului. Care, fără alte negocieri, i se adresează scurt vânătorului:” Suge-mi-o!” Ăsta, ce era să facă? Se conformează… După câteva zile povestea se repetă. A treia oară, după ce vânătorul a descărcat în alt tufiş un încărcător de armă de calibru mare, ursul îşi aşează prieteneşte laba pe umărul nefericitului, şi-i zice:” Aşa-i, mă vânătorule, că ţie îţi place să mi-o sugi?”…

Totusi, LA MULTI ANI  si pentru "vanatori", nu? Tot ai nostrii sunt si ei.