Valeriu Gafencu despre Marx si marxism

***

Unul dintre marii traitori ai ortodoxiei si ai credintei crestine a fost Valeriu Gafencu, cel supranumit de catre fostii colegi din inchisorile comuniste "Sfantul inchisorilor".  Universul concentrationar extrem prin care l-a purtat viata lui pamanteasca (Aiud, Pitesti, Targu Ocna), faptele lui, l-au  purtat de la statutul de muritor la cel de sfant in viata. Valeriu a fost in stare sa renunte la medicamentatia sa - fara de care a fost condamnat la moarte - doar pentru a o ceda lui Richard Wurmbrandt, pastorul care va ridica o parte din valul care acoperea realitatile comunismului din Romania, dupa ce a ajuns in Statele Unite.

Dupa caderea comunismului au aparut mai multe carti de memorii despre Valeriu Gafencu, cea mai importanta fiind desigur cea scrisa de catre fostul lui tovaras de inchisoare Ioan Ianolide. Intr-un pasaj din aceasta carte apare reprodus un dialog intre Gafencu si Ianolide, in care Sfantul Inchisorilor ne arata exact fata adevarata a marxismului, curent politic redescoperit in ultimul timp de catre o elita intelectuala avida de a se indeparta cu orice pret de valorile conservatoare de la care se revendica, in mod fals si abuziv, regimul politic condus de catre Traian Basescu.

...

-Cum explici ura lui Marx împotriva credinţei?

- Marx neagă pe Hristos dar şi pe Moise, şi pe oricare întemeietor de religie. Marx neagă prioritatea spiritului asupra materiei. El îşi justifică uraîmpotriva religiei prin ineficacitatea istorică a credinţei în rezolvarea problemelor sociale ale poporului asuprit şi exploatat. Prin urmare, declară credinţa „opiu al popoarelor”, înlocuieşte iubirea cu ura, iar libertatea cu tirania şi dictatura proletariatului. El respinge spiritualitatea şi astfel absolutizează nimicul în lume.Marx devine dumnezeul lumii - el, bietul Marx, care era de fapt un amputatsufleteşte, cu o concepţie îngustă şi opacă, cu venin în tot ce făcea, un om otrăvit, posedat, fanatic, limitat şi nerealist.

- Dacă marxismul e atât de obtuz, cum se explică explozia sa în lume, care uimeşte secolul şi tinde să domine?

- Marx a folosit idei majore, care pot polariza oamenii, dar care încontextul marxist au un sens degradat. Marx a speculat toate slăbiciunile lumii burgheze, care erau o realitate crudă, şi a mobilizat lumea în revoluţie. El aderutat pe mulţi prin complexitatea concepţiei dialecticii materialismului istoric.Cine nu priveşte pe Marx şi marxismul ori comunismul în duh, acela riscă să fíe tentat de marxism

Sa ne uitam deci, si la pozititiile de pe care este criticata actuala stare de fapt din tara noastra. Nu ma incanta cu nimic faptul ca am ca si comilitoni, in aceste vremuri tulburi, pe unii adepti ai teoriilor marxiste. Marx a determinat aparitia comunismului cu toate fatetele sale, inclusiv Gulagul si crimele impotriva umanitatii. Cine se face ca uita aceste amanunte comite o crima de lezmajestate la adresa Istoriei.

Victor Ponta - opozitia cu jumatate de norma

***

Extrem de interesanta ziua de joi, cea in care cabinetul condus de catre Mihai Razvan Ungureanu a primit si girul prostituatilor din parlamentul rusinii. Nu, dl.Ungureanu nu a fost deloc interesant, pseudoprogramul de guvernare asisderea. In schimb liderul PSD - partid politic despre care se spune ca ar fi in opozitie fata de PDL - a decis sa se manjeasca si el cu scarna, precum a facut-o si Gabriel Oprea, nasul fiului sau, sau Ilie Sarbu, cel care daca ar fi trezit noaptea la ora 3, ar gasi cu ochii acoperiti drumul Cotroceniului. Discursul lui Victor Ponta prilejuit de procedura de investitura parlamentara a noului guvern Basescu, a aratat inca o data modul absolut personal in care intelege liderul social-democrat sa faca opozitie.

In laudele desantate ale unei galerii compuse din mai toti adversarii declarati ai USL, Victoras s-a simtit persoana cea mai importanta din Romania, acum ca a mai batut un cui in sicriul alternativei politice la regimul Traian Basescu. Observand comportamentul lui in timp, inca nu m-am putut convinge ca Victor Ponta chiar nu este parte al acestui regim. Unii initiati vorbesc de faptul - foarte plauzibil de altfel - ca intentia initiala a sotului Dacianei a fost aceea de a candida impotriva lui Geoana la congresul din 2010 tocmai in ideea de a forta o excludere din partid, pentru a veni alaturi de Gabriel Oprea, in UNPR. Evenimentele au luat insa o alta intorsatura, delegatii prezenti la congres luand in serios candidatura sa si provocand inlocuirea lui Geoana din fruntea PSD.

Este ciudat cum exact in momente decisive dl. Ponta intelege sa se alature taberei basesciene. Santaj? Nu cred, cu fata aia de tocilar tomnatic nu cred ca este expus vreunui santaj. In misiune? Tot ce este posibil. Acoperitii din politica romaneasca sunt mult mai  multi decat banuim noi si se gasesc de multe ori chiar in pozitii de decizie. Pentru ca ori esti tampit si prost ori esti in misiune atunci cand, dupa ce ataci luni in sir DNA si ANI in legatura cu politizarea actului de justitie, acum, uitand de toate, spui ca misiunea acestor institutii trebuie sa continue in acelasi mod. Sincer, Ponta nu reprezinta o miza prea mare. Omul are limitele lui, are misiunea lui, este perfect pentru rolul incredintat. In schimb ma pun si in situatia votantului pesedist, cel care auzind bazaconiile debitate de catre acest flacau tomnatic, nu prea mai stie cum sa se raporteze la PDL si Traian Basescu. Acest electorat, care are propriile lui asteptari, reprezinta intr-adevar o miza mare. Cei care si-au pus poate intrebarea de ce Crin Antonescu si-a resetat o parte a discursului sau politic catre Stanga au acum un raspuns direct.

In aceste conditii ce ar trebui sa se intample cu USL? O spun sincer, dupa ce am asistat la baleiajul discursiv al lui Victor Ponta, imi doresc cu adevarat ca aceasta uniune sa fie ingropata. Este momentul ca PNL sa ocupe odata pentru totdeauna spatiul politic non-basescian. Acum este momentul potrivit pentru a denunta practicile politice mioritice decise in laboratoare ce tin de puterea neelectiva a statului. Eu unul, daca se mentine actuala intelegere, in care Ponta ar deveni premier in eventualitatea in care USL ar castiga alegerile parlamentare, NU votez nici un candidat al acestei aliante. Mai bine asa...

Guvernarea acoperitilor

***

Inefabilul domn Emil Boc a plecat, lasand in urma o tara care fierbe precum un cazan de la popota ofitereasca. Care ofiteri - extrem de bine camuflati - se joaca cu soarta tarii, acum pe fata, prin promovarea lui Mihai Razvan Ungureanu in fruntea unui nou cabinet, menit a reface imaginea sifonata a unui partid de lacuste, care au pradat tara, pauperizand pe marea majoritate a romanilor care au inteles sa isi asigure traiul decent prin mijloace onorabile.

Dl.Ungureanu lasa impresia unui om politic cu vasalitati multiple, peste toate insa tronand cea la adresa lui Traian Basescu. Sa ne aducem aminte ca acest domn a fost membru PNL, fiind numit de catre acest partid in functia de ministru de Externe. Demisia dansului, consemnata in luna februarie a anului 2007, s-a datorat tocmai ignorarii presedintelui PNL, Calin Popescu-Tariceanu (in acelasi timp si prim-ministru), in cea ce priveste initiativele de politica externa. Clamand independenta politica precum un betiv care se jura ca nu a baut in toata viata lui decat apa plata cu lamaie, domnul Ungureanu incearca sa ii convinga pe romani ca el este tehnocratul visat de o generatie intreaba de votanti. Ori dansul se regaseste la ani lumina de idealul de premier meserias. Nu de un sef de spioni aveam nevoie in fruntea guvernului.Nu. Romania are nevoie de un premier croit dupa calapodul verificat si omologat in Italia si Grecia. Care este totusi sensul acestei numiri?

Mihai Razvan Ungureanu a primit misiunea de a resuscita un partid aflat in moarte clinica. Asa-zisa independenta politica afisata cu atata aplomb de catre fostul utecist al anilor '80 este doar o perioada intermediara inainte de acapararea puterii depline in PDL. Emil Boc este condamnat sa redevina un basescu la scara miniaturala, in frumosul oras de pe Somes, unde chiar a fost si primar. Probabil ca cel tarziu in luna iunie a acestui an, partidul domnului Basescu va convoca un congres extraordinar, pentru confirmarea lui Ungureanu in functia de presedinte.

In fapt Traian Basescu a mizat exclusiv pe arivismul si carierismul care au caracterizat persoana lui Mihai Razvan Ungureanu de-alungul timpului. Acest domn atat de admirat de catre unii, a fost membru supleant al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din Romania, trecand, precum mai toti cei care se revendica acum atat de zgomotos de la Dreapta politica, prin PCR. Nimic nou deci, acelasi tip de om care a proliferat in camarila actualului presedinte. Daca mai adaugam la personalitatea premierului desemnat si zvonul precum ca el a fost numit in urma unor presiuni venite dinspre Washington si Ierusalim, atunci avem imaginea clara a omului trimis .

In incheiere vreau sa lansez un avertismenent si catre liderii actualei Opozitii; Ungureanu, Tanasescu, Predoiu, Stolojan, Oprea si altii au avut carnete de partid de culoare rosie sau galbena. Acest tip de politician a fost promovat si de catre PNL si de catre PSD. Atentie pe cine lansati pe orbita politicii mari. S-ar putea sa faca lipsa mare exact pe nasucul vostru diafan.

Neica Nimeni si capul lui Motoc

***

De aproximativ un an de zile dl.europarlamentar Cristian Preda cere cu o obstinatie demna de o cauza mai buna, sa cada un cap. Si nu orice fel de cap ci chiar cel al primului-ministru Emil Boc. Blogul domniei-sale (se pare ca acesta este singurul instrument de comunicare publica pe care il stapaneste fostul politolog) a devenit o tribuna  de unde se arunca in spatiul online, de cel putin trei ori pe saptamana, ideea inlocuirii din functia de premier a clujeanului cel mic.

Fara sa contest rolul de supapa de refulare pe care pare sa il joace ideile aruncate public cu atata lejeritate de catre dl.Preda, nu pot sa nu constat faptul ca fostul politolog greseste amarnic atunci cand arunca vina esecului guvernarii PDL exclusiv pe umerii atat de ingusti ai actualului prim-ministru. Nu Emil Boc este principalul vinovat pentru criza politica pe care o traverseaza acum Romania. Vinovatul principal il gasim un etaj mai sus, bantuind prin Palatul Cotroceni, inventand crize, delegitimizand politicul in ansamblu si propunand romanilor solutii fantasmagorice pentru o virtuala iesire dintr-o criza in care ne afundam tot mai adanc, pe zi ce trece. In fapt loialitatea d-lui Preda nu este deloc legata de PD-L ca si partid politic ci doar de Traian Basescu ca si personaj politic mesianic, trimis pe plaiurile mioritice pentru a reforma Statul. 

La anticul popor evreu exista obiceiul asezarii tuturor pacatelor comunitatii, la modul simbolic, asupra unui tap, care mai apoi era trimis in desert pentru ispasirea acestor abateri de la legile lui Israel. Cam in acelasi mod vor sa procedeze si vajnicii nostrii pedelisti cu persoana lui Emil Boc.  Un cap al lui Motoc pentru inca cateva luni de guvernare tihnita. Problema cea mare pentru strategii din spatele partidului de guvernamant este aceea ca mai toti romanii care stiu sa citeasca trei randuri de presa, asociaza direct guvernarea actuala cu persoana lui Traian Basescu. Personificarea este mult mai accentuata in cazul presedintelui si a Elenei Udrea decat in cel al lui Boc, vazut de catre cetateni la justa lui valoare care tinde abrupt spre zero.

Nedezmintindu-si loialitatea proiectata exclusiv asupra persoanei lui Traian Basescu, dl.Preda  - care este doar un neica Nimeni in cadrul PD-L - cere in ultima lui postare de pe blog, unitate in jurul presedintelui. Acum, ori ca domnul europarlamentar este un neintiat in cabala pedelisto-basista, ori ca este de rea-credinta, dansul incearca sa ne convinga de virginitatea politica a patronului de la Cotroceni si de incapacitatea personala a primului-ministru de a gestiona aceasta criza. Poate ca ar trebui sa i se spuna si d-lui Preda faptul ca Emil Boc nu exista ca si prim-ministru. Exista doar un papusar - la Cotroceni - care ii controleaza toate miscarile publice. Boc - irelevant, Basescu - principal vinovat. Restul e cancan, d-le Preda.

Optiunile strategice reale ale Romaniei

***

Astazi a circulat foarte mult in mediul online un articol mai vechi, destul de bine documentat, scris acum aproximativ un  an de catre de catre Adriana Dutulescu. Intitulat "Cine este agentul CIA care lucreaza pentru Basescu?", acesta a suscitat noi comentarii in legatura cu natura relatiei dintre Traian Basescu, regimul pe care il patroneaza acesta si establishmentul politic de pe Potomac. Au existat voci care au condamnat Statele Unite pentru sprijinul tot mai manifest acordat atat de  nepopularului nostru presedinte. Din pacate exista deja vectori de opinie in tara noastra care si-au facut un scop in sine din ai denigra pe americani in stransa corelatie cu actiunile lui Traian Basescu si declaratiile publice ale ambasadorului Gitenstein.

Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni faptul ca in perioada de dupa 1989, cu unele notabile exceptii, America a avut in tara noastra diplomati de proasta calitate, putind de la o posta a clientela politica, in general bussinesmani care doreau sa isi atarne pe cartea de vizita si demnitatea  de ambasador. Gitenstein face parte exact din aceasta categorie. Nefiind vorba de o tara in care sa detina interese strategice de prim rang, administratiile americane au numit aici ca si reprezentanti oameni de slaba calitate, mai interesati de afaceri directe cu statul roman decat de reprezentarea propriu-zisa a intereselor americane.Prin urmare nu trebuie sa ne mire foarte tare cultivarea de catre acestia a relatiilor cu mai marii zilei de la Bucuresti. E vorba de bussines, e vorba de bani. Ne inflamam absolut gratuit atunci cand il condamnam pe Gitenstein pentru comparatia deloc magulitoare dintre Romania si Siria. Atat intelege el din diplomatie, atat face.

Insa prestatia absolut lamentabila a diplomatilor americani acreditati la Bucuresti nu scuza cu nimic faptul ca liderii Opozitiei din tara noastra nu incearca sa iasa pe piata cu initiative benigne pentru promovarea relatiilor romano-americane. Interesele strategice ale Romaniei cer imperios acest lucru. Adversarul strategic al nostru in aceasta zona a lumii se numeste Rusia. Retineti, folosesc termenul de adversar si nu pe cel de dusman. In indiferent ce tip de combinatie geopolitica ar juca tara noastra, Rusia ne va fi adversar. Nu cred in minunea ca la Moscova sa vina la putere un lider care sa spuna raspicat "romani, Basarabia este parte integranta a Romaniei." E greu de conceput acest lucru in contextul in care principiile de politica externa ale Rusiei au ramas nemodificate de mai bine de doua sute de ani.

Din moment ce suntem parte a Uniunii Europene, in contextul in care integrarea politicilor externe si de aparare pare a fi blocata, este logic ca tara noastra sa caute piloni pe care sa isi construiasca propria politica de securitate. Statele Unite ale Americii raman prima optiune strategica a oricarui guvern roman cu scaun la cap. Cultivarea unei relatii speciale cu America este de natura a aduce stabilitate si securitate, in contextul in care SUA au capacitatea de a aplica de una singura principiile de drept international statuat in practica ONU. Indiferent de partidul politic despre care vorbim, indiferent de familia politica de la care se revendica, principala preocupare in politica externa trebuie sa fie relatia cu Statele Unite. In Romania avem de-a aface cu doua tipologii ale antiamericanismului: una benigna, de bonton, in care, de amorul discutiei ii condamni pe americani pentru toate relele din lume,asa, cu jumatate de voce, iar cea de-a doua maligna, directionata exclusiv in vederea culpabilizarii generale a Americii pentru incapacitatea restului Lumii de a-si gestiona propriile crize. 

Al doilea pilon pe care ar trebui construita politica de securitate a Romaniei il reprezinta China. Uriasul galben resimte si el ca pe o amenintare directa vecinatatea cu Rusia. Adversitatea ruso-chineza a degenerat chiar intr-un conflict militar deschis, la sfarsitul anilor '60. Deci exista elementul strategic comun. Relatiile sino-romane au un bun istoric, in conflictul ideologic intracomunist care a generat ruptura dintre Uniunea Sovietica si China, Romania luand in mod direct apararea pozitiei exprimate de Beijing. Apoi tara noastra a avut un cuvant greu de spus in iesirea Chinei din izolare, la inceputul anilor '70, si in impunerea ei ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, in locul Taiwanului nerecunoscut. Unul dintre putinele lucruri bune mostenite de la regimul Ceausescu il constituie tocmai relatia privilegiata cu China. Regimul Iliescu - atat de legat de Moscova in anii '90 - a ocultat aceste relatii, probabil la instigarea rusilor. Administratia Constantinescu a fost cea dintai care a sesizat potentialul real al relatiilor directe cu China. Nu pot decat sa ma bucur de faptul ca intr-unul din ultimele discursuri prezidentiale, Traian Basescu a folosit sintagma "prietenii nostrii chinezi". I-o fi venit mintea la cap si o fi inceput sa vada relatiile internationale exclusiv prin prisma intereselor strategice si nu prin aceea a unei ideologii contraproductive, colportata in mediul online de catre unii comilitoni ai domniei-sale.

In incheiere un singur sfat pentru USL: numit-va ministrul de Externe din guvernul-fantoma si puneti-l la treaba. E timpul ca Opozitia sa iasa din zodia neacceptabilitatii ei de catre SUA, subiect atat de drag domnilor si doamnelor care presteaza pentru Traian Basescu in mediul online.    

Marea brambureala uselista

***

Suntem la finalul unei saptamani care vine sa ne confirme faptul ca in cadrul USL se actioneaza de prea multe ori dupa ureche. Am avut episodul demisiilor din Parlament, care a dat intreaga masura a angajamentelor aliatilor, unii fata de ceilalti. Lasarea in offside a unor oameni precum maestrul Mircea Diaconu sau Ludovic Orban nu face altceva decat sa intareasca impresia de brambureala generala, in care nu stie stanga ce are de gand sa faca dreapta si viceversa. Ce ar trebui sa creada alegatorii despre schimbarile de dispozitie, despre aceasta alba-neagra cu demisiile parlamentarilor liberali?

Strict local, vorbind doar de cazul judetului Timis, cum ar trebui interpretata apetenta partenerilor social-democrati de a rediscuta si renegocia la infinit clauzele acordului local in cea ce priveste desemnarea candidatilor comuni pentru alegerile locale? Mai tot timpul, dupa o noua runda de negocieri, s-a spus ca totul este stabilit in cel mai mic amanunt, pentru ca apoi sa se revina asupra problemei. Se pare ca filiala PSD locala are in buzunar adeziunile a cel putin doisprezece primari PDL, care vor sa ii tranteasca masa in cap lui Constantin Ostaficiuc. Ei si? Intotdeauna ar trebui sa se regandeasca zonele de influenta in functie de toanele unor traseisti politici?

Nu aceasta este norma de predictibiliate pe care ar trebui sa si-o asume USL, ca si constructie politica aflata in contrapondere la PDL. Dimpotriva, daca se doreste un fundament puternic pentru alegerile parlamentare din toamna atunci ei ar trebui sa vina cu oameni noi, credibili, buni profesionisti, cu imaginea nepatata. In schimb, pentru doisprezece resapati politic se da peste cap intreaga strategie gandita in ultimele luni, repunandu-se pe tapet candidaturi ce pareau sigure. Ce se va intampla cu cei carora li s-a promis sansa de a deveni primari sau consilieri? Mai mult ca sigur vor face pasul catre PDL sau catre derivatele lui politice, UNPR si PP-DD.

Nu cred ca in aceasta perioada USL are nevoie de asemenea framantari. In plan local, astazi sunt anuntate negocieri importante la Timisoara. Sa speram ca cea ce se va hotari acum va ramane definitiv. Nu de alta, dar deja este tarziu.

"Interventia" cu romanii

***

Multa lume a asteptat cu interes "interventia" presedintelui din aceasta seara. Poate unii s-au asteptat ca el sa spuna ceva nou. Dezamagire. Dl.Basescu nu a inteles nimic din ceea ce se intampla actualmente in tara. Impresia generala lasata de acesta este aceea a unui om blocat intr-un anumit gen de limbaj, marsand pe aceleasi idei prafuite, fixe, denotand un anumit tip de autism, incapabil de a sintetiza in actiunea prezidentiala cerintele actuale ale societatii romanesti.

Din toata salata de cuvinte care a iesit din gura presedintelui, am retinut doar apelul facut de catre acesta la societatea civila  de buna calitate de a interveni in dezbaterile publice, evident de partea sa. Nu cred ca mai are rost sa amintim cine compune aceasta societate civila. Oamenii care au fost incolonati timp de anii de zile in spatele d-lui Basescu sunt asteptati sa isi reia odele zilnice la adresa augustului de la Cotroceni, presedintele neinteles de catre patura haina a societatii romanesti, condusa, nu-i asa, de catre societatea civila de proasta calitate. E bine ca dl. Basescu este consecvent: in loc sa fie un factor de coeziune in societatea romaneasca, domnia-sa continua sa imparta societatea romaneasca in functie de propriile interese.

In rest am observat ca a incercat sa reincalzeasca ciorba statuta a modificarii Constitutiei, a vorbit despre faptul ca rezultatul referendumului din 2009 trebuie sa isi gaseasca corespondenta in organizarea Legislativului de la Bucuresti. A spus ca 80% dintre romani sustin aceasta reforma (lucru total fals, daca stam sa ne gandim care a fost rata participarii la acel referendum), a continuat sa se plaseze deasupra partidelor, incercand sa faca parada din aceasta situare a lui.

Cu alte cuvinte, in afara de apelul lansat la adresa fostilor aplaudaci de a reveni in transee, presedintele nu a spus mai nimic. Dupa cum ne-am cam obisnut, de altfel, in ultima vreme.