De ce nu ma intereseaza fotbalul Ligii I

***

Ma intalnesc zilnic cu cunoscuti in a caror companie nu ai cum sa nu vorbesti despre fotbalul romanesc, mai ales ca, acum, in acest sezon, echipa locala Poli Timisoara are sanse (teoretice,e adevarat) sa devina in premiera campioana Romaniei. Vad mult entuziasm in ochii si in atitudinea afisata de interlocutorii mei, vad multa pasiune pusa intr-un sport care, cel putin in tara noastra, isi cunoaste campioana inca de la inceput de sezon. Nu inteleg aceasta stare de spirit, mai ales in contextul in care, realist vorbind, sansele de a castiga sunt apropiate de zero. Insa in persoana mea ei intalnesc pe moartea pasiunii si a ideilor lor de maretie fotbalistica.

Cum ei nu pot intelege lehamitea mea, asa nici eu nu pot sa le inteleg trairile exacerbate, iluziile abil intretinute de catre un star-sistem corupt pana in maduva oaselor. Cum ai putea crede in corectitudinea unui campionat desfasurat intr-un cadru organizational deasupra caruia troneaza personaje precum Dumitru Dragomir si Mircea Sandu si in care marii patroni si presedinti de cluburi ne lasa impresia unei menajerii? Cat de irational poti sa fi in asa fel incat sa crezi ca lucrurile se vor transa exclusiv in teren? Aud doar de arbitraje favorabile echipei X si defavorabile echipei Y, sau viceversa. Starea aceasta este tolerata la cel mai inalt nivel. Atunci de ce sa ne mai facem iluzii?

Da, sunt si eu suporter al Politehnicii Timisoara  - nu as putea tine niciodata cu alta echipa din moment ce primul contact cu tumultul stadionului a fost la varsta de doi ani, intr-un memorabil meci in care am intalnit pe Celtic Glasgow - insa nu am cum sa bag capul in nisip si sa il scot doar atunci cand e bine. Anumite lucruri trebuiesc spuse in orice situatie. Iar primul dintre ele este chiar acesta; Liga I nu este o competitie care sa promoveze valoare ci doar interesele. Actorii principali din campionatul Romaniei nu sunt fotbalistii ci arbitrii si conducatorii din fotbalul autohton. Campioana se stabileste in functie de acceptul unui club de a drena (sau nu) banii proveniti de pe urma calificarii in Champions League, catre alte zone , de cele mai multe ori extrasportive. Arbitrii au devenit calaii unor echipe si binefacatorii altora, dupa vointa suprema exprimata de cel (cei) care conduc actualmente feuda fotbalistica romaneasca. Dreptatea ar trebui totusi administrata echilibrat.

Dar sa nu ii acuzam doar pe ai nostrii. Nu. Fotbalul,in numele apararii unor interese destul de stravezii, refuza sa se reformeze. FIFA si UEFA sunt total refractare ideii de a de introduce un ochi electronic sau sa se ia in considerare reluarile surprinse in timp real de catre camerele de televiziune de pe stadioane.  Sistemul cu cinci arbitrii, testat de UEFA in competitiile europene intercluburi, nu a adus o imbunatatire sesizabila a arbitrajelor. Alte sporturi fac mult mai rapid apel la tehnica moderna pentru a sprijini deciziile arbitriilor, in timp ce fotbalul a ramas in epoca de piatra a sporturilor de echipa. Asa ca lasati-ma in rugbyul meu si vedeti-va de treaba.