duminică, 21 noiembrie 2010

De ce repudiem ideea de think tank?


***

Va marturisesc ca acesta este un subiect care ma doare. In orice tara civilizata, societatea civila "pompeaza" solutii adevarate, realiste, catre mediul politic, daca luam in consideratie caracterizarea indeobste acceptata conform careia un think tank poate fi definit ca o organizatie independenta angajata în cercetare multi-disciplinara cu scopul de a influenta politicile publice. Cercetarile lor ofera, de obicei, solutii practice la multe din problemele publice sau cauta argumente, dovezi pentru sprijinul unor pozitii. Faptul ca cercetarile lor au o finalitate practica si practicarea partizanatului imediat deosebesc fundamental aceste organizatii de centrele de cercetare din cadrul universitatilor.

Marea majoritate a partidelor politice existente in Romania si-au consumat resursele ideologice (desigur, in masura in care acestea au existat) in cei douazeci de ani de pluripartidism postdecembrist. Lipsa cronica de idei in cea ce priveste politicile publice au determinat partidele sa apeleze la societatea civila, dar intr-um mod radical diferit fata de practica occidentala. Daca in democratiile dezvoltate politicul adopta dinspre societatea civila ideile, principiile sau mijloacele, la noi formatiunile politice au adus doar oameni dinspre aceasta componenta. E adevarat, veleitari, oameni care au vazut in activismul socio-profesional doar o trambulina catre intrarea in politica. Cel mai grav lucru este acela ca, dupa ce ii folosesc pe acestia ca si vectori de imagine, de obicei, partidele romanesti renunta foarte usor la ei. Cel mai rapid exemplu care imi vine in minte este cel al lui Adrian Cioroianu.

Realitatea este ca nici una dintre parti, nici think-tankurile si nici politicienii nu isi cunosc foarte bine rolul intr-o democratie. La noi s-a inteles, gresit!, ca think-tankurile trebuie sa existe doar in stricta dependenta de partidele politice. Nimic mai fals. Un think-tank poate fi ideologizat dar asta nu inseamna ca el trebuie sa se regaseasca la remorca unui partid. Primul exemplu la care ma gandesc este cel al Institutului Ludwig von Mises Romania, think-tank care promoveaza exclusiv solutii de guvernare liberale, fara ca el sa faca parte integranta din PNL. Acest lucru ii confera o autonomie sporita, de dorit, deoarece in momentul in care se articuleaza principii de guvernare, de exemplu, el trebuie sa tina seama si de minusurile partidului care il reprezinta ideologic pe scena politica. Conditia aceasta ar fi destul de dificil de indeplinit in conditiile in care acel institut ar fi parte integranta a unui partid politic.

Ma apuca rasul cand vad ce s-a realizat in cadrul PD - ului. Acesta beneficiaza, teoretic, de doua think-tankuri de partid, Institutul de Studii Populare al celebrilor Valeriu Stoica, Vladimir Tismaneanu et cie., si Fundatia Crestin-Democrata a nu mai putin celebrului Teodor Baconschi. De ce spun ca aceste doua organisme sunt de tot rasul? Pentru ca ele nu exista decat pentru al proslavi pe Traian Basescu. Iesirile publice a persoanelor din boardurile lor nu au avut niciodata vreo incarcatura profesionala, ideologica ci doar de aparare a imaginii lui Traian Basescu sau de denigrare a adversarilor lui politici. Ori rolul unui think-tank nu este acesta. Ma intreb unde este componenta de politici publice a acestor organisme? Cred ca mult mai mult ar fi putut face pentru PD un think-tank independent politic in genul Societatii Academice Romane a d-nei Alina Mungiu, insa, desi probabil ca cea din urma impartaseste multe dintre punctele de vedere exprimate public de catre Traian Basescu, este destul de greu sa coabitezi cu un partid care nu exista decat prin liderul lui informal.

Personal ma mir ca PNL a renuntat la ideea unui think-tank propriu, de partid. Fundatia Horia Rusu suplineste cu brio aceasta absenta, insa cred ca ar avea nevoie de o rebranduire. Ce ziceti de Institutul de Studii Liberale Horia Rusu? Ar fi o denumire absolut naturala.