miercuri, 22 decembrie 2010

Schengenul ratat. Cauze

***

Un lucru intuit de mai multi observatori atenti ai fenomenului socio-politic romanesc s-a intamplat ieri. Germania si Franta, principalele motoare ale Uniunii Europene, si-au declarat oficial opozitia fata de integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen. Bocitoarele nationale si-au intrat in rol, in prim plan avandu-l pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Acesta din urma, in dulcele stil clasic impamantenit pe malurile Dambovitei, s-a rasti la cele doua state europene afirmand ca "statul român nu va accepta o discriminare fie şi din partea celor mai puternice state ale UE, un precedent de încălcare a Tratatului poate duce la alte abuzuri." Buuun. Asta este in mod clar un discurs pentru uz intern in care al nostru el presidente refuleaza foarte multe frustrari, de la izolarea pronuntata in care se regaseste pe plan extern pana la gesturile de respingere facute catre el de catre Sarkozy.

Problema cea mai mare pentru seful politicii externe romanesti o reprezinta faptul ca Romania la aceasta ora nu are o strategie adevarata in acest sector. S-a mizat pe Statele Unite pentru rezolvarea problemelor noastre care tin de Uniunea Europeana. Am cultivat unilateral o relatie cu America, pe care noi am considerat-o privilegiata in timp ce lor li s-a rupt de aceasta tara, considerandu-ne un popor de mana a doua. Pentru ca oare cum am putea judeca nefericita intamplare a raposatului Teo Peter? Vinovatul principal, puscasul marin american a fost absolvit de orice vina de catre o instanta americana dupa un proces care a avut loc sub jurisdictie americana.

De fapt Basescu incearca sa joace, in cadrul clubului european, rolul de maverick politic pe care l-a jucat Ceausescu in cadrul Pactului de la Varsovia, luand ca punct de sprijin exterior pentru jocul sau tocmai Statele Unite. Ori actualmente situatia este cu totul alta fata ade anii '60-'70. Bruxelles-ul nu este Moscova si nici Uniunea Europeana nu este Uniunea Sovietica. Nu se poate ca pentru nevoile tarii sa te adresezi unei puteri non-europene, daca acele nevoi pot fi satisfacute in interiorul Uniunii. Nu poti sa fi frate cu Sarkozy si Merkel in timp ce, pentru dotarea fortelor aeriene romane, preferi un invechit F16 in dauna modernelor Eurofighter Typhoon sau Saab Grippen. Nu se poate sa dai afara din tara un concern de talia lui Vinci si, in acelasi timp, americana Bechtel sa sifoneze din saracia noastra, miliarde de euro. Nu se poate ca, in cadrul lucrarilor Adunarii Generale a ONU sa ignori intotdeauna consemnele de la Bruxelles si sa te pozitionezi mai tot timpul de partea optiunii americane.Poti cel mult sa speri ca, candva, in viitorul foarte apropiat, sa devii al 51 - lea stat al federatiei americane. Numai ca, in teorie cel putin, nu asta ne-am propus noi.

Pai atunci de ce sa te mai astepti la sprijin din partea celor doua mari state europene? Unde am putea identifica motivatia necesara pentru ca Germania si Franta sa accepte ca niste desculti sa se joace pe covoarele de la Bruxelles? Intrebarea este una retorica, desigur dar problema este una reala.

Un comentariu: