luni, 12 iulie 2010

Spania si atat

***

Exista generatii de fotbalisti care influenteaza decisiv perceptia publicului larg asupra unei echipe. Spania traieste un asemenea moment. De-acum inainte, dupa finala castigata la Johannesburg in fata Olandei, vom vorbi despre aceasta nationala cu gandul doar la aceasta generatie de exceptie. Iniesta, Xavi, Villa, Iker si ceilalti au dovedit lumii intregi ca se poate castiga un campionat mondial si prin mijloace strict sportive, facand apel doar la repertoriul tehnicii pure a fotbalului.

Spania a dus eficienta la rang de spectacol de opera. Tesatura de pase creata de echipierii acestei nationale, apelul facut exclusiv la tehnica individuala a facut aseara din Olanda un fel de Italie, practicanta celui mai murdar fotbal de la acest turneu final. Spania putea castiga mult mai lesne daca un arbitru sters ar fi vazut faulturile grosolane comise de catre batavi. De Jong se credea probabil Remy Bonjasky iar Van Bommel a depasit orice limita a decentei prin intrarile dure, la intimidare, facute impotriva unor fotbalisti care chiar aveau habar ce inseamna fotbalul.

Olanda a fost o echipa urata, practicanta unui fotbal inchistat, de tip catenaccio mai degraba. Heitinga trebuia inrosit mult mai devreme, dupa faultul clar comis in propriul careu. Insa Howard Webb a tinut neaparat sa iasa in evidenta inca o data impotriva Spaniei. Asemenea arbitrii comit cel mai dur sacrilegiu impotriva zeului Fotbal. Misiunea acestui englezoi ratacit pe gazonul stadionului din Johannesburg a fost parca, mai mult franarea spectacolului fotbalistic decat promovarea lui, in conformitate cu dorintele clar exprimate de catre International Board.

Olanda a incercat marea cu degetul. Nu poti emite foarte multe pretentii in momentul in care intreg jocul tau ofensiv se bazeaza doar pe sarjele de cavalerie de pe flancul drept ale lui Arjan Robben sau pe pasele filtrante ale lui Snijder. E prea putin intr-un meci contra Spaniei. Ibericii au practicat un fotbal curat, tehnic, fara duritati excesive, spre deosebire de olandezi, care parca disputau finala K1. Olanda ar fi fost o campioana mondiala urata, fara stralucire, ceva in stilul Italiei. Spania reprezinta fotbalul total visat de Cruyff, posesia prelungita prin pase scurte avand darul de a duce la disperare un adversar labil la capitolul tehnic.

Cruyff si-a declarat sustinerea pentru Spania in finala de aseara. Am inteles si de ce. Olanda a abdicat de la principiile sale, van Marwijk incercand sa insele fotbalul si sa joace italieneste. Fie si doar prin prisma acestei abordari, era nedrept ca rezultatul finalei sa fie altul. Spania merita din plin acest titlu. Bravo Spania. Bravo Barcelona. Bravo Cruyff.

4 comentarii:

  1. Ionut Pop-Cluj12 iulie 2010, 15:14

    Pote ca daca jucaumai dezinvolt aveau sanse si olandejii. Mie mi s-au parut mult prea rigizi, fara idei, fara pofta de a castiga. Bravo Spania, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu toate acestea, a fost, cred, cea mai slabă finală de campionat mondial. Posesie încâlcită a Spaniei, fair-play deficitar, arbitraj îndoielnic şi multe, multe greşeli individuale (unele impardonabile la acest nivel). Eu înţeleg miza imensă, dar lumea, mapamondul, meritau mai mult respect din partea celor două ţări. Restul va deveni istorie...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ionut Pop

    Eu nici nu inteleg cum au ajuns astia in finala. Sincer. Jocul lor este mai batranesc decat Miorita.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Florin

    Cred ca Spania a vrut insa ce te faci cu ratatii astia de olandezi? Cei din urma au dorit Cupa CU ORICE PRET. Si ai vzut ce a iesit...Cat desprea arbitraj, Webb asta ar trebui trimis la reciclare in Liga I, cred ca si acolo ar avea multe de invatat.

    RăspundețiȘtergere