***
Cu siguranta ca fiecare dintre noi si-a pus candva intrebari referitoare la devenenirea acestei tari, la directiile demne de urmat pentru a arde diferentele pregnant sesizabile dintre Romania si celelalte tari europene. De cele mai multe ori sictirul, lehamitea, ne fac sa ne spunem ca asta este blestemul nostru, specificul nostru national,sa ne regasim intotdeauna la cea mai mare distanta de premiantii clasei. Insa de-alungul Istoriei noastre recente au existat tentative de a racorda Romania la realitatea europeana. Insa, in dulcele nostru stil clasic, noi am preferat heirupismul in dauna unei dezvoltari asezate, organice, a unei societati care, inca, cauta sa se desprinda de Feudalism. Pentru ca, precum Mongolia care a fost comunizata fara a mai cunoaste stadiul capitalismului imperialist, asa si mare parte a romanilor au ars etapa acumularilor de capital, ajungand direct, dupa 1945, in comunismul cel mai profund.
Junimistii sfrasitului de secol XIX au pus exact diagnosticul societatii romanesti, atunci cand Titu Maiorescu a enuntat pentru intaia data teoria formelor fara fond. Un alt conservator al acelor vremuri, marele nostru dramaturg IL Caragiale ne spunea verde-n fata ca Romania este tara lui Pseudo, locul unde seriozitatea este o pasare rara, totul rezumandu-se la fatada, la imagine. A avansat Romania de la acel punct? Ma indoiesc de acest fapt, mai ales atunci cand ma uit si vad ce se intampla in jurul meu. Proiectul social romanesc este unul prizonier finalului de secol XIX. Democratizarea in Romania postdecembrista nu a insemnat altceva decat reinvierea personajelor lui Caragiale.
Avem parte de democratia, de parlamentarism, de separatia puterilor in stat, de independenta Justitiei, de responsabilitate ministeriala? Teoretic da. Practic, totul se desfasoara sub semnul lui Pseudo. Avem o pseudo-democratie, pseudo-parlamentarism, pseudo-independenta a Justitiei. Iar omul de rand a inceput sa perceapa aceasta realitate. Ultimul barometru de opinie realizat de catre CCSB la comanda Pro Democratia vine sa reitereze acest aspect. Romanii, in proportie de 80%, cred ca alegerile sunt fraudate. Intr-o tara membra a Uniunii Europene, atentie! Spoiala aceasta de democratie nu mai reuseste sa insele foarte multa lume.
Romanii au inceput sa il vada pe Pseudo si, cu siguranta, vor reactiona. Intai mai plapand, iar mai apoi din ce in ce mai viguros. Pentru ca, in douazeci de ani scursi de la evenimentele din decembrie 1989, clasa politica nou-edificata a avut tot timpul din lume pentru a le demonstra romanilor ca se ridica la nivelul asteptarilor lor. Nu este mai putin adevarat ca indobitocirea cetatenilor acestei tari a reusit plenar. Poporul roman, in majoritatea lui, este format din idioti incapabili de a-si folosi propriul organ al gandirii. Este o realitate cruda. Rolul nostru, al celor care se exprima public, este acela de a modela niste constiinte pervertite. Va fi o munca de Sisif, insa personal, prefer sa fiu injurat de catre un om care imi vede greselile reale decat sa primesc acelasi tratament din partea unui nevertebrat care doar reproduce ce aude.
Tara lui Pseudo este o realitate. Romania noastra este chiar tara aceasta. Noi suntem doar niste pseudo-cetateni, condusi de catre pseudo-politicieni in baza unor pseudo-legi aplicate de catre o pseudo-Justitie. Iar in fruntea tarii troneaza un psedo-presedinte, expresie a pseudo-inteligentei acestei natii.