Drama complacerii. Despre intelectuali si dezamagiri

***

Panait Istrati. Mai toti cei care a terminat un liceu au auzit cu siguranta de autorul  Ciulinilor Baraganului sau a Chirei Chiralina. Cochetarea acestuia cu bolsevismul sovietic a lasat urme adanci in constiinta intelectualitatii romanesti din prima jumatate a secolului al XX - lea si nu numai. Greu de uitat este implicarea lui voluntara in campania propagandistica sovietica care viza izolarea Romaniei pe plan mondial, dupa consumarea incidentelor teroriste de la Tatar Bunar. Foarte iritat de faptul ca regatul Romaniei ripostase la tentativa de rapt teritorial inspirata de catre bolsevicii sovietici, Istrati isi varsa intreaga manie asupra lui Ionel Bratianu si a regelui Ferdinand, pe care ii considera criminali si despoti.

Dupa consumarea vrajii, in urma unei calatorii in Rusia Sovietica, intelectul lui Istrati incepe sa perceapa adevarul nu numai sentimental ci si senzorial. Patria muncitorilor i se arata in adevarata ei infatisare, cu mari minusuri, birocratizata, inlemnita intr-un proiect iluzoriu. Reintoarcerea la Paris a scriitorului il pune pe acesta intr-o dilema greu de rezolvat; sa spuna adevarul gol-golut despre patria sovietelor sau sa incerce sa nuanteze, sa cosmetizeze o realitate greu de descris celor care nu au trecut dincolo de frontierele URSS? Alege sa astearna pe hartie purul adevar, insa nu pare decis sa il si publice. Cel putin nu inainte de a primi incuvintarea mentorului lui francez, Romain Rolland - un alt tovaras de drum intelectual/idiot al comunistilor, si, poate surpinzator pentru unii, a GPU, politia secreta politica a Rusiei  acelor ani. Un fragment din raspunsul lui Rolland adresat lui Istrati ne edifica asupra mentalitatii acestor oameni, dotati de Dumnezeu cu talent scriitoricesc dar dand zilnic dovada complacerii intr-o situatie morala insalubra.

"Scrisorile adresate GPU-ului sunt perfecte,le aprob in intregime.(Istrati cerea voie GPU sa critice Uniunea Sovietica!)  (...) Nu poti, nu trebuie sa le publici in acest moment (amintirile din patria sovietica), nici mai ales sa lasi sa le publice Boris Souvarine sau prietenii lui Victor Serge. (ambii comunisti expatriati deoarece sustineau cauza trotkista). Asta ar fi o ingrozitoare lovitura de maciuca prin care nenorocitii ar lovi intreaga Rusie, avand iluzia ca zdrobesc putreziciunea. Aceste pagini sunt sfinte (manuscrisul lucrarii de mai tarziu "Spovedania unui învins"). Ele trebuie pastrate in arhivele Revolutiei eterne. Te iubim inca si mai mult, te veneram pentru ca le-ai scris. Dar nu le publica! Nu ar folosi cu nimic Revolutiei ci reactiunii europene, careia opozitionistii ii fac joculorbeste."

Vi se pare ca s-a schimbat ceva in mentalul acestor oameni, de-alungul a aproape un secol? Eu sunt sigur ca nu. Operati niste modificari de nume, inlocuiti "revolutia" cu neosul "sa traiti bine" si veti afla reflexele comportamentale care tin alaturi de o cauza urata de marea majoritate a romanilor un grup de intelectuali majori, unii cu opera recunoscuta pe plan european. Ei chiar asa rationeaza,exact in acesti termeni,poate chiar in aceste expresii. Mai sunt intelectualii angajati politic, depozitarii tezaurului de cunostiinte ale unei natiuni? E o simpla intrebare pe care o adresez voua, celor care parcurgeti acest text. Eu imi permit sa tin raspunsul meu doar pentru mine.

Țațism,WikiLeaks, americani si români

***

Inca de la inceputul marilor dezvaluiri marca WikiLeaks marturisesc ca am fost reticent in fata avalansei de cablograme diplomatice americane deversate pe diferite canale in mass-media internationala. Multi au considerat ca prin aportul organizatiei nonguvernamentale condusa de catre Julian Assange, s-a ajuns la o reflectare mult mai realista a evenimentelor care au avut loc deja in lume, a mecanismelor, a cauzelor, a pozitiilor clare sau voalate,exprimate deschis sau ascunse  marelui public de catre principalii actori ai lumii in care traim.

Parerea mea este ca WikiLeaks este doar o iluzie abil intretinuta de catre forte guvernamentale nu doar din Statele Unite ci din mai multe tari. Este atat un instrument de presiune cat si un mijloc de comunicare cu cei interesati de mersul afacerilor globale. Iata ca dupa mai multe amenintari, a venit si randul tarii noastre sa isi ia portia de Wikileaks. Numai ca, pe langa confirmarile unor teorii deja expuse in fata cititorilor acestui blog (complicitatea Basescu - Geoana, formalismul conflictului dintre PSD si Traian Basescu, etc), cablogramele diplomatice americane expediate de la Bucuresti, ne arata ca si americanii sunt predispusi aceluiasi tip de țațism, de barfa de cancelarie exact precum politicienii nostrii. Nu vad nici cea mai mica diferenta dintre iesirile publice ale unui presedinte precum Traian Basescu si continutul telegramelor facute publice de catre WikiLeaks.

Informatiile care transpar din cuprinsul lor sunt culese fie din presa avida de senzational, fie simple zvonuri cu ceva aroma de posibil adevar. Ori cei care practica acest gen de culegere de informatii sunt totusi cetateni americani, reprezentantii celei mai puternice democratii din lume. Singurul aspect interesant reliefat de publicarea acestui set de cablograme il reprezinta tragicul spectacol al preumblarii marimilor publice romanesti pe la ambasada americana, ca sa se de-a in gat unul pe altul la stapanirea de la Washington. Penibil spectacol, tragici actorii! De la politicieni pana la ziaristi cu staif, toti au dat cu subsemnatul in fata reprezentantilor din Romania ai Unchiului Sam.

Care mai este deosebirea dintre Serghei Kavtaradze si Nicholas Taubman? Poate doar epoca, generatiile care ii despart si faptul ca reprezinta imperii diferite. In rest, aceeasi Marie cu alta palarie.Acum vreo trei saptamani am terminat de citit o carte interesanta, semnata de catre un laureat al Premiului Pulitzer, Tim Weiner.Titlul ei? CIA - o istorie secreta. Concluzia autorului? CIA este o organizatie costisitoare, periculoasă, profund disfuncţională şi depăşită strategic. Si mai practica cu mult succes țațismul, ca mijloc de comunicare oficiala, am adauga noi.

Mutu si luxemburghezii

***
Intrebare: De ce este important pentru noi meciul dintre selectionata Romaniei si cea a Luxemburgului?

Raspus: Pentru ca Mutu are din nou sansa de a bate un ospatar. :)

Totusi, hai Romania!

Sindicalismul obscen

***

Romania este tara in care liderii centralelor sindicale huzuresc mai ceva decat nababii orientali din epoca lor de glorie. Intr-o nesimtita contradictie fata de conditiile tot mai grele de trai cu care se confrunta cei pe care, cel putin teoretic, ii reprezinta, acesti oameni au facut din functia detinuta la nivel de sindicat o sursa inepuizabila de venituri necuvenite. Nu exista lider de confederatie sindicala din Romania care sa nu aiba in conturile personale sau ale familiei cel putin 200000 de euro, viloace de prost gust sau niscaiva proprietati. Este de aplaudat actiunea DNA de a lua la puricat marile averi dobandite in exercitiul functiei de catre sindicalistii de frunte ai tarii, cu toate ca eu sunt ferm convins de faptul ca avem de-aface atat cu o actiune de PR (anticoruptia atat de mult trambitata) dar si cu un mijloc de a le arata pisica celor care misca in front si (inca) mai doresc sa organizeze miscari de strada intr-un an preelectoral precum 2011.

Liderii de sindicat din Romania par a-si fi facut din chipul lui Jimmy Hoffa o adevarata icoana, in dauna unor adevarati sindicalisti precum Samuel Gompers, sa zicem. Totul se rezuma la bani, inclusiv rezultatele negocierilor cu guvernul. Mai inchide ochii Guvernul la un spert gras, mai dispare un miting din agenda sindicala. Simplu,eficient si profitabil, atat pentru Stat cat si pentru cefele late din fruntea sindicatelor. Modelul Miron Cosma, cel al sefului de sindicat popular printre cei din bransa lui, pare a fi abandonat cu totul de catre oamenii momentului. Vremea sindicalismului romantic, al principiilor, a luptei reale cu guvernul, pare a fi apus pentru totdeauna. Noua/vechea garnitura de lideri rezuma totul la intrebarea "mie ce-mi iese de aici?"

Exista oameni de afaceri care, in ani de zile de activitate corecta, platind Statului si ultimul banut din impozitele datorate, nu au reusit sa stranga in conturi 100.000 de euro. In schimb niste sindicalisti, baieti descurcareti, dintr-un salariu de 3000-4000 de lei, au strans in 3-4 ani peste 200.000 de euro. Aici este nevoie de interventia rapida a organelor Statului. Trebuiesc controlate la sange averile impresionante stranse de catre atat de obiditii nostrii sefi bugetari. Cu probe, ei trebuiesc condamnati la inchisoare cu executare. Si aici nu discutam doar de sindicalisti ci si de cei din Vama, cei din Magistratura, care incalca legea la fiecare pas, adunand in umbra ei averi imense.

Din tot ce am scris aici va rog sa nu trageti concluzia ca as avea ceva cu sindicatele. NU. Intr-o tara normala rolul lor de reglaj social este binevenit. Ma refer punctual la cei care au profitat material de pe urma functiei sindicale, facand trafic de influenta. La nivel local au aparut lideri de sindicat adevarati, curati, adevarati aparatori ai drepturilor salariatilor. E timpul ca ei sa faca un pas in fata, sa ii treaca in rezerva pe cei care compun actuala garnitura de lideri sindicali, care au devenit total necredibili in ultimii ani.

Recunoasteti retardatul?

***

Acest geniu al actualei guvernari, acest luceafar al comunicarii nonverbale, acest print al onomatopeelor, ne-a incantat luni intregi si continua si in zilele noastre sa ne incante cu angelica-i prezenta pe micile ecrane. Adversar declarat al pelicanilor radiofonici, acest politician (na, deja al doilea indiciu!) ne reaminteste zilnic de legatura intrinseca existenta intre el, ca apartinator al regnului animal,si un bou, de exemplu. Cin' sa fie, cin' sa fie? Astept raspunsurile voastre.

Mai mare rusinea!

Cea ce vedeti mai sus este o fotografie cu sediul PNL Timis, intr-o zi obisnuita. O cladire istorica, de patrimoniu, lasata de izbeliste de catre atat de gospodara conducere penelista locala. O bataie de joc atat la adresa Partidului National Liberal,  a tot ce inseamna ideea de liberalism, dar si o palma puternica data peste obrazul capitalei Banatului.  Mai de mult, tot pe acest blog, am vorbit de faptul ca starea deplorabila in care se gaseste acest imobil, poate fi folosita ca si arma politica de catre adversari. Ei bine, acest lucru s-a consumat azi.

Tinerii din PDL au luat initiativa curatarii initialelor P,N si L de pe sediul partidului din Timisoara. Printr-o veritabila lovitura de imagine, tineri pedelisti au aruncat in derizoriu orice discutie despre vreun posibil candidat liberal la primaria municipiului Timisoara. "Aș vrea să-l întreb pe domnul Robu cum crede el că va reuși să administreze un oraș, asta dacă va reuși să-și rezolve problema cu candidatura, dacă dânsul, pentru că dumnealui este președintele PNL Timiș, nu reușește să-și întrețină forte bine nici măcar sediul. Pentru că ați văzut foarte bine cum arată fațada sediului în care dânsul se întâlnește cu activul de partid. Oricum, dânsul nu este un potențial pericol pentru niciun fel de contracandidat și eu unul personal sunt convins că nu va ajunge primar. De aproximativ un an, sigla partidului pe care domnul Robu îl conduce, Partidul Național Liberal Timiș, este mâzgălită, arată foarte urât, iar imaginea orașului este afectată de această mizerie de pe fațada unei clădiri istorice din Timișoara”, a motivat acţiunea de la sediul PNL liderul tinerilor PDL Timiş, Nicolae Bitea.

Penibil! Dar iata si cum a reflectat presa locala acest eveniment macabru din viata filialei pastorite de catre Nicolae Robu. Aici, aici, aici si aici.  Mai vara trecuta, stand la o terasa cu prietenul Cris pentru a urmari un meci de fotbal de la Campionatul Mondial, chiar discutam despre starea jalnica a sediului din Piata Unirii si a posibilei folosiri a acestei situatii ca si mijloc de propaganda. PDL - ului i-a reusit din plin, dar adevarul este ca doar tampit daca erai, nu puneai in lumina starea absolut incalificabila in care a ajuns acea cladire. In loc sa se inteprinda ceva pentru a reface macar exteriorul acestui imobil, domnii si doamnele din PNL Timis nu au gasit nimic mai bun de facut decat sa roage populatia sa nu circule pe trotuarul din fata sediului deoarece s-ar putea sa le pice vreo caramida sau tigla in cap. Curata politica a portilor deschise, nu?

Conu Dinu si sindromul Stockholm

***

Recent, excelentul observator al vietii noastre politice care este Transildania, a publicat pe blogul sau niste observatii de bun simt legate de asa-zisul comportament apolitic al ziaristilor de la cotidianul quality numarul unu din Romania,  patronat de catre liberalul de serviciu al DNA - ului, Dinu Patriciu. Priviti frontispiciile editiei online prezentate de Transildania; campanie electorala mai favorabila guvernului Boc nu poate exista. Subliminal, li se induce romanilor ideea unui adevarat succes al anilor in care PDL - ul si Traian Basescu au condus aceasta tara. In ziarul patronat de catre liberalul  Dinu Patriciu! In absenta oricarei urme de succes guvernamental!

Evolutiile recente din politica romaneasca pot fi interpretate si prin prisma acestei apropieri tot mai pronuntate intre conu Dinu si expresia politica a influentei basesciene, PDL.  Este interesant cum a reusit Dinu Patriciu sa se inconjoare in activitatea sa publica, de fosti colaboratori ai lui Traian Basescu. La Pravda apolitica il are ca si comentator pe Andrei Plesu, ursuletul care a facut parte din echipa de consilieri de la Cotroceni a lui Traian Basescu, admirator recunoscut al operei prezidentiale. In circumscripția electorală nr. 31 Prahova a fost aleasa ca deputat, in 2008, Adriana Saftoiu, actuala guresa opozanta a lui Crin Antonescu in cadrul PNL. Oare cine conducea de facto filiala Prahova a PNL in 2008? Cred ca Dinu Patriciu.

Intreaga afacere Adevarul Holding a fost condusa pentru o buna perioada de timp de catre un om foarte apropiat Partidului Democrat, Razvan Cornateanu, cel care, inainte de a fi numit Andi Lazescu in fruntea TVR, era creditat cu mari sanse sa ocupe functia de presedinte-director general. Grigore Cartianu,o alta glorie a Pravdei, a fost mult timp unul dintre sustinatorii de vaza al presedintelui Basescu, provenit din societatea civila. Cam acestia sunt colaboratorii de data recenta ai lui Dinu Patriciu. Oameni cu legaturi directe, vizibile sau invizibile,cu actuala putere politica. Comportamentul presei detinute de catre Dinu Patriciu in relatia cu opozitia politica din Romania, este unul total unfair. Dar oare se mai intreaba cineva de ce? Totul este la vedere, accesati fituica online a petroliberalului (nu?asa ii place sa ii se spuna) si trageti voi concluziile de rigoare.

Lui Dinu Patriciu i s-a aratat pisica in seara zilei de 27 mai 2005. Se pare ca a inteles foarte bine mesajul, ba mai mult, face exces de zel in respectarea clauzelor care l-au scos de la zdup.