Politicianism de Dâmboviţa. Azi scuipam maine papam!

***

Deputat PSD Aura Vasile, 21 iunie 2011, declaratie facuta la adresa ministrului Apararii, gabriel Oprea:

Armata Română, o instituţie atât de respectată de-a lungul vremii, este astăzi în mâna celui mai mare mincinos şi trădător din istoria sa (...)Sluga însetată de sânge a lui Băsescu, aceasta ruşine fără seamăn pentru haina militară, contribuie şi el la a pensionarilor militari. Să nu uite, când va sta în faţa justiţiei şi a poporului, că şi-a alăturat spada de acest regim criminal şi că a facut-o contra poporului, contra oamenilor pe care trebuia să-i apere şi nu să-i batjocorească. Să nu uite că a minţit până si când a afirmat că: nicio pensie militară sub 3000 de lei nu va scădea

În septembrie 2010, aceasi Aura Vasile tot despre Gabriel Oprea: Dânsul este un cuc şi conduce un partid de cuci şi trebuie să ne gândim de ce, pentru că cucul este singura pasăre care trăieşte singură, care nu-şi cloceşte ouăle, ci teoretic încearcă să le vâre în cuiburile altor păsări. Conduce un partid de cuci pentru că toţi cei care sunt pe lângă domnia sa sunt nişte însinguraţi.

Pentru ca azi, 19.12.2011 d-na deputat Aura Vasile sa isi anunte demisia din PSD si intrarea in UNPR. Cum care UNPR? Acela pe care doamna il descria ca fiind un partid de cuci, condus de catre sluga insetata de sange a lui Traian Basescu, rusinea fara seaman pentru haina militara. Revanzand lucrurile dintr-un alt unghi, d-na Aura Vasile a vazut lumina in ultimele zile, declarand "am hotărât să vin alături de foştii mei colegi, cei care au demonstrat, spre deosebire de alţii, că au valori şi principii solide. Sunt un om de stânga şi împărtăşesc valorile UNPR, singurul partid care mai reprezintă astăzi stânga românească. După cum spun şi colegii mei din UNPR, nu plec din Kiseleff şi rămân mai departe aşa cum mă ştiţi, războinică şi dedicată cauzei în care cred, aceea de a-i sprijini pe oamenii care muncesc, pe pensionari şi pe tineri, pe toţi cei care au de suferit în aceaste vremuri grele", a declarat deputatul UNPR, conform NewsIn.

Pai nu e tare? Situatia aceasta imi aminteste de cea a altui traseist celebru, senatorul Gabriel Berca, ales pe listele PNL, cel care in dimineata zilei in care a vazut lumina farului de la Cotroceni, se gasea la o emisiune a unei televiziuni de stiri, unde combatea la greu activitatea guvernului Boc. Iar seara, la o alta emisiune, a anuntat senin ca nu se mai regaseste in politica promovata de catre PNL, aderand cu mandat cu tot la grupul parlamentar al PDL. Astea principii adevarate, nu? Baaa, nu vreti sa crapati, molustelor? Ne-am saturat de voi.

Timisoara revolutionara din Decembrie 1989 si calaii ei. Din nou despre nesimtire si ipocrizie

***

Mai jos voi relua un articol mai vechi de-al meu, care a aparut in doi ani consecutiv pe acest blog. Se refera la partea revolutionara a evenimentelor din decembrie 1989, la Nesimtire si la Ipocrizie.

Intotdeauna luna Decembrie reprezinta pentru mine un prilej de aducere aminte a cea ce s-a intamplat acum douazeci de ani in orasul in care m-am nascut si locuiesc. Evenimentele care au debutat in Decembrie 1989 la Timisoara au avut rolul de a declansa inceputul sfarsitului pentru familia Ceausescu si o renastere spirituala pentru noi, romanii. Pentru cateva luni, romanii nu au mai fost cocosatii Europei, nu au mai reprezentat tipologia conformistului prin excelenta. Romanii au inceput sa simta gustul Libertatii ( Libertate pe care - este adevarat - de ceva anisori prefera sa amusineze, dar aceasta este o alta problema ce tine de Miorita si de fibra cioraniana a acestui neam).

Ce s-a intamplat in acesti douazeci de ani care au trecut de la acele evenimente? A fost cineva pedepsit pentru crimele de la Timisoara? Nicidecum. Procesele treneaza, oamenii imbatranesc iar Dreptatea refuza sa se arata. Mai mult, criminalii din acel Decembrie au ajuns sa le rada in fata urmasilor celor disparuti. Desi s-a batut mult moneda in ultimul timp asupra vinovatiei generalilor Stanculescu si Chitac, mie imi pare mult mai emblematic cazul generalului in rezerva Eugen Badalan, actualmente deputat de Braila din partea PD - ului. Da, a partidului condus de cel care a condamnat comunismul, nu-i asa?Generalul Badalan este responsabil de moartea a nu mai putin de 20 de persoane in arealul Piaţa Libertăţii-Piata 700, Calea Aradului, Calea Girocului-Complexul studenţesc, Calea Şagului-Piaţa Maria-Tudor Vladimirescu din Timisoara.

Acelasi individ a condus si represiunea de la Arad, tot in acel Decembrie pe cand era şef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania.Personal acest individ a coordonat actiunile Regimentului 19 Mecanizat Arad pe strazile Timisoarei în perioada 17-22 decembrie 1989. Va spune ceva acest interval de timp?Ce face acum dl. Badalan? Este deputat de Braila din partea PD - ului, cu largul concurs al Presedintelui Basescu. Criminalii din Decembrie 1989 sunt ascunsi in Parlament, intrati acolo pe listele PD - ului.

Un alt caz frapant este cel reprezentat de catre generalul in rezerva Vasile Paul. Cei care au instrumentat cazul evenimentelor de la Timisoara sustin ca, in 17 decembrie 1989, la ora 20.30, maiorul de atunci Paul Vasile coordona misiunea de recuperare a trei transportoare blindate, blocate de demonstranti. Ordinele erau clare - impuscarea celor care manifestau impotriva regimului Ceausescu. In aceasta operatiune este impuscat Dumitru Juganaru, un om care se plimba pe strada cu fiica lui de 10 ani. S-a stabili cert ca glontul ucigas a provenit din dispozitivul comandat de catre Vasile Paul.Ironia sortii; in 2007 fostul apevist ajunsese profesor universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte Politice iar printre studentii sai se numara si Geanina Juganaru, nimeni alta decat fiica celui ucis din ordinul sau.

Aceasta este Romania Nesimtirii si a Ipocriziei.

PS: Recomand spre lectura ultima postare a lui Claudiu Iordache, de pe blogul domniei-sale. Este definitorie pentru cea ce simt acum, in zilele noastre, cei care au luat parte direct la triumful Revolutiei de la Timisoara. Dupa acel decembrie 1989 Romania si-a pierdut busola.

In apararea Politiei Romane

***

De vreo doi ani asistam la o continua degradare a conditiei politistului in tara noastra. De la Traian Basescu, Emil Boc si pana la Mircea Badea, sa zicem, mai toti arunca cu pietre in aceasta categorie profesionala, acuzand-o atat de fapte reale dar si punandu-i in carca comportamente care nu sunt deloc generalizate si reprezentative pentru ea. A devenit o moda, ca si fi cool trebuie sa porti cel putin o discutie zilnica cu apropiatii, in care fie sa iti bati joc de garcea, fie sa povestesti vreo intamplare, de cele mai multe ori imaginara, in care l-ai pus tu la punct pe cel imbracat in hainele Statului.

Fara sa fac o apologie a institutiei numita Politia Romana, mai toate intamplarile prin care am trecut si care a implicat si agentul insarcinat cu aplicarea legii, au avut un final fericit. De la mici acrosari in trafic pana la prinderea unor hoti care au furat niste unelte din casa de la sat, Politia si-a facut intotdeauna bine datoria fata de mine, cetatean de rand al acestei tari. Am avut ocazia sa cunosc politisti cu tact, cu experienta, care au reusit sa puna in ordine logica faptele, astfel incat la final sa reieasa foarte clar gradul de vinovatie, atat al meu cat si al acelora cu care eram in disputa. Mi se pare absolut dezgustator modul in care autoritatile politice ale Statului se raporteaza la politisti. De la celebra intamplare cu mitingul cadrelor MAI care au strigat in fata Palatului Cotroceni "Iesi afara, javra ordinara!", la adresa actualului presedinte, Politia nu a mai avut liniste institutionala. Nu este mai putin adevarat faptul ca promovarea in functii de conducere s-a facut defectuos, la nivel de decizie ajungand ofiteri precum celebrul Soric, caz despre care am scris pe acest blog.

Insa cei care isi aroga dreptul de a arunca cu laturi pe uniformele politistilor trebuie sa se gandeasca bine in ce fel de tara isi doresc sa traiasca. Intr-una in care infractionalitatea tinde sa capete proportii de masa sau intr-una in care exista inca niste oameni capabili, care isi pun viata in pericol pentru a o apara pe cea a semenilor lor. In cazul politiei s-a taiat cu toporul, s-au dat afara cadre la norma, neexistand evaluari profesionale care sa stea la baza deciziilor de disponibilizare. Citeam mai zilele trecute despre o situatie absolut ingrijoratoare; in localitatile in care au fost inchise posturile comunale de Politie, rata infractionalitatii a explodat pur si simplu. Daca pe cineva intereseaza o varianta de raspuns pentru aceasta situatie, atunci am sa o dau eu aici. Politaiul satului avea la dispozitie intotdeauna o retea de informatori locali, care ii plasau ponturi legate de cei care au comis diferite infractiuni. Insa pentru a gestiona o asemenea retea, ai nevoie de contacte interumane, nu este suficient sa patrulezi odata pe saptamana, cu masina, pe strazile localitatii.

In loc sa primeneasca randurile cadrelor cu cei iesiti de pe bancile scolilor de specialitate, conducerea Statului a decis ca promotiile care parasesc institutiile de invatamant ale MAI sa mai stea un an pe bara. Ori majoritatea acestor tineri isi vor gasi cu siguranta altceva de lucru, intre timp. In loc sa mizam pe politisti educati, capabili de a discerne momentele in care trebuie sa faca uz de forta, de cele in care medierea este cea mai buna solutie, MAI decide arbitrar cine trebuie sa paraseasca fortat sistemul. Sa nu ne mai asteptam ca un politist, platit cu 1350 de lei pe luna, sa isi puna propria viata in pericol pentru a o apara pe cea a cetateanului contribuabil. Nu prieteni, in aceste momente mai bine ati face economii si v-ati cumpara o arma de autoaparare. In conditiile disolutiei Politiei, aceasta este cea mai buna investitie.

Refrenul fricii

***

In ultimul timp am tot urmarit in mass-media aparitiile celor care, de-a lungul vremii, nu si-au ascuns simpatiile pentru Traian Basescu. De la Plesu, Cartianu si restul gastii aciuate pe langa trustul de presa Adevarul Holding, pana la Tapalaga, Cristoiu si alte exemplare asemenea lor. Ideea de forta pe care doresc sa o disemineze acesti domni in spatiul public este accea ca, pentru Traian Basescu, nu exista in toata tarisoara aceasta un inlocuitor pe masura. Da, spun ei, Basescu nu este cel mai bun pesedinte, dar nici alternativa nu este mai cu mot.

Posibil ca lucrurile sa stea exact asa cum le prezinta fariseii d-lui presedinte. Insa ar trebui sa ne spuna si ei cum au ajuns la aceasta concluzie. Pentru ca nici Crin Antonescu nu a mai ocupat vreodata demnitatea de presedinte si nici Victor Ponta nu a mai fost premier. Unde se pot masura, de exemplu, performantele politice prezidentiale ale lui Traian Basescu versus cele ale lui Crin Antonescu? Pentru ca tipul acesta de discurs public, in care il potcovesti pe cel care nu iti place cu toate tarele celui care iti este simpatic, nu este deloc unul foarte credibil. Traian Basescu reprezinta o solutie politica expirata pentru aceasta tara. Dimpotriva, alternativa Crin Antonescu nu a fost inca incercata, deci avem de-aface cu  provocare pentru societatea romaneasca. Timp de doua mandate dl. Basescu a tinut haturile tarii in propriile maini. In afara de cultivarea unei camarile personale mult mai pestrita decat cea formata in jurul lui Ion Iliescu si a unui perpetuu razboi institutional care a slabit statul roman, actualul presedinte nu se poate lauda cu mai nimic.

Aruncatul cu oua stricate in alternativa la regimul Basescu a devenit o chestiune obsesiva pentru fanii interesati sau nu ai actualului presedinte. Antonescu e chiulangiu si lenes, deci nu ar fi un bun presedinte, asta de parca functia ar impune titularului un program de lucru de 24 de ore de tras la saiba. Nu, nu acesta este rolul unui presedinte. Presedintele trebuie sa dicteze liniile de forta ale politicii interne si externe, principiile jocului si sa vegheze la respectarea Constitutiei in litera ei. Nu intra in programul presedintelui subminarea autoritatii Parlamentului si nici transformarea guvernului intr-o anexa a administratiei prezidentiale. Antonescu a devenit un nume repetat obsesiv de oameni precum Andrei Plesu sau Mircea Mihaies, cei care, atunci cand vorbesc despre Traian Basescu, se simt obligati sa precizeze ca liderul liberal este mai rau decat actualul ocupant al Palatului Cotroceni. Pai haideti sa vedem daca asa stau lucrurile, stimabililor!

Optiunile mele politice de-a lungul vremii

***

Pentru linistirea spiritelor inflacarate, admit ca Garcia Muerte nu este un neutru. Nu ii place situatia de a fi neutru pentru ca nu se numeste Elvetia. Deci Garcia Muerte are optiunile si crezurile sale, pentru care, cred, nu este obligat a se justifica in fata nimanui. Ca sa stie si cei cu capul cubic cam ce citesc si ce injura ei, mai jos redau succint unde am pus stampila "votat" de cand am avut dreptul de a o folosi.

1996 - locale - Partidul Republican - ce vreti, la locale votezi omul si nu partidul.

         - parlamentare - Conventia Democrata

         - prezidentiale - Emil Constantinescu

2000  - locale - Partidul Republican - cu aceeasi observatie.

          - parlamentare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Theodor Stolojan

                                                                                       - turul II - Ion Iliescu

2004  - locale - Alianta DA

          - parlamentare - Alianta DA

          - pezidentiale - Traian Basescu

2007 - europarlamentare - PNL

2008  - locale - PD-L - omul a contat mai mult decat apartenenta lui politica.

          - parlamentare - PNL

2009  - europarlametare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Crin Antonescu

                                - turul II - Mircea Geoana

Acestea au fost optiunile politice ale omului care scrie acest blog. Nu ma intereseaza deloc neutralitatea, asa ca acum macar stiti la ce sa va asteptati din aceasta directie.

Neincrederea in clasa politica, principal impediment in calea triumfului total al USL

***

Vrand-nevrand, cu toate stangaciile pe care le probeaza aproape saptamanal, Uniunea Social-Liberala ramane depozitara principala a sperantelor de inlaturare a regimului Basescu pe cale democratica, uzand exclusiv de articolele existente in Constitutia Romaniei.  Insa aceasta constructie politica alternativa la cea reusita de catre Traian Basescu, cu ajutorul traseistilor din UNPR si a politicienilor de moravuri usoare din UDMR, are marea nesansa de a se confrunta nu atat cu forta electorala a lui Traian Basescu (retineti, nu vorbesc de PDL pentru ca acest partid respira exclusiv prin plamanii actualului presedinte), ci cu reticenta si chiar adversitatea romanilor fata de clasa politica de la noi.

In timpul celor doua mandate prezidentiale, Traian Basescu a tocat marunt credibilitatea publica a politicienilor din tara noastra, reusind sa indrepte furia romanilor exclusiv in directia lor, facand abstractie de faptul ca el insusi este produsul acestui tip de politicianism balcanic, lugubru si de nerespirat pentru oamenii cu o minima instructie si o cat de mica doza de moralitate. Romanii s-au saturat de acest tip de politica, lucru care iese rapid in evidenta ascultand conversatiile oamenilor de pe strada, din tramvai sau din troleibuz. Problema cea mare este reprezentata de faptul ca pe acest fond pot aparea oricand miscari politice extremiste, care sa isi insuseasca credibil un discurs visceral contra actualei stari de fapt. Si asa se pot castiga destule voturi. Sau se pot disipa din zestrea virtuala a USL. Partidul lui Dan Diaconescu este un exemplu in acest sens. Mizand pe o pozitionare antisistem, rostul acestui partid este acela de receptacul al voturilor pierdute de catre PDL. Cu alte cuvinte, voturile acestea nu trebuie sa ajunga sub nici o forma la USL.

Ca romanii s-au saturat de acest mod de a face politica, este o certitudine. Ce nu este clar e cea ce doresc cetatenii acestei tari sa se intample mai departe. Pentru ca, cu toata aprehensiunea fata de politic in general, romanii au si o doza mare de simpatie fata de solutiile autoritariste. Ori, pe acest fundal, se poate intampla orice. Pot aparea partide politice noi, dupa cum pot sa si dispara altele cu o anumita istorie in spate. De curand am avut privilegiul de a urmari o emisiune in care invitat a fost actorul  Dorel Visan, un om care, pe langa un talent actoricesc extraordinar, detine si un solid bagaj de cultura generala, absolut admirabil. Doua adevaruri mi-au atras atentia. "Politicienii noştri nu mai sunt politicieni, sunt nişte oameni decăzuţi şi care se îndreaptă foarte greu pentru că ei înşişi au intrat in conflict cu lumea. Nu mai conjugă verbul "a fi", nu îi mai interesează acest verb, îi interesează verbul "a avea". Politicienii noştri atât de mult s-au degradat şi din cauza atitudinii alegătorilor. Alegătorii nu au atitiudine faţă de ei şi îi votează în continuare". Visan exprima o idee adanc inradacinata in substratul mental colectiv: politicienii sunt hoti, care nu mai au nimic de-a face cu viata grea a cetateanului de rand.

Nu putem cuantifica doza de adevar cuprinsa in aceasta afirmatie deoarece eu personal sunt ferm convins ca in Romania inca mai exista si politicieni cu coloana vertebrala, dedicati ideii de baza a politicii, aceea de a face bine pentru cei pe care ii reprezinta. Ca atare, pe langa adversarul vizibil numit Traian Basescu, USL trebuie sa lupte si cu adversitatea romanilor fata de politica. Iar aceasta pare lupta cea mai grea. 

Revolutia pepenilor

***

Daca in Georgia lui Sevardnadze si Saakasvili am avut parte, acum ceva anisori, de o revolutie a trandafirilor, daca in Kirghistan am asistat la revolutia lalelelor, daca la Kiev a avut loc o revolutie a castanilor, iata, acum, in ceasul al doisprezecelea, Romania intra in randul lumii cu o miscare revolutionara bazata tot pe regnul vegetal, si anume cea a pepenilor. De Dabuleni, bineinteles! Proaspat ejaculat din PSD (Vanghelie stie!), dl.Geoana s-a decis sa se reincarce moral printr-o vizita fulger in regatul pepenilor.

Sub efectul intamplarilor politice din ultima vreme, al caror personaj principal este Mircea Geoana, juvetii degraba cultivatori de pepeni, dau de pamant cu conducerea pesedista. "Ponta, ăla, Ilie Sârbu, Năstase, să nu calce pe aici că îi mănână dăbulenii!" spun cu patos amicii d-lui Geoana din nisipurile Dabuleniului. "Le-a fost frică de Geoană pentru că e om cult", spune obidita o baba (sau mos?) care vede in persoana d-lui Geoana un fel de Mesia al Olteniei, cel care  le-a rezolvat totul - "sistemul de irigaţii", "clădirea primăriei", "plantaţia de păduri". Probabil ca daca il lasau astia in functie, minunile infaptuite de catre primul dabulean al tarii ar fi rivalizat cu cele ale lui Chuck Norris. Viteza luminii ar fi fost depasita,  hida de Moarte ar fi fost eradicata si alte asemenea masuri care, nu-i asa, ii stau la indemana unui presedinte al Senatului Romaniei. Descalecarea Prostanacului la Dabuleni are un farmec aparte, daca luam in considerare faptul ca el este insotit acolo de catre un domn Florentin Gust, pe care am avut prilejul sa il ascult vreo cinci minute, aseara, la B1TV. Neted in gandire, cu o exprimar greoaie, dl. Gust ne arata exact profilul celui care s-ar incumeta sa il insoteasca pe Mircea Geoana intr-o aventura politica.

In afara acestui domn Gust, nici o personalitate nu pare dispusa sa isi lege destinul politic de cel al fostului presedinte al Senatului Romaniei. In virtutea celor cinci milioane de voturi cu care se tot lauda dabuleanul, parca era de asteptat ca mai multi oameni importanti sa marseze la carisma lui. Nu a fost cazul deoarece valoarea politica reala, intrinseca, a d-lui Geoana este banuita de mai toti cei interesati de fenomenul politic. O nulitate ajunsa intr-o functie inalta datorita partidului. Intr-un fel tara aceasta are revolta pe care o merita. Pepenarii contra PSD. Ce ziceti de asta?