In apararea Politiei Romane

***

De vreo doi ani asistam la o continua degradare a conditiei politistului in tara noastra. De la Traian Basescu, Emil Boc si pana la Mircea Badea, sa zicem, mai toti arunca cu pietre in aceasta categorie profesionala, acuzand-o atat de fapte reale dar si punandu-i in carca comportamente care nu sunt deloc generalizate si reprezentative pentru ea. A devenit o moda, ca si fi cool trebuie sa porti cel putin o discutie zilnica cu apropiatii, in care fie sa iti bati joc de garcea, fie sa povestesti vreo intamplare, de cele mai multe ori imaginara, in care l-ai pus tu la punct pe cel imbracat in hainele Statului.

Fara sa fac o apologie a institutiei numita Politia Romana, mai toate intamplarile prin care am trecut si care a implicat si agentul insarcinat cu aplicarea legii, au avut un final fericit. De la mici acrosari in trafic pana la prinderea unor hoti care au furat niste unelte din casa de la sat, Politia si-a facut intotdeauna bine datoria fata de mine, cetatean de rand al acestei tari. Am avut ocazia sa cunosc politisti cu tact, cu experienta, care au reusit sa puna in ordine logica faptele, astfel incat la final sa reieasa foarte clar gradul de vinovatie, atat al meu cat si al acelora cu care eram in disputa. Mi se pare absolut dezgustator modul in care autoritatile politice ale Statului se raporteaza la politisti. De la celebra intamplare cu mitingul cadrelor MAI care au strigat in fata Palatului Cotroceni "Iesi afara, javra ordinara!", la adresa actualului presedinte, Politia nu a mai avut liniste institutionala. Nu este mai putin adevarat faptul ca promovarea in functii de conducere s-a facut defectuos, la nivel de decizie ajungand ofiteri precum celebrul Soric, caz despre care am scris pe acest blog.

Insa cei care isi aroga dreptul de a arunca cu laturi pe uniformele politistilor trebuie sa se gandeasca bine in ce fel de tara isi doresc sa traiasca. Intr-una in care infractionalitatea tinde sa capete proportii de masa sau intr-una in care exista inca niste oameni capabili, care isi pun viata in pericol pentru a o apara pe cea a semenilor lor. In cazul politiei s-a taiat cu toporul, s-au dat afara cadre la norma, neexistand evaluari profesionale care sa stea la baza deciziilor de disponibilizare. Citeam mai zilele trecute despre o situatie absolut ingrijoratoare; in localitatile in care au fost inchise posturile comunale de Politie, rata infractionalitatii a explodat pur si simplu. Daca pe cineva intereseaza o varianta de raspuns pentru aceasta situatie, atunci am sa o dau eu aici. Politaiul satului avea la dispozitie intotdeauna o retea de informatori locali, care ii plasau ponturi legate de cei care au comis diferite infractiuni. Insa pentru a gestiona o asemenea retea, ai nevoie de contacte interumane, nu este suficient sa patrulezi odata pe saptamana, cu masina, pe strazile localitatii.

In loc sa primeneasca randurile cadrelor cu cei iesiti de pe bancile scolilor de specialitate, conducerea Statului a decis ca promotiile care parasesc institutiile de invatamant ale MAI sa mai stea un an pe bara. Ori majoritatea acestor tineri isi vor gasi cu siguranta altceva de lucru, intre timp. In loc sa mizam pe politisti educati, capabili de a discerne momentele in care trebuie sa faca uz de forta, de cele in care medierea este cea mai buna solutie, MAI decide arbitrar cine trebuie sa paraseasca fortat sistemul. Sa nu ne mai asteptam ca un politist, platit cu 1350 de lei pe luna, sa isi puna propria viata in pericol pentru a o apara pe cea a cetateanului contribuabil. Nu prieteni, in aceste momente mai bine ati face economii si v-ati cumpara o arma de autoaparare. In conditiile disolutiei Politiei, aceasta este cea mai buna investitie.