luni, 14 februarie 2011

De ce nu cred in Dinu Patriciu

***
Nu am crezut niciodata in steaua de politician major a lui Dinu Patriciu. Nici macar atunci cand se spunea ca el taie si spanzura in cadrul PNL. Nu mi-a fost foarte usor sa observ nici asa zisul sau geniu financiar. In perioada prelungitei noastre tranzitii foarte multi rechini din politica si-au incercat norocul si in bussines. Dinu Patriciu a fost unul dintre ei. El si-a cladit intreaga avere exclusiv prin apelul facut la un anumit background politic, profitand de cardasiile transpartinice, mizand pe acoperirea tuturor gurilor de politicieni care cereau infometati de mancare. De la CDR - ul lui Constantinescu, PD - ul lui Petre Roman, PNL -ul lui Tariceanu, pana la PSD - ul lui Nastase si Iliescu, toti au mancat o paine alba de pe urma protectiei politice acordata afacerilor lui Dinu Patriciu.

De neuitat a ramas frumoasa poveste de dragoste dintre fostul magnat al petrolului si PSD - ul lui Nastase. Cate sponsorizari s-au dus catre pesedei doar dublele registre de contabilitate pot stii. Nu cred in omul de afaceri Dinu Patriciu deoarece el este cel mult un afacerist. Da, poate un afacerist de succes dar doar un afacerist. A folosit politica doar ca pe o rampa de lansare in afaceri. Din postura de afacerist el a incercat (si in unele perioade chiar a reusit) sa influenteze politica unui partid politic de traditie. Mai mult, din postura de guru al economiei de piata din Romania, el a incercat sa determine trenduri, tendinte, pentru a acapara mai usor anumite segmente de piata. Se vorbeste chiar de manipularea bursei, insa eu nu il cred capabil din mai multe motive pe care, daca cineva este interesat, o sa le expun altadata.

Sa ne aducem aminte ca marele bussinesman vedea acum cateva luni euro la 5.2 lei, vedea in afacerea Mic.ro viitorul retailului de cartier. Si? Vorbind doar de Mic.ro, preturile in acest lant de tonete sunt cu 35-50% mai mari decat in dughenele de colt de strada. Grupul sau de presa exista doar in virtutea cartilor si a altor stimulente oferite in momentul in care cititorul achizitioneaza un ziar. Calitatea actului jurnalistic prestat la Adevarul lasa mult de dorit, cu exceptia editiilor locale, unde se vad si ziaristi cu pana buna.

Spre marea bucurie a cucuvelelor portocalii, se pare ca dl. Patriciu isi doreste cu ardoare un partid doar al lui, de dreapta, facut dupa chipul si asemanarea lui Mic.ro: inexistent, dar scump al dracu'! Sloganul cred ca deja l-a inregistrat la OSIM: "Rusine, Dinu Patriciu!".