Inexistenta justitie americana

***

Acum, dupa consumarea episodului arestarii directorului general al FMI Dominique Strauss-Kahn, aud fel de fel de specialisti degraba preumblatori prin studiourile televiziunilor de stiri, dandu-si cu parerea si laudand sistemul de justitie american care, iata, fara nici un fel de complexe, a dispus arestarea unuia dintre cei mai importanti lideri ai lumii in care traim. Pentru ca, da, FMI  este el in sine o putere mondiala prin influenta dobandita in stabilirea politicilor macroeconomice la nivel mondial. In anii '70, pana si o tara destul de stabila precum Marea Britanie a cunoscut binefacerile amestecului Fondului in stabilirea strategiilor economice interne. A fost nevoie de aparitia unui om politic carismatic, stapan pe sine - fac referire la Margaret Thatcher - pentru ca Fondul sa lase din mana insulele britanice.

Extaziatii nostrii de serviciu vad in decizia judecatorului american de a mentine masura arestarii lui Strauss-Kahn, proba suprema in favoarea dovedirii  independentei acestei puteri in fata deciziei politice. Intr-adevar, asa pare la prima vedere, cu toate ca deja exista teorii conspirationiste care vad in retinerea lui DSK o oculta menita al bloca pe acesta in cursa prezidentiala franceza, cunoscute fiind relatiile privilegiate dintre Barack Obama si Nicholas Sarkozy. Dar nu este menirea acestui blog aceea de a descurca itele unei afaceri destul de incurcate. Daca acesti formatori de opinie vad in organizarea judecatoreasca americana un model demn de urmat, eu nu privesc chiar asa lucrurile.  In foarte multe cazuri s-a dovedit ca Justitia de peste ocean este oarba selectiv, avand grija sa nu deranjeze in cazuri care ar pune in dicutie calitatea de cetatean american sau linistea sociala.

Va aduceti aminte de cazul OJ Simpson, cel care a cutremurat societatea americana la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut?  Mai tineti minte cum celebrul Johnnie Cochran l-a scos basma curata pe cel care, cativa ani mai tarziu, parca in ciuda juriului care l-a judecat, a scris o carte intitulata "If I did It: Confessions of the Killer", titlu in care cuvantul "If" apare scris cu caractere mult mai mici. Titlul real trebuie citit "I Did It: Confessions of the Killer" si reprezinta marturisirea unei crime trecute la index din motive rasiale. Doi oameni ucisi fara ca autorul sa raspunda in fata legii. Aceasta este celebra si nemaintalnita justitie americana?

Haideti sa ne gandim si la cazul Teo Peter, artistul roman ucis intr-un accident de catre un puscas marin american, indopat cu alcool, chiar in Bucuresti. Rapid transferat in Germania si de acolo in Statele Unite, acesta a scapat de condamnarea pentru ucidere din culpa, retinandu-se pe seama lui doar capete de acuzare minore. Aceasta o fi atat de oarba justitie americana? Un alt aspect reiterat de catre multi observatori este etnicizarea justitiei americane. Pat Buchanan, un conservator american pe care il respect, declara anul trecut, la investirea  Elenei Kagan la Curtea Suprema de Justitie: Arthur Goldberg, Abe Fortas, Ruth Bader Ginsberg, Stephen Breyer and Elena Kagan. If Kagan is confirmed, Jews, who represent less than 2 percent of the U.S. population, will have 33 percent of the Supreme Court seats.Is this the Democrats' idea of diversity? Cel putin interesant.

Cica nu exista Rai

***

Nu exista Rai, ne spune borgul din imagine, intr-un interviu din The Guardian. Văd creierul ca pe un computer care încetează să funcţioneze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Ceruri sau viaţă de apoi pentru computere stricate, e doar un basm pentru cei care se tem de întunericul final, a mai spus Stephan Hawking.

Bai Stephane, bai Hawkingule, ba pe mine sa ma lasi in credinta mea, in ignoranta mea maxima si sa cred in continuare ca, dupa ce ne incheiem socotelile aici pe Pamant, mai devreme sau mai tarziu, o sa ne continuam existenta sub alta forma. Daca Cioran se certa cu divinitatea, englezul-borg s-a gandit sa o treaca complet la index, promovand un ateism in totala consonanta cu post-modernismul schiop pe care il traim. Iar in cazul lui aceasta atitudine este foarte usor psihanalizabila. Priviti fotografia si asociati-o unei fiinte umane. Greu, asa-i?

Nevoia de conservatorism

***

O societate in deriva condusa de catre politicieni care - in afara de faptul ca se gasesc in fruntea tarii exclusiv pentru promovarea unor interese inguste, personale - nici nu au habar despre ce ar trebui facut pentru ca aparatul de stat sa isi deserveasca proprii cetateni, are nevoie de reconsiderarea radacinilor, de ancorarea in trecut pentru a-si proiecta corect viitorul. Traim vremuri interesante in care este foarte dificil sa diferentiezi stanga de dreapta politica, dintr-un motiv destul de ciudat: toti politicienii romani, in numele menajarii  pauperei societati romanesti, prefera discursuri exclusiv de stanga,sub diferite ambalaje. De la PD-ul lui Traian Basescu si pana la PSD - ul lui Adrian Nastase, trecand prin PNL - ul lui Crin Antonescu, mai toti practica un populism gretos, uneori chiar cu iz comunistoid.

Este foarte interesant cum, in Romania, nu avem partide eurosceptice, politicieni care sa gandeasca si in afara normativului de partid, a codului discursiv impus membrilor sai de catre cele trei partide mari. Toti se adapa de la aceleasi teze pro-europeniste, pro-avort, in favoarea casatoriilor dintre persoanele de acelasi sex, s.a.. Ma apuca rasul cand o vad pe d-na Monica Macovei, teoretic o reprezentanta a conservatorilor din Parlamentul European, cum merge ea brat la brat cu cei care defileaza la marsurile minoritatilor sexuale. Pai unde sunt principiile,unde sunt convingerile conservatoare? In fapt, in acest moment, in viata noastra politica, singurul segment care nu este deloc reprezentat este conservatorismul clasic.

Mintile inguste prefere intotdeauna facilul, in schimb un conservator poate fi oricand un vizionar. Aduceti-va aminte de cruciada anticomunista a lui Ronald Reagan, cea care a determinat implozia comunismului de sorginte sovietica. Aduceti-va aminte de dezvoltarea graduala, organica, impusa Romaniei de catre politicieni conservatori adevarati precum Titu Maiorescu. Am crezut ca PNL are sansa majora  a-i atrage pe toti cei care impartasesc principii conservatoare. Am vazut in Varujan Vosganian principalul promotor al conservatorismului doctrinar in cadrul formatiunii politice liberale. Insa, actualmente acest om a fost trecut in plan secund de catre conducerea partidului, deoarece si PNL-ul sesizeaza apetenta electoratului roman pentru discursurile socialiste.

Romania are nevoie de un partid conservator. Si aici nu vorbesc despre ghiveciul doctrinar al PD-ului d-lui Basescu si nici de Partidul Conservant al d-lui Voiculescu. Nu. Este nevoie de un partid politic care sa reia, sa actualizeze si sa promoveze ideile conservatoare clasice. Un partid politic adevarat reuseste sa isi educe un electorat-target. Ideea unui partid conservator adevarat s-ar putea baza pe un electorat de minim 10% din totalul cetatenilor cu drept de vot. Ar fi un bun inceput. Este nevoie de un nou discurs politic, de chipuri noi, de idei-forta capabile de a strange laolalta pe toti cei care impartasesc si disemineaza in societatea romaneasca ideile conservatoare.

Emil Boc ramane presedintele gastii pediste

                                                                    ***

                                    DOAMNE AJUTA! BOGDAPROSTE SI SA FIE PRIMIT!

De ce nu ma intereseaza fotbalul Ligii I

***

Ma intalnesc zilnic cu cunoscuti in a caror companie nu ai cum sa nu vorbesti despre fotbalul romanesc, mai ales ca, acum, in acest sezon, echipa locala Poli Timisoara are sanse (teoretice,e adevarat) sa devina in premiera campioana Romaniei. Vad mult entuziasm in ochii si in atitudinea afisata de interlocutorii mei, vad multa pasiune pusa intr-un sport care, cel putin in tara noastra, isi cunoaste campioana inca de la inceput de sezon. Nu inteleg aceasta stare de spirit, mai ales in contextul in care, realist vorbind, sansele de a castiga sunt apropiate de zero. Insa in persoana mea ei intalnesc pe moartea pasiunii si a ideilor lor de maretie fotbalistica.

Cum ei nu pot intelege lehamitea mea, asa nici eu nu pot sa le inteleg trairile exacerbate, iluziile abil intretinute de catre un star-sistem corupt pana in maduva oaselor. Cum ai putea crede in corectitudinea unui campionat desfasurat intr-un cadru organizational deasupra caruia troneaza personaje precum Dumitru Dragomir si Mircea Sandu si in care marii patroni si presedinti de cluburi ne lasa impresia unei menajerii? Cat de irational poti sa fi in asa fel incat sa crezi ca lucrurile se vor transa exclusiv in teren? Aud doar de arbitraje favorabile echipei X si defavorabile echipei Y, sau viceversa. Starea aceasta este tolerata la cel mai inalt nivel. Atunci de ce sa ne mai facem iluzii?

Da, sunt si eu suporter al Politehnicii Timisoara  - nu as putea tine niciodata cu alta echipa din moment ce primul contact cu tumultul stadionului a fost la varsta de doi ani, intr-un memorabil meci in care am intalnit pe Celtic Glasgow - insa nu am cum sa bag capul in nisip si sa il scot doar atunci cand e bine. Anumite lucruri trebuiesc spuse in orice situatie. Iar primul dintre ele este chiar acesta; Liga I nu este o competitie care sa promoveze valoare ci doar interesele. Actorii principali din campionatul Romaniei nu sunt fotbalistii ci arbitrii si conducatorii din fotbalul autohton. Campioana se stabileste in functie de acceptul unui club de a drena (sau nu) banii proveniti de pe urma calificarii in Champions League, catre alte zone , de cele mai multe ori extrasportive. Arbitrii au devenit calaii unor echipe si binefacatorii altora, dupa vointa suprema exprimata de cel (cei) care conduc actualmente feuda fotbalistica romaneasca. Dreptatea ar trebui totusi administrata echilibrat.

Dar sa nu ii acuzam doar pe ai nostrii. Nu. Fotbalul,in numele apararii unor interese destul de stravezii, refuza sa se reformeze. FIFA si UEFA sunt total refractare ideii de a de introduce un ochi electronic sau sa se ia in considerare reluarile surprinse in timp real de catre camerele de televiziune de pe stadioane.  Sistemul cu cinci arbitrii, testat de UEFA in competitiile europene intercluburi, nu a adus o imbunatatire sesizabila a arbitrajelor. Alte sporturi fac mult mai rapid apel la tehnica moderna pentru a sprijini deciziile arbitriilor, in timp ce fotbalul a ramas in epoca de piatra a sporturilor de echipa. Asa ca lasati-ma in rugbyul meu si vedeti-va de treaba.

Copilul-comisar al regimului actual

***

Despre Vladimir Tismaneanu s-a scris multe in ultimii ani. Adulatorii din secta basesciana vad in el un mare politolog care si-a revarsat asupra tarii noastre imensul sau bagaj de cunostiinte dobandite in activitatea academica americana. Impopotonat de catre actualul regim cu functia de sef al comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România si, mai nou, cu cea de conducator al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dl. Tismaneanu latra din toti rarunchii la adversarii politici ai degraba hahaitorului de la Cotroceni, improscand cu namol in toti cei care nu accepta mesianismul basescian in tara aceasta.

Daca dupa 1996 dl. Tismaneanu se erijase in vajnic aparator al presedintelui de atunci, Emil Constantinescu, daca dupa 2000 s-a apropiat periculos de mult de fostul presedinte de stanga Ion Iliescu, iata ca, acum, acelasi domn este zbirul propagandei desantate pro-prezidentiale si dirijorul corului de injuraci ai lui Crin Antonescu.  Pentru ca, daca nu stiati, obsesia actuala a d-lui Tismaneanu este chiar liderul PNL, in carca caruia a ajuns sa puna toate tarele societatii romanesti, in contextul in care, din 2004 singurul factor determinat din politica interna a fost chiar persoana-obiect a posternatiei sale, Traian Basescu. E greu de explicat cum ajunge ilustrul politolog la asemenea concluzii, probabil doar psihiatrul Florin Tudose ar reusi sa ne dea o explicatie stiintifica.

Personal nu pot sa nu constat dozajul mare de gandire si actiune remanenta stalinista care inca exista in persoana lui Vladimir Tismaneanu, acum, la aproape saizeci de ani de la disparitia fizica a tatucii de la Kremlin. Am urmarit cateva interviuri luate d-lui Tismaneanu si nu am putut sa nu il asociez unui mod stalinist de a vedea politica si societatea. Facand referinta la parintele sau, Leonte Tismaneanu, mai toate tusele in care acesta era zugravit, erau foarte intunecate. Probabil ca daca, actualmente aceasta s-ar mai fi aflat in viata, ilustrul politolog ar fi cerut public arestarea si condamnarea lui.

In fapt dl. Tismaneanu nu este altceva decat un tomnatic Pavlik Moruzov, eroul comsomolist al perioadei staliniste, care si-a denuntat tatal politiei secrete pentru ca tinea legatura cu elemente contrarevolutionare. Atat Vechiul cat si Noul Testament contine pilde multiple in cea ce priveste natura relatiilor tensionate dintre parinte si copil, rspectiv dintre tata si fiu. Acesti oameni merita totalul nostru dispret deoarece ei apartin unei minoritati care, in numele parvenirii, scuipa si pe mormintele inaintasilor. Un gest de minim bun simt ar fi insemnat pastrarea unei anumite rezerve in cea ce ii priveste pe proprii lui parinti. Ori, in anumite contexte, dl. Tismaneanu pare sa supraliciteze un tip aparte de complex oedipian, care il face sa devina total irational in cea ce priveste relatia cu tatal sau. Doar stalinistii si arivistii sunt in stare sa calce pe cadavre in numele parvenirii. In cazul d-lui Tismaneanu avem de-aface cu o imbinare perfecta intre educatia comunista de sorginte stalinista si arivismul, atat de propriu caracterelor infecte. Acestia sunt oamenii care, in numele osului primit pentru rontait, sunt in stare sa ucida, atat la propriu cat si la figurat. Acesta este un stalinist.

Test pentru Justitie. Cat de oarba esti, cucoana?

***

Sfarsitul saptamanii trecute a consemnat un groaznic accident de circulatie care a avut loc pe pasajul dintre localitatile Sag si Padureni, pe DN59. Un individ andropauzat de vreo saizeci si ceva de anisori, intr-un Volkswagen Touareg, dotat cu  nelipsita femela din dreapta, s-a pus sa depaseasca pe linia continua, fara sa ii pese ca vizibilitatea era zero peste varful podului. Din sens opus venea o antichitate de Opel, cu patru studenti, care plecasera dinspre Timisoara spre casa, la Resita. Impactul a fost unul nimicitor, nu mai putin de trei dintre cei care se urasera in Opel, pierzandu-si viata pe loc. Trei morti, toti cu varsta sub 30 de ani, cel mai tanar avand doar nouasprezece.

Sa-l  prezentam pe schumacherul  cu Touareg: Iacob Chisarau, fost primar al orasului Moldova Noua, actual director al Moldomin Moldova Nouă si consilier judetean PDL in gasca lui Sorin Frunzaverde. Deci un individ greu, cu spate, cu relatii si la Sfantul Petru. De partea cealalta familiile unor copii proveniti din mediul muncitoresc resitean, fara foarte multe posibilitati de a urmari administrarea corecta a dreptatii in acest caz. Vina este absolut clara, apartine in totalitate andropauzatului consilier judetean Chisarau. Avem trei morti, urmare a inconstientei unui individ care se crede calare pe lege. Care va fi solutia data de catre Justitie? In mod normal, tinand cont de urmarile gestului necugetat al lui Chisarau, acesta trebuia arestat preventiv. Nu s-a intamplat acest lucru, fapt care dovedeste greutatea individului in Justitie.

Toate argumentele sunt de partea procurorilor in acest caz, fiind nevoie doar de o prezentare corecta a probelor in fata judecatorului. Voi urmari cu atentie acest caz deoarece nu mi s-ar parea normal ca un individ care amusineaza pe lege si pe bunul simt, sa scape de rigorile Justitiei.

PS: Salut fermitatea afisata de catre Politia Romana in combaterea infractiunilor in trafic. Recentul caz din judetul Suceava, unde oamenii legii au facut uz de armamentul din dotare pentru a opri un conducator auto fara permis, cu mai multe dosare penale deschise la activ m-a facut sa ma gandesc ca si in aceasta tara se poate instaura domnia legii. Nu sunt un admirator din oficiu al activitatii Politiei Romane, dar de actiuni ferme avem mare nevoie. Ma simt direct vizat, ca si cetatean al acestei tari, atunci cand activitatea politistilor este luata in raspar de catre indivizi certati cu legea, dar cu spate puternic. Este timpul ca Politia sa isi reia locul de garant al aplicarii legii.