Kitschisoara

***

Este foarte dureros cea ce se intampla in aceste vremuri cu Timisoara. Orasul meu a devenit poligon de incercare pentru fanteziile arhitecturale ale unor nimeni care ocupa vremelnic functii de conducere si de decizie la nivel de primarie si consiliu local. Imi aduc aminte ce insemna Timisoara pana mai acum 5-6 ani; un etalon de civism articulat pe o infrastructura care respecta trecutul urbei. Era o placere sa mergi la promenada pe vechiul Corso, sa iesi la o terasa atent dimensionata fara a te simti amenintat de un lugubru acvariu construit pe vechiul amplasament al wc-ului public din Piata Operei, in care isi desfasora acum activitatea o mana de agenti economici care au ca obiect de activitate alimentatia publica. Bucataria? Exact in fostul pisoar.

Timisoara nu mai este orasul florilor ci doar un trist exemplu care ne demonstreaza ce se intampla atunci cand prostul, rauvoitorul sau interesatul ajunge sa decida in cea ce priveste politica urbanistica a primariei. Capitala Banatului a avut marea nesansa de a fi gospodarita in ultimii opt ani de catre un om care s-a rupt complet de spiritul acestui oras.Ultimele doua mandate ale administratiei conduse de catre primarul Gheorghe Ciuhandu ne-a aratat fata hidoasa a dezinteresului ediliilor vizavi de directiile de dezvoltare urbanistica. Nu doresc sa fortez aici ideea miturii unor decidenti din primarie in vederea acceptarii unor solutii urbanistice straine de spiritul arhitecturii locale. Nu am dovezi in acest sens si ar fi incorect sa afirm deschis acest lucru. Insa bataia de joc legata de cea ce se intampla cu centrul orasului, locul unde din spatele unor infecte tarabe plasate sub acoperisul unor casute din lemn, ti se ofera sunca, carnati si alte mezeluri care si-ar avea locul in galantare specializate, ma face sa cred ca exista interes pecuniar in vederea intretinerii si  promovarii acestei stari deplorabile.

Avand parte de un mic concediu in perioada sarbatorilor de iarna, am avut prilejul de a revedea Timisoara in postura mult mai intima. Ce am descoperit m-a facut sa ma intreb care mai este rostul autoritatilor publice locale din moment ce ele sunt incapabile sa aplice minime reguli urbanistice. Daca pana mai acum ceva vreme ne obisnuisem cu imaginea cotidiana a unui oras ocupat de mafia imobiliara tiganeasca - de unde aparuse si denumirea neoficiala de Tiganisoara - acum, cea ce ne persista pe retina este kitschul care ne face sa lasam ochii in jos de rusine atunci cand patrundem chiar in centrul orasului. Avem restaurante construite in locul unui WC public, avem casute dizgratioase din care precupetii de ocazie isi vand mezelurile, avem o cruce din tuburi de neon plasata chiar in fata catedralei, avem o fatada a Operei absolut insalubra, ocupata aproape in totalitate de afise mostruos de mari.

Timisoara mea, cea pe care am cunoscut-o in detaliu in timpul boemei vieti de student - se gaseste intr-o coma profunda. Prostia sau coruptia administratiei Ciuhandu a adus-o intr-o stare in care ea nu s-a mai regasit vreodata. Din pacate nu mai avem parte de politicieni locali intelepti, precum un Karl Telbisz, Stan Vidrighin sau Coriolan Baran. Nu. Vremea lor a trecut. Acum avem parte de o mare doza de prostie, nedisimulata si egal raspandita la nivelul fiecarei formatiuni politice care isi are reprezentanti in consiliul local al municipiului. Si cand te gandesti ca inca exista naivi care mai cred in posibilitatea ca orasul meu sa devina capitala culturala europeana in 2020...Cu ce? Cu acvariul din centru? Sau poate cu jamboanele afisate la tarabele din Piata Operei? 

Amarnica dezamagire, d-le primar Ciuhandu!

Razboiul lui Traian Basescu cu mediul academic romanesc continua

***

Domnul presedinte isi continua si in noul an seria declaratiilor naucitoare care frizeaza idiotenia in starea ei cea mai pura. Dl. Basescu pare sa aibe nevoie in aparatul de la Cotroceni de trei consilieri pe varii domenii. "Am trei posturi libere de consilier, va invit sa aplicati pentru ele. Salariul la nivel de secretar de stat, program lejer - vii la 9 si nu stii cind pleci." Baza angajarii la Cotroceni? Diploma."Fara concurs, doar in baza diplomei".  Cu alte cuvinte experienta, backgroundul, viziunea de ansamblu nu mai conteaza deloc. Doar o foaie de hartie care sa ateste faptul ca respectiva juna sau respectivul jun are studiile terminate intr-o universitate din afara Romaniei. Nu conteaza care, doar sa fie de afara.

Parerea domnului presedinte conform careia sistemul de invatamant din tara noastra scoate tampiti pe banda rulanta o cunoastem de ceva vreme. Dl. Basescu rejecteaza din start, fara drept de apel, orice absolvent al oricarei universitati, de stat sau private, din Romania, doar pe motivul ca nu a urmat cursurile in afara tarii. Ori aici avem deja de-a face cu o noua forma de discriminare, care ar trebui sa intre in atentia Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Ma indoiesc insa de faptul ca institutia condusa de catre dl. Asztalos Ferenc Csaba are in intentie acest lucru, din moment ce ea a trecut cu atata seninatate peste episodul cu "tiganca imputita". Insa, facand abstractie de inactiunea institutiilor a caror menire este combaterea discriminarii, in cazul declaratiei lui Traian Basescu avem de-a face cu un caz clasic in care determinismul decide functia, ignorandu-se total liberul arbitru, in cazul nostru examenul de admitere pe post sau backgroundul profesional.

Nu vreau sa intru in amanunte in legatura cu tipologia studentului care studiaza afara. Cu exceptia unei minoritati reprezentate de cei ale caror merite ii recomanda pentru aprofundarea studiilor in alte universitati decat cele romanesti, marea majoritate o reprezinta clasicele beizadele, copiii unor oameni ajunsi in diferite functii, cu bani, care doresc sa ofere odraslelor o alta educatie, alternativa celei existente in mediul academic romanesc. Patternul studentului roman aflat la studii in alte tari, il reprezinta mai degraba oameni precum EBA, fata mai mica a presedintelui Basescu sau Andrei Andronie, ucigasul cu BMW, cel care a ucis un taximetrist si o fata aflata in floarea varstei. Ei sunt figurile reprezentative pentru mediul studentesc romanesc de peste hotare.

Insistenta cu care dl.Basescu cauta sa se inconjoare de absolventi de studii din universitati straine, este injositoare pentru mediul academic romanesc. O intrebare retorica ar suna in felul urmator: daca institutiile de studii superioare din tara noastra produc doar tampiti, atunci de ce mai sunt ele tolerate? Eu zic ca ar fi foarte bine sa fie inchise, cu trei lacate pe usile de acces. Daca in domeniul Sanatatii dl.presedinte a reusit sa inchida mai mult de 40% dintre spitalele din Romania, acum, pe ultima suta de metrii, cred ca este cazul sa lichidam si cuiburile de reactiune numite universitati. De preferat cele conduse de rectori care fac parte din partidele de opozitie. Hai ca se poate, tovarasul presedinte.

2012 - ce va fi?

***

Bun, iata-ne ajunsi si in anul de gratie 2012. Acum vreo 15-20 de ani, cand vorbeam de  perioade urmatoare anului 2000, ne gandeam doar la ce este mai rau. Profetia despre sfarsitul lumii la trecerea intr-un nou mileniu avea inca multi adepti. Desigur, si dupa ce am trecut in mileniul al treilea, casandrele care au ca si pasiune escatologia, si-au tot incercat norocul. A fost 2011, cu vreo doua date sigure despre sfarsitul lumii, inaintate publicului de catre un pastor dement din America. Mai nou, pentru 2012, aceleasi voci ale sfarsitului s-au repliat in spatele calendarului mayasilor. Mizand pe faptul ca inca exista idioti care se bucura de libertatea de a crede in profetiile baietilor destepti care propovaduiesc sfarsitul sferei pamantesti, acestia din urma prospera de pe urma credulitatii si a larghetii cu care bivolii isi deschid baierile pungii.

Din pacate, in 2012 Romania va inregistra un nou puseu al crizei care macina economia nationala de prin 2009. Desi exista analisti care inca mizeaza pe o crestere minimala, in opinia mea, pe finalul anului economia va suporta o noua contractie. Toate acestea se vor intampla datorita defazajului existent intre economiile mari din zona euro si cele emergente, non-euro, din Uniunea Europeana. Europa comunitara nu a depasit criza in care s-a afundat incepand din 2008. Anul 2011 a fost unul extrem de critic pentru zona euro, fiind necesare masuri dure pentru a reduce arieratele din anumite economii. Ori economia romaneasca este una reactiva, care raspune cu intarziere stimulilor pozitivi sau negativi, receptionati dinspre Bruxelles. Daca Europa economiilor dezvolate a dat piept cu criza anul trecut, tara noastra va inregistra o curba negativa maxima in acest an, spre finalul sau. Este posibil ca in primul trimestru sa continue firava crestere economica inregistrata spre finalul lui 2011, insa aceasta se va estompa incepand din luniile mai-iunie. 

Anul 2012 va fi si unul al alegerilor parlamentare si locale, comasate toate intr-o singura zi, intr-un singur tur de scrutin.  Strategiile politice prezentate de catre principalele doua blocuri bine conturate, trebuie sa tina cont si de evolutiile din economie. Daca actuala putere in frunte cu PD-L, va miza cu siguranta pe ideea cresterii economice documentata de statisticienii economici, USL va avea posibilitatea de a avea de partea ei ca si aliat obiectiv, tocmai starea de saracire a populatiei, care se va agrava exact in preajma alegerilor. Nu poate fi vorba de o iesire din precaritatea economica in acest an. Din pacate pentru PD-L si Traian Basescu, nici macar discursul despre evolutia pozitiva, promovat prea des de acestia atunci cand nu era cazul, nu ii mai ajuta foarte mult. Nu cred ca vom avea de-a face cu o schimbare de guvern, dupa modelul italiano-grecesc, cel putin pana la alegeri. Nu se poate gasi atat de rapid un tap ispasitor pentru gafele evidente comise in timpul actului de guvernare de catre cabinetul Boc.

In masura in care sondajele de opinie care dau USL la 55% din preferintele alegatorilor sunt reale, singura strategie cu sanse de izbanda a actualei puteri o reprezinta miza masiva pusa pe primarii in functie. Ei pot castiga alegeri la nivel local, care sa traga in sus si coalitia de guvernare. De fapt, in multe cazuri existenta PD ca si partid politic a fost salvata tocmai de numarul mare de primari pe care l-a avut mai tot timpul. Pana in 2004, cu toata insignifianta lui politica la nivel central, PD a fost a doua forta politica a tarii, dupa PSD, dar inaintea PNL. De ce? Pentru ca PD a inteles inca din anii '90 importanta detinerii de mandate de primari. Doar PSD si PD a ajuns la aceasta concluzie logica, fapt care a facut din ele cele mai importante formatiuni politice de pe scena politica romaneasca.

Nu cred in posibilitatea ca bancile parlamentare sa fie ocupate doar de catre USL si de coalitia care se va forma in acest an in jurul PDL. Va intra si o a treia formatiune politica, ba chiar cred ca s-ar putea sa avem de-a face chiar cu patru blocuri distincte acolo. Totul va depinde de capacitatea de negociere a celor doua blocuri principale. Demonizarea UDMR - ului da bine la un anumit electorat dar este foarte posibil ca tocmai aceasta formatiune sa decida viitoarea coalitie de guvernare. Trebuie mentinute cat mai multe optiuni, cat mai multe variante. Politica mare este facuta de catre oamenii lucizi, ori lucidititatea este o rara avis la politicienii romani.

O sa avem parte de un an 2012 extrem de interesant!

La Multi Ani si un an 2012 fara dezamagiri

***

Dupa un an 2011 care ne-a tradat anumite asteptari dar, in acelasi timp, ne-a adus si multiple realizari, vreau sa urez celor care si-au lasat semnatura pe acest blog un 2012 cu mai multa sanatate, cu mai mult noroc, cu mai multe realizari si, in acelasi timp, cu dezamagiri cat mai putine.

La Multi Ani, dragi prieteni.

Fara complexe! Larry Watts si istoria recenta, secreta a Romaniei

***

Va marturisesc ca, pana mai acum cateva zile, nu am avut prilejul de a citi articole sau carti semnate de catre Larry Watts. Pur si simplu acest autor nu se regasea in bibliografia mea obligatorie pentru cunoasterea istoriei recente a tarii noastre. Auzisem din mass-media despre socul editorial de pe piata romaneasca, determinat de aparitia ultimei lucrari a istoricului american, insa nu i-am dat foarte mare importanta, prins fiind cu alte probleme existentiale. Insa, intre cartile pe care le-am cumparat in acest an, de Craciun, s-a numarat si cea intitulata in editia romaneasca "Fereste-ma Doamne de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania". Dupa ce am aruncat ochii pe cuprinsul ei, va spun sincer ca nu am mai lasat volumul din maini pana cand nu l-am terminat de citit. 

Valoarea intrinseca a lucrarii nu poate fi pusa la indoiala. Nu avem de-a face cu o lectura greoaie dar nici de una foarte facila. Larry Watts a depus un efort gigantic in a selecta din arhivele si bibliografia la care a avut acces, documentele esentiale care dovedesc fara putinta de tagada razboiul nedeclarat purtat indeosebi de catre Uniunea Sovietica si Ungaria, impotriva Romaniei. Domnul Watts ne spune, printre randuri, ca suntem destul de prost pozitionati in Europa, deoarece blocam prin prezenta noastra ca si natiune, atat aspiratiile imperiale ale Velico Rusiei cat si cele ale unei Ungarii care niciodata nu va fi multumita de Tratatul de la Trianon si de rezultatul Conferintei de Pace de la Paris din 1946. Traim intr-o mare de interese adverse si tocmai de aceea avem nevoie de o diplomatie capabila de a sustine efortul  de supravietuire a statalitatii romanesti. Interesele rusesti fata de spatiul romanesc, de exemplu, sunt constante inca din vremea lui Petru cel Mare. Nici un tratat de buna vecinatate sau de colaborare nu poate bloca interesele adverse ale Rusiei fata de tara noastra.

In ceea ce priveste Ungaria, aceasta viseaza la reocuparea Transilvaniei inca din perioada imediat urmatoare a semnarii Tratatului de la Trianon. Larry Watts ne face clar dovada continuitatii acestor aspiratii, prezentand cititorilor cazul unor personalitati din politica maghiara (Vilmos Bohm, Ede Atzel, etc), care, de dragul obiectivului recuperarii macar a unei parti a Transilvaniei, au baleiat politic de la extrema dreapta catre cea stanga, fara nici cea mai mica remuscare. Fara a prezenta complexele usor de regasit la istoricii romani, dl. Watts prezinta direct cifrele exacte ale masacrelor savarsite atat de armata regulata maghiara cat si de catre formatiunile paramilitare in Transilvania ocupata dupa Diktatul de la Viena. Ip si Traznea, Miercurea Ciuc, Muresenii, au parte de pomenirea de care ar trebui sa se bucure si in istoriografia romaneasca. Din pacate, in Romania, political corectnessul pare ca a luat mintile istoricilor, care se feresc - cu unele apreciabile exceptii - sa releveze celor interesati aceste amanunte. Istoricul american identifica un filon de continuitate in politica maghiara fata de Romania, filon care ajunge pana in zilele noastre. Cum altfel am putea interpreta stirea conform careia, in 2011 peste 10.000 de secui au devenit si cetateni ai statului maghiar, fata de care au depus juramant de credinta? Daca mai spunem ca printre cei 10.000 ii putem regasi si pe presedintii consiliilor judetene din Harghita, Covasna si Mures, avem deja tabloul aproape complet.

Pentru a adanci imaginea celor care au interese ascunse fata de Romania, sunt interesante numele celor care au luat atitudine contra cartii lui Watts. Volodea Tismaneanu are un razboi personal cu istoricul american, deoarece in carte dl. Watts prezinta si cazul lui Leonte Tisminetki, tatal prietenului d-lui Basescu, cel care beneficia de cea mai mare remuneratie din partea Kominternului la inceputul anilor '40. Sigur, in opinia d-lui Tismaneanu jr., este urat sa scrii acest lucru despre tatal autorului raportului de condamnare a comunismului, nu? O alta tribuna de la care a fost atacat dl. Watts o reprezinta saptamanalul "22", organ de presa al Grupului pentru Dialog Social. Nici nu putea fi laudat aici istoricul american, dupa ce acesta a dovedit in paginile prezentului volum filiatia directa dintre stalinism si membrii GDS. Acest ONG a fost edificat cu banii lui George Soros iar membrii sai fondatori au fost alesi de catre Silviu Brucan, un stalinist de cea mai joasa speta.

Principalele griji ale lui Brucan, dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare, nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri  atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts. Cartea aceasta ridica voalul de pe fata asa-zisei societati civile din Romania, prezentand nefardat un adevar banuit de noi de mai mult timp. Adaparea de la izvorul stalinismului, aceasta a fost cerinta de baza a lui Brucan, atunci cand a decis formarea Grupului pentru Dialog Social.

Volumul "Fereste-ma Doamne de prieteni" se ridica la valoare lucrarii semnate de catre Scotus Viator - RW Seton-Watson intitulata "A History of the Roumanians", aparuta in 1934, care a avut un mare rol in respectarea de catre guvernul britanic a adevarului isoric legat de Transilvania. In anii '30, sub influenta presei controlate de catre lordul Rothermere, pozitia ungara parea a avea castig de cauza in Downing Street 10. A urmat opera lui Seton-Watson, care a pus lucrurile la punct, din punct de vedere istoric.Cartea domnului Larry Watts reprezinta evenimentul anului in politica editurilor din tara noastra. Cred ca o asemenea lucrare poate avea un mare merit si in renuntarea la complexele prezentate pana acum de istorigrafia romaneasca in tratarea unor subiecte din istoria noastra recenta.

Recviem pentru un imperiu

***

In aceste zile, o stire Mediafax mi-a atras atentia: conform unui clasament publicat de Centrul de Cercetare Economică şi de Afaceri, CEBR - cu sediul la Londra - economia braziliană a ajuns a şasea din lume ca mărime, devansând Marea Britanie. Aceasta este a doua schimbare din acest an în topul celor mai mari economii, după ce în primăvară China a devansat, pentru prima oară, Japonia. Daca ascensiunea economiei chineze nu mai mira pe nimeni, date fiind procentele cresterii economice anuale, faptul ca Brazilia reuseste sa depaseasca ca si eficienta si productivitate economia britanica vine sa confirme inca o data o previziune a unui economist american de la Harvard University, care ne spunea acum vreo doi ani ca, in maxim un deceniu, Marea Britanie va iesi din top tenul economiilor mondiale. 

Daca in anii '30 ai secolului trecut Marea Britanie si Franta erau inca considerate natiuni conducatoare ale lumii, iata, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ierarhiile s-au reconfigurat tocmai in dauna acestor tari. Primul care a trebuit sa se confrunte cu realitatea decaderii Marii Britanii de la statutul de mare putere a fost chiar Winston Churchill. Dupa atacul german asupra insulelor, dupa consumarea momentului eroic al rezistentei in fata Messerschimturilor lui Hitler, Churchill a inteles ca din acel moment destinul tarii sale va fi indisolubil legat de cel al Statelor Unite. Totusi, aparentele au fost pastrate exclusiv prin aportul personal al primului-ministru, o personalitate extrem de puternica in hatisurile relatiilor internationale. Imperiul britanic, in forma sa colonialista, se regasea insa intr-un puternic proces de disolutie. Pierderea Indiei, refluxul unor industrii traditionale precum cea a extractiei de carbune, a vulnerabilizat economia britanica. Prezenta la guvernare in perioada imediat postbelica a laburistilor lui Clemet Atlee a determinat adancirea racilelor prezente deja inca din perioada anterioara in mediul economic englez.

Perioada urmatoare a fost una a agoniei unei economii in care laburistii au operat nationalizari masive la scara unor intregi industrii. Revirimentul resimtit de catre economia insulara in vremea lui Margaret Thatcher i-au facut pe englezi sa mizeze, alaturi de americani, pe virtutile pietei libere, cea in care, cel putin teoretic, ei intrau mult mai pregatiti decat economiile emergente. Doar ca miza a fost una gresita, in contextul in care multe companii britanice si-au relocat productia in tari din lumea a treia, locuri unde pretul fortei de munca este mult mai scazut. Chiar directorul executiv al CEBR, Douglas McWilliams spunea deschis ca economiile care produc alimente şi energie, urcă la vârf. Perfect adevarat. Valoarea adaugata este mult mai mare atunci cand fabricile si manufacturile se regasesc pe teritoriul national.

Economia britanica a pierdut foarte mult si din cauza ambiguitatii promovate de guvernele britanice in legatura cu apartenenta tarii la Uniunea Europeana. Desi exista destule cassandre care tot canta prohodul zonei euro, revirimentul acesteia va fi unul destul de rapid si foarte solid. Impunerea unei discipline financiare mult mai stricte va aduce stabilitate si investitii in tarile continentale. Actualul prim-ministru David Cameron prefera un discurs politicianist, pe placul majoritatii britanicilor, eminamente conservatori atunci cand vine vorba de cedarea de suveranitate catre institutiile europene, neoferind insa o alternativa care sa mentina tara intre economiile mari ale lumii. Politica aceasta a ajuns tinta criticilor liderilor din industria britanica. Rolls Royce ia in considerare externalizarea productiei sale de motoare pentru avioane in una dintre tarile care au adoptat moneda unica europeana. Acest fapt ar trebui sa ingrijoreze Londra deoarece doar din servicii si comert nu se poate sustine o economie cu pretentii.

Spre deosebire de Marea Britanie, Franta - alt stat colonialist care s-a confruntat cu refluxul puterii sale la mijlocul secolului XX - a reusit sa se adapteze rapid noului trend integrator, facand din Uniunea Europeana instrumentul perpetuarii influentei sale la nivel global. Problema majora a Marii Britanii este aceea de a se convinge ea insusi ca singura nu mai inseamna mare lucru pe plan mondial. Politica splendidei izolari apartine secolului XIX si nu prea mai are sanse de izbanda in zilele noastre. Iar pentru Statele Unite Anglia reprezinta cel mult un aliat militar strategic si cam atat. In fapt, Barack Obama si-a declarat inca de la inceputul mandatului sau preferinta pentru o relatie privilegiate cu Franta prietenului Sarko si nu cu Marea Britanie. Franta este vazuta la Washington ca factor de decizie major in politica Uniunii Europene, in timp ce Marea Britanie este un actor secundar in politica de la Bruxelles. Ingrijorator pentru Londra.

Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi

***
Trecand peste mercantilismul care ne caracterizeaza in cea mai mare parte a anului, acum, in aceste zile, este momentul sa redescoperim acea parte din fiinta noastra care rezoneaza la sarbatoare Nasterii sfinte a lui Isus Christos.


Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi!