sâmbătă, 15 octombrie 2011

PNT-CD pe drumul Golgotei

***
Moartea seniorului Ion Diaconescu a readus in discutie (din pacate, in Romania doar disparitiile fizice mai misca constiinte!) soarta PNT-CD, partidul care, dupa 1990, si-a asumat deschis optiunea pro-atlantista, anticomunista, impotriva racilelor neocomunismului promovat de catre gasca stransa in jurul lui Ion Iliescu. Cei scoliti in perioada interbelica, oameni care au crescut politic pe langa Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, au propus un leadership politic total diferit de cel promovat de cei care au confiscat Revolutia din decembrie, facand din ea o simpla lovitura de stat. Din pacate un Corneliu Coposu sau un Emil Ghilezan au disparut prea repede, trecand la cele vesnice inainte de a da destinului Romaniei un curs politic ireversibil.

In 1996, Emil Constantinescu a constituit o miza gresita pentru PNT-CD. Solida lui pregatire universitara, faptul ca a fost la catedra atatia ani, nu a facut din el un lider politic adevarat. Acceptand pas cu pas santajele ordinare ale duetului Petre Roman/Traian Basescu, Emil Constantinescu a reusit sa faca din partidul lui Coposu si Maniu o formatiune politica de hartie, extrem de inflamabila, dupa cum s-a putut constata dupa patru ani de guvernare. Abandonul cursei electorale pentru un nou mandat prezidential a vulnerabilizat la maxim corabia taranista. Fara un vector de imagine asociat direct partidului, mizand gresit pe paleative gen Mugur Isarescu, PNT-CD si-a pierdut o mare parte din identitate, reusind contraperformanta ca, in 2000, dupa alegeri, sa nu mai aibe reprezentanti in Paralamentul Romaniei. Celebra propozitie "am fost invins de Securitate" rostita de catre Emil Constantinescu, a avut darul de a paraliza electoratul PNT-CD, total neincrezator de acum, in forta partidului de a se razboi cu stafiile trecutului comunist.

Nu este mai putin adevarat faptul ca in cadrul acestei formatiunii politice si-au facut loc interesatii de moment, carieristii, arivistii, cei pusi pe ghesefturi cu Statul. Cineva imi povestea candva, cum a sosit in Bucuresti, in timpul guvernarii CDR, un anume domn Silviu Prigoana, calare pe un Cielo, cu vreo doua sute de dolari in buzunar. Care a fost destinul lui Prigoana? Il cunoastem deja cu totii. Ii mai tineti minte pe celebrii nepoti ai lui Gabriel Tepelea? Alte vedete in epoca, pusi si ei pe capatuiala, chit ca unii dintre ei nu aveau nici o legatura cu venerabilul taranist, folosindu-i numele doar pentru a li se deschide portile institutilor de stat.

Din pacate, in acest moment PNT-CD inseamna doar balacareala publica, intre doua tabere care isi revendica partidul pentru uzul personal. Trebuie sa fi foarte interesat si insistent in acelasi timp, pentru a decela rolul major avut in politica romaneasca moderna de catre acest partid. Sa ne aducem aminte ca reformele dureroase, cele prin care s-a reusit controlul arieratelor majore din economia romaneasca, au fost demarate la initiativa PNT-CD. In epoca patrulaterului rosu, a guvernarii PDSR, PRM, PUNR și PSM, PNT-CD a fost varful de lance impins de catre Opozitie intre coastele acestei sinistre coalitii politice. Va reusi sa isi revina vreodata partidul lui Maniu si Coposu? Greu de spus, in aceste momente.