sâmbătă, 31 decembrie 2011

La Multi Ani si un an 2012 fara dezamagiri

***

Dupa un an 2011 care ne-a tradat anumite asteptari dar, in acelasi timp, ne-a adus si multiple realizari, vreau sa urez celor care si-au lasat semnatura pe acest blog un 2012 cu mai multa sanatate, cu mai mult noroc, cu mai multe realizari si, in acelasi timp, cu dezamagiri cat mai putine.

La Multi Ani, dragi prieteni.

vineri, 30 decembrie 2011

Fara complexe! Larry Watts si istoria recenta, secreta a Romaniei

***
Va marturisesc ca, pana mai acum cateva zile, nu am avut prilejul de a citi articole sau carti semnate de catre Larry Watts. Pur si simplu acest autor nu se regasea in bibliografia mea obligatorie pentru cunoasterea istoriei recente a tarii noastre. Auzisem din mass-media despre socul editorial de pe piata romaneasca, determinat de aparitia ultimei lucrari a istoricului american, insa nu i-am dat foarte mare importanta, prins fiind cu alte probleme existentiale. Insa, intre cartile pe care le-am cumparat in acest an, de Craciun, s-a numarat si cea intitulata in editia romaneasca "Fereste-ma Doamne de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania". Dupa ce am aruncat ochii pe cuprinsul ei, va spun sincer ca nu am mai lasat volumul din maini pana cand nu l-am terminat de citit. 

Valoarea intrinseca a lucrarii nu poate fi pusa la indoiala. Nu avem de-a face cu o lectura greoaie dar nici de una foarte facila. Larry Watts a depus un efort gigantic in a selecta din arhivele si bibliografia la care a avut acces, documentele esentiale care dovedesc fara putinta de tagada razboiul nedeclarat purtat indeosebi de catre Uniunea Sovietica si Ungaria, impotriva Romaniei. Domnul Watts ne spune, printre randuri, ca suntem destul de prost pozitionati in Europa, deoarece blocam prin prezenta noastra ca si natiune, atat aspiratiile imperiale ale Velico Rusiei cat si cele ale unei Ungarii care niciodata nu va fi multumita de Tratatul de la Trianon si de rezultatul Conferintei de Pace de la Paris din 1946. Traim intr-o mare de interese adverse si tocmai de aceea avem nevoie de o diplomatie capabila de a sustine efortul  de supravietuire a statalitatii romanesti. Interesele rusesti fata de spatiul romanesc, de exemplu, sunt constante inca din vremea lui Petru cel Mare. Nici un tratat de buna vecinatate sau de colaborare nu poate bloca interesele adverse ale Rusiei fata de tara noastra.

In ceea ce priveste Ungaria, aceasta viseaza la reocuparea Transilvaniei inca din perioada imediat urmatoare a semnarii Tratatului de la Trianon. Larry Watts ne face clar dovada continuitatii acestor aspiratii, prezentand cititorilor cazul unor personalitati din politica maghiara (Vilmos Bohm, Ede Atzel, etc), care, de dragul obiectivului recuperarii macar a unei parti a Transilvaniei, au baleiat politic de la extrema dreapta catre cea stanga, fara nici cea mai mica remuscare. Fara a prezenta complexele usor de regasit la istoricii romani, dl. Watts prezinta direct cifrele exacte ale masacrelor savarsite atat de armata regulata maghiara cat si de catre formatiunile paramilitare in Transilvania ocupata dupa Diktatul de la Viena. Ip si Traznea, Miercurea Ciuc, Muresenii, au parte de pomenirea de care ar trebui sa se bucure si in istoriografia romaneasca. Din pacate, in Romania, political corectnessul pare ca a luat mintile istoricilor, care se feresc - cu unele apreciabile exceptii - sa releveze celor interesati aceste amanunte. Istoricul american identifica un filon de continuitate in politica maghiara fata de Romania, filon care ajunge pana in zilele noastre. Cum altfel am putea interpreta stirea conform careia, in 2011 peste 10.000 de secui au devenit si cetateni ai statului maghiar, fata de care au depus juramant de credinta? Daca mai spunem ca printre cei 10.000 ii putem regasi si pe presedintii consiliilor judetene din Harghita, Covasna si Mures, avem deja tabloul aproape complet.

Pentru a adanci imaginea celor care au interese ascunse fata de Romania, sunt interesante numele celor care au luat atitudine contra cartii lui Watts. Volodea Tismaneanu are un razboi personal cu istoricul american, deoarece in carte dl. Watts prezinta si cazul lui Leonte Tisminetki, tatal prietenului d-lui Basescu, cel care beneficia de cea mai mare remuneratie din partea Kominternului la inceputul anilor '40. Sigur, in opinia d-lui Tismaneanu jr., este urat sa scrii acest lucru despre tatal autorului raportului de condamnare a comunismului, nu? O alta tribuna de la care a fost atacat dl. Watts o reprezinta saptamanalul "22", organ de presa al Grupului pentru Dialog Social. Nici nu putea fi laudat aici istoricul american, dupa ce acesta a dovedit in paginile prezentului volum filiatia directa dintre stalinism si membrii GDS. Acest ONG a fost edificat cu banii lui George Soros iar membrii sai fondatori au fost alesi de catre Silviu Brucan, un stalinist de cea mai joasa speta.

Principalele griji ale lui Brucan, dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare, nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri  atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts. Cartea aceasta ridica voalul de pe fata asa-zisei societati civile din Romania, prezentand nefardat un adevar banuit de noi de mai mult timp. Adaparea de la izvorul stalinismului, aceasta a fost cerinta de baza a lui Brucan, atunci cand a decis formarea Grupului pentru Dialog Social.

Volumul "Fereste-ma Doamne de prieteni" se ridica la valoare lucrarii semnate de catre Scotus Viator - RW Seton-Watson intitulata "A History of the Roumanians", aparuta in 1934, care a avut un mare rol in respectarea de catre guvernul britanic a adevarului isoric legat de Transilvania. In anii '30, sub influenta presei controlate de catre lordul Rothermere, pozitia ungara parea a avea castig de cauza in Downing Street 10. A urmat opera lui Seton-Watson, care a pus lucrurile la punct, din punct de vedere istoric.Cartea domnului Larry Watts reprezinta evenimentul anului in politica editurilor din tara noastra. Cred ca o asemenea lucrare poate avea un mare merit si in renuntarea la complexele prezentate pana acum de istorigrafia romaneasca in tratarea unor subiecte din istoria noastra recenta.

marți, 27 decembrie 2011

Recviem pentru un imperiu

***
In aceste zile, o stire Mediafax mi-a atras atentia: conform unui clasament publicat de Centrul de Cercetare Economică şi de Afaceri, CEBR - cu sediul la Londra - economia braziliană a ajuns a şasea din lume ca mărime, devansând Marea Britanie. Aceasta este a doua schimbare din acest an în topul celor mai mari economii, după ce în primăvară China a devansat, pentru prima oară, Japonia. Daca ascensiunea economiei chineze nu mai mira pe nimeni, date fiind procentele cresterii economice anuale, faptul ca Brazilia reuseste sa depaseasca ca si eficienta si productivitate economia britanica vine sa confirme inca o data o previziune a unui economist american de la Harvard University, care ne spunea acum vreo doi ani ca, in maxim un deceniu, Marea Britanie va iesi din top tenul economiilor mondiale. 

Daca in anii '30 ai secolului trecut Marea Britanie si Franta erau inca considerate natiuni conducatoare ale lumii, iata, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ierarhiile s-au reconfigurat tocmai in dauna acestor tari. Primul care a trebuit sa se confrunte cu realitatea decaderii Marii Britanii de la statutul de mare putere a fost chiar Winston Churchill. Dupa atacul german asupra insulelor, dupa consumarea momentului eroic al rezistentei in fata Messerschimturilor lui Hitler, Churchill a inteles ca din acel moment destinul tarii sale va fi indisolubil legat de cel al Statelor Unite. Totusi, aparentele au fost pastrate exclusiv prin aportul personal al primului-ministru, o personalitate extrem de puternica in hatisurile relatiilor internationale. Imperiul britanic, in forma sa colonialista, se regasea insa intr-un puternic proces de disolutie. Pierderea Indiei, refluxul unor industrii traditionale precum cea a extractiei de carbune, a vulnerabilizat economia britanica. Prezenta la guvernare in perioada imediat postbelica a laburistilor lui Clemet Atlee a determinat adancirea racilelor prezente deja inca din perioada anterioara in mediul economic englez.

Perioada urmatoare a fost una a agoniei unei economii in care laburistii au operat nationalizari masive la scara unor intregi industrii. Revirimentul resimtit de catre economia insulara in vremea lui Margaret Thatcher i-au facut pe englezi sa mizeze, alaturi de americani, pe virtutile pietei libere, cea in care, cel putin teoretic, ei intrau mult mai pregatiti decat economiile emergente. Doar ca miza a fost una gresita, in contextul in care multe companii britanice si-au relocat productia in tari din lumea a treia, locuri unde pretul fortei de munca este mult mai scazut. Chiar directorul executiv al CEBR, Douglas McWilliams spunea deschis ca economiile care produc alimente şi energie, urcă la vârf. Perfect adevarat. Valoarea adaugata este mult mai mare atunci cand fabricile si manufacturile se regasesc pe teritoriul national.

Economia britanica a pierdut foarte mult si din cauza ambiguitatii promovate de guvernele britanice in legatura cu apartenenta tarii la Uniunea Europeana. Desi exista destule cassandre care tot canta prohodul zonei euro, revirimentul acesteia va fi unul destul de rapid si foarte solid. Impunerea unei discipline financiare mult mai stricte va aduce stabilitate si investitii in tarile continentale. Actualul prim-ministru David Cameron prefera un discurs politicianist, pe placul majoritatii britanicilor, eminamente conservatori atunci cand vine vorba de cedarea de suveranitate catre institutiile europene, neoferind insa o alternativa care sa mentina tara intre economiile mari ale lumii. Politica aceasta a ajuns tinta criticilor liderilor din industria britanica. Rolls Royce ia in considerare externalizarea productiei sale de motoare pentru avioane in una dintre tarile care au adoptat moneda unica europeana. Acest fapt ar trebui sa ingrijoreze Londra deoarece doar din servicii si comert nu se poate sustine o economie cu pretentii.

Spre deosebire de Marea Britanie, Franta - alt stat colonialist care s-a confruntat cu refluxul puterii sale la mijlocul secolului XX - a reusit sa se adapteze rapid noului trend integrator, facand din Uniunea Europeana instrumentul perpetuarii influentei sale la nivel global. Problema majora a Marii Britanii este aceea de a se convinge ea insusi ca singura nu mai inseamna mare lucru pe plan mondial. Politica splendidei izolari apartine secolului XIX si nu prea mai are sanse de izbanda in zilele noastre. Iar pentru Statele Unite Anglia reprezinta cel mult un aliat militar strategic si cam atat. In fapt, Barack Obama si-a declarat inca de la inceputul mandatului sau preferinta pentru o relatie privilegiate cu Franta prietenului Sarko si nu cu Marea Britanie. Franta este vazuta la Washington ca factor de decizie major in politica Uniunii Europene, in timp ce Marea Britanie este un actor secundar in politica de la Bruxelles. Ingrijorator pentru Londra.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi

***
Trecand peste mercantilismul care ne caracterizeaza in cea mai mare parte a anului, acum, in aceste zile, este momentul sa redescoperim acea parte din fiinta noastra care rezoneaza la sarbatoare Nasterii sfinte a lui Isus Christos.


Craciun Fericit alaturi de toti cei dragi!
 
 

joi, 22 decembrie 2011

22 Decembrie. Şi?

***
Azi se implinesc 22 de ani de la acea zi de decembrie a anului 1989 care ne-a adus bucuria trecerii intre parantezele Istoriei a unei perioade negre, in care Romania s-a regasit in afara modernitatii timp de aproape cinci decenii. Epoca Ceausescu s-a incheiat rusinos, prin fuga dictatorului din fata unei multimi inoculate deja cu virusul libertatii. Atunci romanii si-au manifestat opozitia nu doar la regimul despotic impus de catre clanul Ceausescu ci si impotriva comunismului ca si ideologie politica. Din pacate, dupa 22 decembrie 1989 am avut de-a face cu o confiscare etapizata a puterii atat de catre esaloanele secunde de cadre din PCR cat si de catre cei care au fost marginalizati de catre Ceausescu in ultimul deceniu de domnie.

Acum, ca am iesit din zodia celor douazeci de ani, propusa de catre stalinistul Brucan ca si termen mediu pentru iesirea romanilor din minoratul democratiei de tip occidental, putem privi lucrurile mult mai detasati. A fost sau nu a fost revolutie in decembrie 1989? A fost…si nu a fost. Spun ca a fost deoarece la Timisoara nu putem discuta doar de o revolta impotriva dictatorului. Nu. Atunci, in Piata Operei, s-a cerut libertate, s-a cerut alungarea de la putere a comunistilor, instaurarea unei democratii reale. Nu putem vorbi despre o miscare de protest fata de o masura a guvernului. Nu. Atunci Timisoara a dorit democratie de tip occidental si renuntarea sub orice forma la practicile comuniste. Inclusiv faza a doua, cea de la Bucuresti, de pana in 22 decembrie, poate fi etichetata ca si o forma de Revolutie si nu doar de revolta vizavi de Ceausescu.

Ce s-a intamplat dupa 22 decembrie 1989 nu vom stii niciodata cu siguranta. Exista naivi care inca cred ca, dupa cei treizeci de ani prevazuti de legea arhivelor si accederea in fondurile documentare ale MApN si MAI, se va cunoaste cu certitudine rolul fiecarei arme la acel macel. Nu ma numar printre ei. Adevarul poate fi intuit dar nu si dovedit. Dupa consumarea efectului vrajii primelor zile, cativa baieti mai pregatiti decat ceilalti, mai informati si mai bine hatuiti de catre nomenklatura Glasnostului si a Perestroikai, au decis ca ei stiu mai bine ce trebuie facut in aceasta tara. Si asa, dupa chipul si asemanarea lui Gorbaciov, am avut si noi parte de un conducator un pic mai destupat la minte decat Ceausescu. Insa Ion Iliescu nu a fost un democrat prea convins, cel putin nu in acea perioada.

Asa ca am avut parte de un establishment politic care putea de la o posta a servilism prosovietic. Revolutia a intrat in moarte clinica incepand cu a doua parte a zilei de 22 decembrie 1989. De aici ii ia locul lovitura de stat, executata pe principii leniniste. Adeptii teoriei conspiratiei ne spun ca nu degeaba fazele primare ale evenimentelor din Decembrie s-au consumat la Timisoara si Iasi, exact localitatile in care, de-a lungul anilor, primul marginalizat al regimului Ceausescu si-a desfasurat activitatea. Se poate sa fie asa, dar nu exista dovezi peremptorii.

Ce a urmat, stim cu totii. Primele alegeri libere cu adevarat au fost cele din 1992. In mai 1990 am avut parte de un pseudoproces electoral in care castigatorul era cunoscut ab initio. Ba mai mult, indraznesc sa afirm ca alegerile din 1992 s-au constituit in primul exercitiu democratic de acest fel din intreaga istorie a Romaniei. Cine crede ca in perioada interbelica Romania era vreo demcratie, ar trebui sa revada inca o data modul in care se convocau alegerile si cum ajungeau ele sa fie castigate de catre partidul care le organiza. Relativa normalitate instaurata dupa 1996 tinde sa se deterioreze rapid sub actiunea unei clase politice incapabile de a mima macar democratia. Parlamentul Romaniei exista doar pentru ca trebuie sa il bifam la capitolul institutiilor fundamentale ale democratiei, altfel riscam sa disparem de pe harta Europei civilizate. Presedintele a devenit un factotum in politica interna si externa a Statului. Populatia o duce tot mai rau din punct de vedere al standardului de viata, datoriile externe ale tarii exced capacitatea de productia a unei economii care traieste doar de pe urma serviciilor si a unor expediente de moment. Vor urma scadentele fata de institutiile bancare creditoare, se va strange inca o data cureaua. Va este cunoscut tabloul? Si mie. Si atunci de ce sa mai vorbim despre 22 Decembrie 1989?

luni, 19 decembrie 2011

Politicianism de Dâmboviţa. Azi scuipam maine papam!

***
Deputat PSD Aura Vasile, 21 iunie 2011, declaratie facuta la adresa ministrului Apararii, gabriel Oprea:
Armata Română, o instituţie atât de respectată de-a lungul vremii, este astăzi în mâna celui mai mare mincinos şi trădător din istoria sa (...)Sluga însetată de sânge a lui Băsescu, aceasta ruşine fără seamăn pentru haina militară, contribuie şi el la a pensionarilor militari. Să nu uite, când va sta în faţa justiţiei şi a poporului, că şi-a alăturat spada de acest regim criminal şi că a facut-o contra poporului, contra oamenilor pe care trebuia să-i apere şi nu să-i batjocorească. Să nu uite că a minţit până si când a afirmat că: nicio pensie militară sub 3000 de lei nu va scădea

În septembrie 2010, aceasi Aura Vasile tot despre Gabriel Oprea: Dânsul este un cuc şi conduce un partid de cuci şi trebuie să ne gândim de ce, pentru că cucul este singura pasăre care trăieşte singură, care nu-şi cloceşte ouăle, ci teoretic încearcă să le vâre în cuiburile altor păsări. Conduce un partid de cuci pentru că toţi cei care sunt pe lângă domnia sa sunt nişte însinguraţi.

Pentru ca azi, 19.12.2011 d-na deputat Aura Vasile sa isi anunte demisia din PSD si intrarea in UNPR. Cum care UNPR? Acela pe care doamna il descria ca fiind un partid de cuci, condus de catre sluga insetata de sange a lui Traian Basescu, rusinea fara seaman pentru haina militara. Revanzand lucrurile dintr-un alt unghi, d-na Aura Vasile a vazut lumina in ultimele zile, declarand "am hotărât să vin alături de foştii mei colegi, cei care au demonstrat, spre deosebire de alţii, că au valori şi principii solide. Sunt un om de stânga şi împărtăşesc valorile UNPR, singurul partid care mai reprezintă astăzi stânga românească. După cum spun şi colegii mei din UNPR, nu plec din Kiseleff şi rămân mai departe aşa cum mă ştiţi, războinică şi dedicată cauzei în care cred, aceea de a-i sprijini pe oamenii care muncesc, pe pensionari şi pe tineri, pe toţi cei care au de suferit în aceaste vremuri grele", a declarat deputatul UNPR, conform NewsIn.

Pai nu e tare? Situatia aceasta imi aminteste de cea a altui traseist celebru, senatorul Gabriel Berca, ales pe listele PNL, cel care in dimineata zilei in care a vazut lumina farului de la Cotroceni, se gasea la o emisiune a unei televiziuni de stiri, unde combatea la greu activitatea guvernului Boc. Iar seara, la o alta emisiune, a anuntat senin ca nu se mai regaseste in politica promovata de catre PNL, aderand cu mandat cu tot la grupul parlamentar al PDL. Astea principii adevarate, nu? Baaa, nu vreti sa crapati, molustelor? Ne-am saturat de voi.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Timisoara revolutionara din Decembrie 1989 si calaii ei. Din nou despre nesimtire si ipocrizie

***
Mai jos voi relua un articol mai vechi de-al meu, care a aparut in doi ani consecutiv pe acest blog. Se refera la partea revolutionara a evenimentelor din decembrie 1989, la Nesimtire si la Ipocrizie.

Intotdeauna luna Decembrie reprezinta pentru mine un prilej de aducere aminte a cea ce s-a intamplat acum douazeci de ani in orasul in care m-am nascut si locuiesc. Evenimentele care au debutat in Decembrie 1989 la Timisoara au avut rolul de a declansa inceputul sfarsitului pentru familia Ceausescu si o renastere spirituala pentru noi, romanii. Pentru cateva luni, romanii nu au mai fost cocosatii Europei, nu au mai reprezentat tipologia conformistului prin excelenta. Romanii au inceput sa simta gustul Libertatii ( Libertate pe care - este adevarat - de ceva anisori prefera sa amusineze, dar aceasta este o alta problema ce tine de Miorita si de fibra cioraniana a acestui neam).

Ce s-a intamplat in acesti douazeci de ani care au trecut de la acele evenimente? A fost cineva pedepsit pentru crimele de la Timisoara? Nicidecum. Procesele treneaza, oamenii imbatranesc iar Dreptatea refuza sa se arata. Mai mult, criminalii din acel Decembrie au ajuns sa le rada in fata urmasilor celor disparuti. Desi s-a batut mult moneda in ultimul timp asupra vinovatiei generalilor Stanculescu si Chitac, mie imi pare mult mai emblematic cazul generalului in rezerva Eugen Badalan, actualmente deputat de Braila din partea PD - ului. Da, a partidului condus de cel care a condamnat comunismul, nu-i asa?Generalul Badalan este responsabil de moartea a nu mai putin de 20 de persoane in arealul Piaţa Libertăţii-Piata 700, Calea Aradului, Calea Girocului-Complexul studenţesc, Calea Şagului-Piaţa Maria-Tudor Vladimirescu din Timisoara.

Acelasi individ a condus si represiunea de la Arad, tot in acel Decembrie pe cand era şef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania.Personal acest individ a coordonat actiunile Regimentului 19 Mecanizat Arad pe strazile Timisoarei în perioada 17-22 decembrie 1989. Va spune ceva acest interval de timp?Ce face acum dl. Badalan? Este deputat de Braila din partea PD - ului, cu largul concurs al Presedintelui Basescu. Criminalii din Decembrie 1989 sunt ascunsi in Parlament, intrati acolo pe listele PD - ului.

Un alt caz frapant este cel reprezentat de catre generalul in rezerva Vasile Paul. Cei care au instrumentat cazul evenimentelor de la Timisoara sustin ca, in 17 decembrie 1989, la ora 20.30, maiorul de atunci Paul Vasile coordona misiunea de recuperare a trei transportoare blindate, blocate de demonstranti. Ordinele erau clare - impuscarea celor care manifestau impotriva regimului Ceausescu. In aceasta operatiune este impuscat Dumitru Juganaru, un om care se plimba pe strada cu fiica lui de 10 ani. S-a stabili cert ca glontul ucigas a provenit din dispozitivul comandat de catre Vasile Paul.Ironia sortii; in 2007 fostul apevist ajunsese profesor universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte Politice iar printre studentii sai se numara si Geanina Juganaru, nimeni alta decat fiica celui ucis din ordinul sau.

Aceasta este Romania Nesimtirii si a Ipocriziei.

PS: Recomand spre lectura ultima postare a lui Claudiu Iordache, de pe blogul domniei-sale. Este definitorie pentru cea ce simt acum, in zilele noastre, cei care au luat parte direct la triumful Revolutiei de la Timisoara. Dupa acel decembrie 1989 Romania si-a pierdut busola.

vineri, 16 decembrie 2011

In apararea Politiei Romane

***
De vreo doi ani asistam la o continua degradare a conditiei politistului in tara noastra. De la Traian Basescu, Emil Boc si pana la Mircea Badea, sa zicem, mai toti arunca cu pietre in aceasta categorie profesionala, acuzand-o atat de fapte reale dar si punandu-i in carca comportamente care nu sunt deloc generalizate si reprezentative pentru ea. A devenit o moda, ca si fi cool trebuie sa porti cel putin o discutie zilnica cu apropiatii, in care fie sa iti bati joc de garcea, fie sa povestesti vreo intamplare, de cele mai multe ori imaginara, in care l-ai pus tu la punct pe cel imbracat in hainele Statului.

Fara sa fac o apologie a institutiei numita Politia Romana, mai toate intamplarile prin care am trecut si care a implicat si agentul insarcinat cu aplicarea legii, au avut un final fericit. De la mici acrosari in trafic pana la prinderea unor hoti care au furat niste unelte din casa de la sat, Politia si-a facut intotdeauna bine datoria fata de mine, cetatean de rand al acestei tari. Am avut ocazia sa cunosc politisti cu tact, cu experienta, care au reusit sa puna in ordine logica faptele, astfel incat la final sa reieasa foarte clar gradul de vinovatie, atat al meu cat si al acelora cu care eram in disputa. Mi se pare absolut dezgustator modul in care autoritatile politice ale Statului se raporteaza la politisti. De la celebra intamplare cu mitingul cadrelor MAI care au strigat in fata Palatului Cotroceni "Iesi afara, javra ordinara!", la adresa actualului presedinte, Politia nu a mai avut liniste institutionala. Nu este mai putin adevarat faptul ca promovarea in functii de conducere s-a facut defectuos, la nivel de decizie ajungand ofiteri precum celebrul Soric, caz despre care am scris pe acest blog.

Insa cei care isi aroga dreptul de a arunca cu laturi pe uniformele politistilor trebuie sa se gandeasca bine in ce fel de tara isi doresc sa traiasca. Intr-una in care infractionalitatea tinde sa capete proportii de masa sau intr-una in care exista inca niste oameni capabili, care isi pun viata in pericol pentru a o apara pe cea a semenilor lor. In cazul politiei s-a taiat cu toporul, s-au dat afara cadre la norma, neexistand evaluari profesionale care sa stea la baza deciziilor de disponibilizare. Citeam mai zilele trecute despre o situatie absolut ingrijoratoare; in localitatile in care au fost inchise posturile comunale de Politie, rata infractionalitatii a explodat pur si simplu. Daca pe cineva intereseaza o varianta de raspuns pentru aceasta situatie, atunci am sa o dau eu aici. Politaiul satului avea la dispozitie intotdeauna o retea de informatori locali, care ii plasau ponturi legate de cei care au comis diferite infractiuni. Insa pentru a gestiona o asemenea retea, ai nevoie de contacte interumane, nu este suficient sa patrulezi odata pe saptamana, cu masina, pe strazile localitatii.

In loc sa primeneasca randurile cadrelor cu cei iesiti de pe bancile scolilor de specialitate, conducerea Statului a decis ca promotiile care parasesc institutiile de invatamant ale MAI sa mai stea un an pe bara. Ori majoritatea acestor tineri isi vor gasi cu siguranta altceva de lucru, intre timp. In loc sa mizam pe politisti educati, capabili de a discerne momentele in care trebuie sa faca uz de forta, de cele in care medierea este cea mai buna solutie, MAI decide arbitrar cine trebuie sa paraseasca fortat sistemul. Sa nu ne mai asteptam ca un politist, platit cu 1350 de lei pe luna, sa isi puna propria viata in pericol pentru a o apara pe cea a cetateanului contribuabil. Nu prieteni, in aceste momente mai bine ati face economii si v-ati cumpara o arma de autoaparare. In conditiile disolutiei Politiei, aceasta este cea mai buna investitie.



luni, 12 decembrie 2011

Refrenul fricii

***
In ultimul timp am tot urmarit in mass-media aparitiile celor care, de-a lungul vremii, nu si-au ascuns simpatiile pentru Traian Basescu. De la Plesu, Cartianu si restul gastii aciuate pe langa trustul de presa Adevarul Holding, pana la Tapalaga, Cristoiu si alte exemplare asemenea lor. Ideea de forta pe care doresc sa o disemineze acesti domni in spatiul public este accea ca, pentru Traian Basescu, nu exista in toata tarisoara aceasta un inlocuitor pe masura. Da, spun ei, Basescu nu este cel mai bun pesedinte, dar nici alternativa nu este mai cu mot.

Posibil ca lucrurile sa stea exact asa cum le prezinta fariseii d-lui presedinte. Insa ar trebui sa ne spuna si ei cum au ajuns la aceasta concluzie. Pentru ca nici Crin Antonescu nu a mai ocupat vreodata demnitatea de presedinte si nici Victor Ponta nu a mai fost premier. Unde se pot masura, de exemplu, performantele politice prezidentiale ale lui Traian Basescu versus cele ale lui Crin Antonescu? Pentru ca tipul acesta de discurs public, in care il potcovesti pe cel care nu iti place cu toate tarele celui care iti este simpatic, nu este deloc unul foarte credibil. Traian Basescu reprezinta o solutie politica expirata pentru aceasta tara. Dimpotriva, alternativa Crin Antonescu nu a fost inca incercata, deci avem de-aface cu  provocare pentru societatea romaneasca. Timp de doua mandate dl. Basescu a tinut haturile tarii in propriile maini. In afara de cultivarea unei camarile personale mult mai pestrita decat cea formata in jurul lui Ion Iliescu si a unui perpetuu razboi institutional care a slabit statul roman, actualul presedinte nu se poate lauda cu mai nimic.

Aruncatul cu oua stricate in alternativa la regimul Basescu a devenit o chestiune obsesiva pentru fanii interesati sau nu ai actualului presedinte. Antonescu e chiulangiu si lenes, deci nu ar fi un bun presedinte, asta de parca functia ar impune titularului un program de lucru de 24 de ore de tras la saiba. Nu, nu acesta este rolul unui presedinte. Presedintele trebuie sa dicteze liniile de forta ale politicii interne si externe, principiile jocului si sa vegheze la respectarea Constitutiei in litera ei. Nu intra in programul presedintelui subminarea autoritatii Parlamentului si nici transformarea guvernului intr-o anexa a administratiei prezidentiale. Antonescu a devenit un nume repetat obsesiv de oameni precum Andrei Plesu sau Mircea Mihaies, cei care, atunci cand vorbesc despre Traian Basescu, se simt obligati sa precizeze ca liderul liberal este mai rau decat actualul ocupant al Palatului Cotroceni. Pai haideti sa vedem daca asa stau lucrurile, stimabililor!

marți, 6 decembrie 2011

Optiunile mele politice de-a lungul vremii

***
Pentru linistirea spiritelor inflacarate, admit ca Garcia Muerte nu este un neutru. Nu ii place situatia de a fi neutru pentru ca nu se numeste Elvetia. Deci Garcia Muerte are optiunile si crezurile sale, pentru care, cred, nu este obligat a se justifica in fata nimanui. Ca sa stie si cei cu capul cubic cam ce citesc si ce injura ei, mai jos redau succint unde am pus stampila "votat" de cand am avut dreptul de a o folosi.

1996 - locale - Partidul Republican - ce vreti, la locale votezi omul si nu partidul.
         - parlamentare - Conventia Democrata

         - prezidentiale - Emil Constantinescu

2000  - locale - Partidul Republican - cu aceeasi observatie.

          - parlamentare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Theodor Stolojan

                                                                                       - turul II - Ion Iliescu

2004  - locale - Alianta DA

          - parlamentare - Alianta DA

          - pezidentiale - Traian Basescu


2007 - europarlamentare - PNL


2008  - locale - PD-L - omul a contat mai mult decat apartenenta lui politica.

          - parlamentare - PNL

2009  - europarlametare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Crin Antonescu

                                - turul II - Mircea Geoana

Acestea au fost optiunile politice ale omului care scrie acest blog. Nu ma intereseaza deloc neutralitatea, asa ca acum macar stiti la ce sa va asteptati din aceasta directie.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Neincrederea in clasa politica, principal impediment in calea triumfului total al USL

***
Vrand-nevrand, cu toate stangaciile pe care le probeaza aproape saptamanal, Uniunea Social-Liberala ramane depozitara principala a sperantelor de inlaturare a regimului Basescu pe cale democratica, uzand exclusiv de articolele existente in Constitutia Romaniei.  Insa aceasta constructie politica alternativa la cea reusita de catre Traian Basescu, cu ajutorul traseistilor din UNPR si a politicienilor de moravuri usoare din UDMR, are marea nesansa de a se confrunta nu atat cu forta electorala a lui Traian Basescu (retineti, nu vorbesc de PDL pentru ca acest partid respira exclusiv prin plamanii actualului presedinte), ci cu reticenta si chiar adversitatea romanilor fata de clasa politica de la noi.

In timpul celor doua mandate prezidentiale, Traian Basescu a tocat marunt credibilitatea publica a politicienilor din tara noastra, reusind sa indrepte furia romanilor exclusiv in directia lor, facand abstractie de faptul ca el insusi este produsul acestui tip de politicianism balcanic, lugubru si de nerespirat pentru oamenii cu o minima instructie si o cat de mica doza de moralitate. Romanii s-au saturat de acest tip de politica, lucru care iese rapid in evidenta ascultand conversatiile oamenilor de pe strada, din tramvai sau din troleibuz. Problema cea mare este reprezentata de faptul ca pe acest fond pot aparea oricand miscari politice extremiste, care sa isi insuseasca credibil un discurs visceral contra actualei stari de fapt. Si asa se pot castiga destule voturi. Sau se pot disipa din zestrea virtuala a USL. Partidul lui Dan Diaconescu este un exemplu in acest sens. Mizand pe o pozitionare antisistem, rostul acestui partid este acela de receptacul al voturilor pierdute de catre PDL. Cu alte cuvinte, voturile acestea nu trebuie sa ajunga sub nici o forma la USL.

Ca romanii s-au saturat de acest mod de a face politica, este o certitudine. Ce nu este clar e cea ce doresc cetatenii acestei tari sa se intample mai departe. Pentru ca, cu toata aprehensiunea fata de politic in general, romanii au si o doza mare de simpatie fata de solutiile autoritariste. Ori, pe acest fundal, se poate intampla orice. Pot aparea partide politice noi, dupa cum pot sa si dispara altele cu o anumita istorie in spate. De curand am avut privilegiul de a urmari o emisiune in care invitat a fost actorul  Dorel Visan, un om care, pe langa un talent actoricesc extraordinar, detine si un solid bagaj de cultura generala, absolut admirabil. Doua adevaruri mi-au atras atentia. "Politicienii noştri nu mai sunt politicieni, sunt nişte oameni decăzuţi şi care se îndreaptă foarte greu pentru că ei înşişi au intrat in conflict cu lumea. Nu mai conjugă verbul "a fi", nu îi mai interesează acest verb, îi interesează verbul "a avea". Politicienii noştri atât de mult s-au degradat şi din cauza atitudinii alegătorilor. Alegătorii nu au atitiudine faţă de ei şi îi votează în continuare". Visan exprima o idee adanc inradacinata in substratul mental colectiv: politicienii sunt hoti, care nu mai au nimic de-a face cu viata grea a cetateanului de rand.

Nu putem cuantifica doza de adevar cuprinsa in aceasta afirmatie deoarece eu personal sunt ferm convins ca in Romania inca mai exista si politicieni cu coloana vertebrala, dedicati ideii de baza a politicii, aceea de a face bine pentru cei pe care ii reprezinta. Ca atare, pe langa adversarul vizibil numit Traian Basescu, USL trebuie sa lupte si cu adversitatea romanilor fata de politica. Iar aceasta pare lupta cea mai grea. 

joi, 24 noiembrie 2011

Revolutia pepenilor

***
Daca in Georgia lui Sevardnadze si Saakasvili am avut parte, acum ceva anisori, de o revolutie a trandafirilor, daca in Kirghistan am asistat la revolutia lalelelor, daca la Kiev a avut loc o revolutie a castanilor, iata, acum, in ceasul al doisprezecelea, Romania intra in randul lumii cu o miscare revolutionara bazata tot pe regnul vegetal, si anume cea a pepenilor. De Dabuleni, bineinteles! Proaspat ejaculat din PSD (Vanghelie stie!), dl.Geoana s-a decis sa se reincarce moral printr-o vizita fulger in regatul pepenilor.

Sub efectul intamplarilor politice din ultima vreme, al caror personaj principal este Mircea Geoana, juvetii degraba cultivatori de pepeni, dau de pamant cu conducerea pesedista. "Ponta, ăla, Ilie Sârbu, Năstase, să nu calce pe aici că îi mănână dăbulenii!" spun cu patos amicii d-lui Geoana din nisipurile Dabuleniului. "Le-a fost frică de Geoană pentru că e om cult", spune obidita o baba (sau mos?) care vede in persoana d-lui Geoana un fel de Mesia al Olteniei, cel care  le-a rezolvat totul - "sistemul de irigaţii", "clădirea primăriei", "plantaţia de păduri". Probabil ca daca il lasau astia in functie, minunile infaptuite de catre primul dabulean al tarii ar fi rivalizat cu cele ale lui Chuck Norris. Viteza luminii ar fi fost depasita,  hida de Moarte ar fi fost eradicata si alte asemenea masuri care, nu-i asa, ii stau la indemana unui presedinte al Senatului Romaniei. Descalecarea Prostanacului la Dabuleni are un farmec aparte, daca luam in considerare faptul ca el este insotit acolo de catre un domn Florentin Gust, pe care am avut prilejul sa il ascult vreo cinci minute, aseara, la B1TV. Neted in gandire, cu o exprimar greoaie, dl. Gust ne arata exact profilul celui care s-ar incumeta sa il insoteasca pe Mircea Geoana intr-o aventura politica.

In afara acestui domn Gust, nici o personalitate nu pare dispusa sa isi lege destinul politic de cel al fostului presedinte al Senatului Romaniei. In virtutea celor cinci milioane de voturi cu care se tot lauda dabuleanul, parca era de asteptat ca mai multi oameni importanti sa marseze la carisma lui. Nu a fost cazul deoarece valoarea politica reala, intrinseca, a d-lui Geoana este banuita de mai toti cei interesati de fenomenul politic. O nulitate ajunsa intr-o functie inalta datorita partidului. Intr-un fel tara aceasta are revolta pe care o merita. Pepenarii contra PSD. Ce ziceti de asta? 

marți, 22 noiembrie 2011

Cine mai crede in Geoana?

***
Un prostanac care intr-o tara normala nu ar fi depasit niciodata demnitatea de secretar II al unei ambasade dintr-o tara africana de pana in doua milioane de locuitori, a ajus, in anul de gratie 2009, depozitarul sperantelor de inlaturare de la putere a regimului corupt al lui Traian Basescu. Prin ce minune? Soarta, ar spune unii. Contextul, ar spune altii. Prostia romaneasca crasa, spun eu. Oricum, faptul este deja istorie. Basescu isi conduce in continuare gasca de lacuste in actiunea de jefuire totala a resurselor acestor tari gratie idioteniei sau a premeditarii acestui Nimeni din politica romaneasca.

In dulcea lui prostie, incep sa ma indoiesc de faptul ca Geoana chiar ar fi in stare sa faca vreun joc politic constient. Cred ca Geoana este atat de idiot incat nu a sesizat si nu va sesiza niciodata faptul ca este manipulat ca si personaj politic de catre baietii putin mai destepti. Ori, fara doar si poate, dl.Basescu ii este categoric superior din punct de vedere al intelectului politic, d-lui Geoana. Presedintele Senatului este incapabil sa sesizeze capcanele din politica, mergand cu capul inainte in orice aventura, indiferent ca vorbim de spa-ul de la resedinta penalului Vantu sau de proclamarea cu lacrimi in ochi a victoriei de dupa cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale. Dl.Geoana are o insusire absolut dementiala, daca privesti neutru miezul problemei; desi eticheta de prostanac ii este foarte bine lipita de frunte, el insista sa se considere un mare politician, visand chiar sa candideze la viitoarele alegeri prezidentiale din partea opozitiei. Candid personaj, parca are ceva din Bratianu-Cartof in structura personalitatii sale.

Un prieten de-al meu din Bacau, adanc infipt in gasca lui Hrebe, imi spunea o legenda legata de "victoria" din alegerile prezidentiale a lui Geoana. Ca o precizare, pesedistii inca cred foarte tare in varianta blatului Geoana-Basescu de la alegerile din 2009. Ei bine, amicul meu spunea ca Geoana, desi facuse blatul cu Base, chiar a crezut ca realmente castigase alegerile prezidentiale, punand acest lucru pe seama popularitatii sale. Bietul prost, uitase targul cu Diavolul. Personal nu mai cred in aceasta legenda. Daca prostia poate constitui o explicatie plauzibila, nu trebuie sa ne mai obosim ca sa cautam alte cauze. Geoane e doar un prost. Atat.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Portretul curvei la batranete

***
Venerabilul domn Neagu Djuvara pierde tot mai des prilejul de a tacea filosofic, reusind ca prin atitudinea si declaratiile domniei-sale sa produca ilaritate, nu numai printre cei care ii citesc lucrarile generaliste de istorie a romanilor ci si in randul telespectatorilor care il asculta in diverse emisiuni. Din respect pentru varsta inaintata a personajului, nu am sa intru in picanteriile legate de viata sa ci doar am sa atac punctual cateva dintre ideile sustinute public de catre casabilul domn Djuvara.

In primavara acestui an dl. Djuvara dadea drumul pe cioc unei declaratii conform careia nu il mai sustine pe Crin Antonescu in fruntea PNL deoarece nu l-a intrebat si pe el ce sa faca cu partidul, in seara in care a aflat ca s-a clasat doar pe locul al treilea la prezidentiale. De ce ar fi trebuit Antonescu sa il consulte pe Neagu al nostru? Pentru ca familia Djuvara face parte de 170 de ani din randurile PNL. Fara sa pun la indoiala aceasta afirmatie - desi dupa cate stiu eu, PNL a fost institutionalizat ca si partid politic abia in 1875, dar este alta discutie - fara sa ii judec pe inaintasii disparuti ai domniei sale, totusi nu pot sa nu imi pun cateva intrebari legate de activitatea de dupa 1944 a lui Neagu Djuvara.
In lucrarea sa de memorii "Amintiri din pribegie" fostul secretar al legatiei Romaniei de la Stockholm, de dupa actul de la 23 august 1944, are cateva lapsusuri atunci cand isi evoca tineretea diplomatica. Daca sub guvernul Sanatescu si Radescu prezenta lui intr-o functie de reprezentare peste hotare are o sustinere in realitatea politica interna, odata cu instaurarea cabinetului Groza, format din comunisti si tovarasi de drum, sustenabilitatea functiei devine problematica. Teoretic doar, pentru ca daca ne gandim la faptul ca un pseudo-PNL condus de catre Gheorghe Tatarescu devine aliat al comunistilor, avem explicatia intregii tarasenii.

Neagu Djuvara a stat in functia de la Stockholm trei ani, pana in 1947, adica a supravituit PNL - ului legitim, condus de catre Dinu Bratianu. De ce? Pentru ca el nu reprezenta linia legitimista a liberalismului romanesc ci secta fondata de catre fostul premier al lui Carol al II-lea. Cu alte cuvinte, spre probabila deziluzie a inaintasilor domniei sale, dl. Djuvara s-a plasat intr-o tabara politica care a insotit si incurajat instaurarea comunismului in Romania. Sumbru adevar, dar totusi adevar. Neagu Djuvara evita sa spuna direct acest lucru desi el transpare clar, daca citim lucrarea dansului de memorialistica. Sa ne aducem aminte ca el a criticat ruptura dintre PNL si Traian Basescu, condamnand pentru acest gest exclusiv pe liberali. De ce? Voi explica mai jos acest comportament.

Prin anii '80 dl. Djuvara cam facea foamea prin Paris, odata cu revenirea din Republica Niger, fapt dezvaluit tot in lucrarea dansului. Dupa ce a revenit in Romania,el a fost recuperat ca si istoric de catre gasca lui Gabriel Liiceanu, aciuata pe langa noua editura Humanitas. Mai toate lucrarile sale din ultima perioada au aparut exclusiv la acest editor. Repet, nu vreau sa intru in amanunte legate de continutul stiintific al acestora deoarece nu este rostul acestei postari, desi chiar si acolo avem mari indoieli in cea ce priveste calitatea de istoric pe care dl. Djuvara si-o atribuie. Sesizand trendul scrierii istoriei Romaniei si originea sorosista a finantarilor externe, el si-a facut un titlu de glorie din intrarea la rupere la Miscarea Legionara, pe care o ataca la fiecare interventie din spatiul public, uneori fara a fi provocat de moderator sau realizator.

Ori, si in cadrul judecarii istorice a Miscarii Legionare, trebuie sa operam cu drepte masuri. Da, poate ca la inceputul anilor '40 Garda de Fier si-a cam dat-o in petic, dar, daca nu luam in considerare si crimele de stat infaptuite de diferitele guverne ale lui Carol al II-lea impotriva legionarilor, nu avem tabloul complet al evenimentelor. Totdeauna in Istorie este vorba de cauza si efect, iar legionarii au reactionat violent la violentele comise impotriva lor. Domnul Djuvara pare ca ar avea ceva de impartit cu legionarii si acum, iata, la saptezeci de ani de la ultima zvacnire a Garzii. Buuun.

Problema lui Neagu Djuvara nu este Traian Basescu, sustinut neconditionat de-a lungul mandatelor de catre cei pentru care scrie, recte Editura Humanitas si Gabriel Liiceanu,  ci Crin Antonescu, deoarece nu s-a aliat cu cel sustinut de cei care il stipendiaza pentru maculatura pseudoistorica produsa.E greu sa scrii astfel incat sa multumesti pe toata lumea, dar cand o faci doar pentru bani, atunci incepe sa puta. Rau.

duminică, 13 noiembrie 2011

Alibiul Geoana

***
Mircea Geoana este, de vreo cincisprezece ani, o prezenta constanta in establishmentul politic romanesc. Indiferent daca a indeplinit functia de ambasador la Washington, tutar la catafalcul lui Corneliu Coposu, degraba expeditor de telegrame de felicitare catre Emil Constantinescu, ministru de externe, presedinte al PSD sau candidat fara sanse la presedintia Romaniei, Mircea Geoana si-a dat intotdeauna masura enormei sale incapacitati de a-si calibra personalitatea si discursul la realitatea romaneasca. Nu este mai putin adevarat nici faptul ca personajul nu prea are capacitatea intelectuala de a domina situatiile de criza, de unde avem si porecla arhicunoscuta de "Prostanac". Total indreptatita, aceasta porecla il face pe Geoana victima sigura in orice infruntare politica.

Si in recentul conflict public avut cu Victor Ponta, Mircea Geoana a facut dovada completa a prostiei care il caracterizeaza. Dupa ce a negociat execrabil al doilea tur al alegerilor prezidentiale din 2009, dupa ce a pierdut fara glorie presedintia partidului in favoarea outsiderului Ponta, dl.Geoana se erijeaza acum, in 2011, in lider al opozitiei politice romanesti, propunand direct americanilor in recenta lui vizita in SUA, nici mai mult nici mai putin decat o noua candidatura a sa la presedintia Romaniei. Beneficiind de o presa favorabila in America (de mana a treia, e adevarat, dar dornica de ai reproduce ineptiile) Geoana a ignorat total interesele propriului partid, cel care dorea o vizita de legitimare in SUA a lui Victor Ponta, pentru ca acesta sa isi poate stabili propriile contacte cu protipendada politica de pe malurile Potomacului. Astfel ca in numele USL a ajus sa se exprime, in America, un loser innascut, incapabil de a-si constientiza limitele foarte inguste ale propriei gandiri.

PSD este un partid aflat in pragul unui razboi intern, in care nu mai exista doar doua tabere ci chiar mai multe, canibalizate, dornice de a vedea curgand sangele adversarilor. Este foarte interesant jocul politic facut de aripa olteana a partidului, cea care vede in scandalul Geoana prilejul perfect pentru a sari in tabara Puterii, pe usa din dos reprezentata de catre contructia politica a apevistilor generalului izmenar. In acesti termeni trebuiesc judecate luarile de pozitie ale sudistilor din PSD, cei care ameninta de vreo trei zile cu demisia din partid in cazul exluderii din PSD a senatorului de Dabuleni. Mircea Geoana a devenit doar un alibi pentru o actiune concentrata care vizeaza destructurarea PSD. Nu este mai putin adevarat ca si pesedistii au fost cuprinsi, de vreo trei ani, de sentimente sinucigase din punct de vedere politic, vizibile mai ales prin prisma absentei dialogului, a mijloacelor de comunicare directe dintre personalitatile cu cap tare din fruntea partidului.

Sunt foarte curios cum se va pozitiona PNL in cadrul acestui conflict intern din PSD, care ameninta sa decredibilizeze Uniunea Social-Liberala. In locul lui Crin Antonescu, acum, pe baza a cea ce se intampla in partidul fondat de Ion Iliescu, as distanta PNL de PSD chiar pana in punctul in care USL ar deveni o amintire. Nu se poate periclita alegerile parlamentare de anul viitor din cauza ineptiilor care sunt la ordinea zilei in PSD. Trebuie construita o alternativa la PD, Romania are nevoie de alternativa. Ori PSD se descalifica din postura de partid politic serios datorita prea deselor conflicte interne care paralizeaza practic decizia in cadrul acestei formatiuni politice.

marți, 8 noiembrie 2011

Prostanacul si Dorel

***
Am vazut un Mircea Geoana care face dovada zilnica a existentei unei agende personale, care nu are nimic in comun cu interesele politice imediate ale partidului din care, formal cel putin, inca face parte. Chiar pe acest blog am atras atentia asupra publicitatii masive care i se face Prostanacului, inclusiv prin intermediul celei mai importante retele de socializare. Perpetuarea la putere a regimului Basescu - atat de permisiv fata de amestecul strain in tara noastra, si aici nu fac o figura de stil ci evoc o realitate cruda - a devenit o prioritate atat a unor state cat si a unor institutii straine intresate. Erijarea fortata a lui Geoana in postura de lider al opozitiei romane, om politic a carei singura calitate este aceea ca are o sotie care vorbeste limba idis, nu face decat sa compromita atat de firava alternativa la regimul corupt al lui Traian Basescu.

Am ramas neplacut surprins de modul in care Crin Antonescu a raspuns jurnalistilor acreditati la Parlament, in legatura cu acest subiect. Am observat ca, din pacate, in ultima vreme dl. Antonescu ridica tot mai mult din umeri, spunand, precum Dorel, personajul celebru de pe Youtube, prezent si in scheciurile lui Bendeac, NU STIU D'ASTEA cu o usurinta dezarmanta. Ma intreb ce pazeste armata de consilieri ai liderului liberal, chiar nimeni nu ii poate atrage atentia asupra acestor greseli de comunicare? Este destul de grav ca liderul opozitiei, om cu ceva anisori petrecuti pe bancile parlamentare, sa nu aibe habar asupra procedurii de urmat atunci cand se doreste inlocuirea unui presedinte de camera.

Cu siguranta ca Geoana face un joc in care el insusi nu trece de postura nebunului. In jocul de sah nebunul se deplaseaza controlat, doar in diagonala. Deficitar la capitolul insusirilor de lider politic, Geoana incearca sa se incoarde in politca romaneasca, cu un spate asigurat de catre americani. Trecand peste toate sfaturile binevoitoare ale mai tuturor analistilor lui peste, PSD - ul ar trebui sa isi duca demersul pana la capat si sa ii asigure iesirea din politica a celui care si-a batut joc cu nonsalanta de vointa majoritatii antibasesciene, in decembrie 2009. Ar fi un minim gest de responsabilitate si, in acelasi timp, un moment de salubrizare a vietii politice dambovitene.

vineri, 4 noiembrie 2011

In redactia oficiosului basist 22 a aparut "premierul Oradea"

***
Extazul bahic prilejuit de aniversarea Maritului si Slavitului Conducator ii face pe redactorii oficinei basiste 22 sa abereze mai ceva decat idolul lor intr-o zi buna. Ia uitati-va ce poate sa scrie, cu manutele lui, un individ (individa) cu mintea pe bigudiuri si cu creierii imbibati la maxim de aburii  alcoolului impartit moca prin redactie, acum, la aniversarea a saizeci de ani de Traian Basescu. Vicepremierul Oradea??? Baaaaa, mai treceti pe la scoala, idioti macabrii ce sunteti.

Vai si amar de capul elitelor basiste, daca au ajuns sa nu mai cunoasca functiile politice din propria tara. Sau e vorba de prea mult whiskey...?

joi, 3 noiembrie 2011

Grecia la fundul sacului

***
Pentru cei care poseda o minima cultura istorica, a devenit deja obositor sa tot auzim de Grecia, patria democratiei ateniene, locul aparitiei filosofiei modern, a fundamentelor statale care stau la baza organizarii actuale a lumii moderne. Din pacate, in cazul Greciei nu operam cu destule disocieri; Antichitate - Modernitate, Democratie sclavagista - Democratie participativa, s.a. Grecia de azi nu inseamna Grecia antica. Din pacate, din leaganul culturii europene a mai ramas doar o mana de spoliatori, de evazionisti, care au adus tara in situatia falimentului nedeclarat. Economia neagra a Greciei, cea nefiscalizata de catre Stat, se ridica la procentul de 80%, turismul avand o pondere importanta in aparitia acestei situatii.

Pentru ca in momentul in care extrapolezi la nivelul Greciei experienta europeana in declararea veniturilor, bazata pe onestitatea celor care pe baza unei simple declaratii de venit, isi impun grila de impozitare, trebuie sa te astepti la mari surprize. Asa s-a descoperit faptul ca optzeci de procente din economie este subterana. Grecii, la fel ca si romanii, nu au exercitiul onestitatii, deoarece, de-alungul Istoriei au avut de-aface in cea mai mare parte, cu carmuitori abuzivi.  Prin intermediul referndumului anuntat pentru inceputul lunii decembrie, Guvernul Papandreou incearca sa se spele pe maini de intreaga situatie, la a carei escaladare a contribuit in mod direct. Grecii, in marea lor majoritate, nu doresc abandonarea monedei unice, insa, din pacate pentru ei, pentru a face parte dintr-un mecanism monetar generos, trebuie sa treaca de la o economie ascunsa la una transparenta, lucru care se poate traduce si printr-o scadere a veniturilor directe.

Privind situatia Greciei in epoca moderna, putem constata ca aceasta tara a fost mai mult orientata, de-a lungul Istoriei, catre Rusia si mai putin catre Occident. Fata de Rusia pravoslavnica grecii au avut tot timpul un sentiment de acceptare mai pronuntat decat, sa zicem, fata de englezi sau americani. Puterea tarista a fost cea care a sustinut in mod direct, incepand cu 1821, lupta pentru independenta a grecilor fata de Imperiul Otoman. Desi englezii au avut mari interese in aceasta zona, prin prisma apararii liniei de legatura maritima cu India, ei nu au fost acceptati niciodata de catre greci, in primul rand datorita religiei, cea care are inca un rol determinant in mentalul grecesc. Sa ne aducem aminte si de razboiul civil de la finalul anilor '40, in care partizanii comunisti inspirati de exemplul sovietic, s-au bucurat de o mare sustinere din partea cetatenilor greci. Doar banii pompati de catre americani in cadrul politicii de indiguire a puterii sovietelor, a reusit sa sparga frontul comunist.

Grecia moderna nu are o traditie democratica, dovada stand loviturile de stat militare care s-au succedat in ultimii cincizeci de ani. la ce sa ne asteptam de la Grecia? La nimic bun pe termen scurt. Spre disperarea unora, moneda euro nu va disparea, sau, mai bine zis, acest lucru nu are cum sa se intample din cauza Greciei. Va trebui sa existe un concurs de factori extraordinari pentru ca euro sa fie abandonat. Pana atunci vom avea de-aface cu o tara muribunda din punct de vedere economic, cu o conducere politica incapabila de a face fata provocarilor acestei crize.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Ce mai inseamna legitima aparare in propria ograda. Caz concret

***
Foarte multe discutii s-au iscat in ultimii ani in cea ce priveste definirea legitimei aparari. Legea romaneasca nu prea incurajeaza cetatenii sa isi apere propria viata, ba mai mult, ajungand chiar sa ii condamne pe cei care "indraznesc" sa ridice capul din pamant atunci cand sunt victimele unor agresiuni. Bunaoara la Timisoara. Grup de magraoni care se cinstesc si dau cu maneaua la tot cartierul, indiferent daca vecini doresc sa le asculte mizeria de muzica sau nu. Cetatean roman, vecin indignat, telefoneaza dupa garcea, care nu reuseste sa linisteasca nationalitatea conlocuitoare. Patrateii imbracati in hainele Statului au semnat condica de prezenta la incident, aportul lor fiind zero la rezolvarea lui, croncanitoarele continuandu-si maneloteca. Mai mult, suparati de faptul ca vecinul a chemat organul de ordine publica, romulanii au dat buzna in gospodaria omului, incercand sa ii rezolve pentru totdeauna problemele de pe aceasta lume. Doar ca cetateanul a fost mai rapid, mai ales dupa ce a devenit foarte clar ce va urma, astfel ca un agresor a spus adio lumii asteia nedrepte putin mai devreme decat ar fi fost cazul. Dar iata intreaga poveste, preluata din cotidianul online deBANAT.ro.

În România, dacă nu ai o căruţă de bani şi nu esti vedetă, ajungi să înfunzi puşcăria, deși ești în legitimă apărare. Oficial, în Timiş nu există niciun caz de legitimă apărare consemnat. Neoficial, ar fi câteva, toate ale unor oameni simpli care stau după gratii, după ce și-au apărat nevestele, copiii sau propria viaţă.

Costică Andronache are 43 de ani și este condamnat la 18 ani de închisoare pentru omor. În 30 august 2007, sătul de nopţile nedormite din cauza chefurilor gălăgioase ale vecinilor romi, Costică Andronache a chemat poliţia să facă linişte, dar echipajul sosit la faţa locului nu i-a calmat pe ţigani. Gălăgia a continuat, iar unul din romi, nervos că Andronache a chemat poliția, s-a dus peste acesta să îi ceară socoteală. Ion Molnar şi fratele lui au dat buzna în curtea lui. Au scos pur şi simplu poarta lui Andronache din ţâţâni şi au vrut să-i bată copiii, toți cu vârste sub 10 ani.

De teamă ca ţiganii să nu le facă vreun rău, Andronache a pus mâna pe cuţitul cu care meşterea ceva la o uşă, iar când Ion Molnar l-a atacat, a lovit şi el. “Victima a fost înjunghiată la Andronache în curte, apoi a trecut în curtea altui vecin, unde a decedat, în timp ce clientul meu se urcase pe un garaj, ca să scape de agresori. Instanţa putea reţine măcar scuza provocării. Faţă de cazul Stefan Iovan, acesta era de 100 de ori mai în legitimă apărare. Nu am să înţeleg niciodată de ce instanţa a pornit cu păreri preconcepute şi nu a luat act de realitate”, susţine avocatul bărbatului, Serafim Moraru, fost judecător.Cu lacrimi în ochi, Costache Andronache a povestit la audieri că era ameninţat în repetate rânduri de către ţiganii vecini. “Au intrat peste mine în curte. Amândoi. Unul i-a zis celuilalt să mă omoare. Ne-am bătut, iar eu doar m-am apărat. Îmi pare rău pentru ce am făcut”, a declarat omul, în momentul arestării.
Ca să nu fie linşaţi de ţigani, copiii și soția lui Andronache au fost preluaţi imediat de jandarmi. „După arestare, timp de doi ani, femeia nu a îndrăznit să se întoarcă acasă. A locuit numai pe la cunoştinţe şi prieteni. A revenit în imobil abia după ce poliţia i-a garantat paza”, a mai povestit avocatul familiei. Surse din Polţie confirmă faptul că scandalurile în care erau implicaţi vecinii lui Andronache erau cunoscute. Se ştia inclusiv că băiatul lui Andronache fusese agresat de romi, la un moment dat. Adresa lor era pe o listă care conţinea 40 de obiective ce trebuiau supravegheate. “Cu ceva timp înainte de incident s-a renunţat la aceste verificări, dar ţiganii simt rapid când nu mai sunt supravegheaţi”, au mai povestit surse din IPJ Timiş.

Instanţa nu a luat act nici de faptul că romii respectivi făceau mereu scandal vecinului, nici că i-au agresat la un moment dat copilul, nici de faptul că victima a fost înjunghiată în curtea lui Andronache, nici măcar că poarta acestuia fusese forţată şi ruptă de romul devenit victimă. În 12 mai 2008, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe Costică Andronache pentru omor, la 18 ani de puşcărie. Recursurile sale, care au ajuns până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse ca nefondate.

Cam aceasta este situatia autoaparari in tara numita Romania. Intra magraonul peste tine in casa si tu faci inchisoare.

duminică, 30 octombrie 2011

Biserica Ortodoxa de rit basescian

***
Biserica noastra ortodoxa nu a excelat niciodata la capitolul rezistentei in fata autoritatilor statului, indiferent de care a fost forma ideologica pe care a avut-o organizarea statala. Atat in fata comunistilor cat si a neocomunistilor iliescieni sau basescieni, Biserica Ortodoxa a luat intotdeauna pozitia de drepti. Unii spun ca de vina pentru aceasta situatie sunt epoletii pe care mai-marii ortodoxiei romanesti ii poarta pe sub sutana.Ar fi o explicatie destul de logica, daca analizam luarile de pozitie facute publice de catre ierarhii cu grade superioare.
Priviti aceasta imagine absolut epica. Nu, nu este o intrunire a fanilor formatiei ZZ Top, iar cel din mijlocul lor nu este un Lenin beat, razand ca proasta la instrument. Nu. Ei sunt ierarhii ortodocsi participanti la ceremonia de canonizare a lui Andrei Saguna, mitropolitul care a pastorit atat de productiv obstea ortodoxa din Transilvania, in secolul al XIX lea. In mijlocul lor, hahaind in stilul caracteristic, il avem pe al nostru presedinte, cel care a ajuns sa tina inclusiv discursuri in biserica. Penibil intreg acest spectacol in care primul betivan al tarii ameteste icoanele pe care le saruta, cu aburii alcoolului ingerat vreme de patru sau cinci decenii! Penibila intreaga aceasta banda de ierarhi ortodocsi care, pentru cativa talanti in plus de la bugetul Statului, l-ar trece pe Traian Basescu in randul sfintilor. Inceputul a fost facut, timid, cu Jiji behaitorul, cel care se poate lauda ca apare pictat in vreo trei-patru biserici de pe intreg cuprinsul tarii.

Biserica Ortodoxa are inca multe valori de recuperat. Marii marturisitori ai credintei ortodoxe din tara noastra, oameni precum Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nicu Steinhardt, Valeriu Gafencu, Teofil Paraian, Iustin Parvu si altii, nu au fost inca total recuperati de catre Biserica.Mai degraba ei au fost niste marginali in cadrul ierarhiilor stabilite de catre politic in randul Bisericii. Nici acum nu li se recunoaste acestor oameni adevarata lor pozitie in raporturile dintre lumesc si transcedental, lupta lor pentru pastrarea vie a imaginii ortodoxiei adevarate in vremea regimului comunist. Aceste aspecte ridica multe semne de intrebare asupra adevaratelor sentimente ale vremelnicilor conducatori ai ortodoxiei romanesti. Nu este normala aceasta ignorare aproape instrumentalizata a trecutului glorios (pentru ca martiriul din timpul comunismului poate fi considerat o glorie a ortodoxismului romanesc), din care oameni precum patriarhul-orange Daniel Ciobotea isi fac un titlu de onoare. 

In schimb Ciobotea si gasca actualilor inalti prelati il promoveaza asiduu pe actualul presedinte, si, la nivel local, pe reprezentantii in teritoriu ai ciumei portocalii. Ce a ramas totusi din biserica ortodoxa la nivel institutionalizat? Doar o biata agentie de publicitate pentru mai-marii zilei. Nimic mai mult.  

marți, 25 octombrie 2011

Patriarhul ghiocel

***
Azi, in Parlamentul Romaniei a avut loc un eveniment al normalitatii; Majestatea Sa Regele Mihai s-a adresat direct celor alesi de catre romani pentru a le reprezenta interesele la Bucuresti. Nu mai discut aici despre reprezentativitatea acestui legislativ, am facut-o mai pe larg intr-o postare anterioara, unde mi-am expus explicit punctul meu de vedere in legatura cu adunatura de derutati care compun actualmente cele doua camere ale Parlamentului. Este grav ca Regele legitim al Romaniei trebuie sa se adreseze unor specimene derivate parca din atlasul lui Lombroso. Dar, se pare ca gasca aceea este reprezentativa pentru Romania zilelor noastre. Nu vreau sa intru in capcana generalizarilor, insa nu cred ca mai mult de 15% din totalul alesilor au habar de ce se afla ei in bancile Senatului sau ale Camerei Deputatilor.

Altceva m-a deranjat profund in aceasta zi; in calitatea mea de roman ortodox m-am simtit tradat de atitudinea afisata de catre Patriarhul Daniel in legatura cu discursul Majestatii Sale din Parlament. Absenta Intaistatatorului de la acest eveniment este o sfidare la adresa tarii si a bisericii pe care o conduce. Este o lipsa totala de bun simt fata de un om care a marcat o epoca in istoria recenta a Romaniei. Patriarhul Daniel s-a comportat precum un basist feroce, convins de adevarurile exprimate de tezele publice pseudoistorice sustinute de catre Traian Basescu. Daca de la presedintele in functie si de la Emil Boc nu ma asteptam la nimic decent in relatia cu Majestatea  Sa, parca fata de cel care ocupa actualmente demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane aveam anumite pretentii. Dar se pare ca visul edificarii Catedralei Mantuirii Neamului (si) cu fonduri de la bugetul de stat ii intuneca judecata cetateanului Dan Ilie Ciobotea. Continuu cu capul plecat in fata sefului statului, adoptand pozitia ghiocelului la ivirea primelor semne ale primaverii, Patriarhul spera la fonduri bugetare importante pentru desavarsirea viselor lui megalomanice.

Motivarea absentei din Parlament, la discursul Regelui, prezentata presei, este cel putin ciudata. Se spune acolo ca sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi şedinţa Sfîntului Sinod al BOR, care se desfăşoară an de an între 24 – 28 octombrie, constituie două evenimente care impun prezenţa patriarhului la Reşedinţa Patriarhală, mai ales cînd prezidează şedinţa Sfîntului Sinod (24 – 25 şi 28 octombrie) şi Sfînta Liturghie de hram (27 octombrie). Ca atare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hotărît să fie reprezentat la momentul aniversar al Majestăţii Sale Regele Mihai I din 25 octombrie 2011 de către Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar patriarhal Ciprian Cîmpineanul, reprezentantul oficial al Patriarhiei Române în relaţia cu Parlamentul.

Vax bai Patriarhule, daca aveai coloana vertebrala erai in Parlament. Asa, din pacate, tot o molusca flasca ai ramas. Din institutia pe care o conduci a mai ramas doar Istoria. O istorie presarata cu personalitati adevarate, precum Miron Cristea sau Nicodim Munteanu, dar si de non-valori promovate pe criterii ce exced ortodoxia si cuvantul Domnului, precum Justinian Marina sau, de ce nu, Daniel Ciobotea. 

duminică, 16 octombrie 2011

Cand dai Idiotului jeep si lui Huidu tupeu de cocalar

***
Un cretin dovedit, Serban Huidu, si-a dat-o in petic (din nou!), aducand moartea in randurile a doua familii din Romania.  Temperament vulcanic de oltenas cu un oarecare succes, stabilit la Bucale, orientat in lumea politicii de un socru cu greutate in randul Puterii actuale, Huidu nu prea a ratat in ultimii ani ocazia de a se umple de cacat in public. Dintr-un critic consecvent al tarelor societatii romanesti, carcotasul a devenit un cocalar cu acte in regula, sfidand in mod continuu legile si normele de comportament civic. In 2009 i s-a suspendat dreptul de a mai conduce pe drumurile publice in urma unui alt incident rutier in care a efectuat o depasire pe linie continua, in curba.

In 2010, fiind la ski in Austria, si-a fracturat cutia craniana in urma unei intalniri neprogramate cu un copac. Recuperarea fizica a decurs normal, astfel ca, in octombrie 2011 cretinul a crezut ca este in stare sa repete performanta de acum doi ani, cand, la fel, depasea pe linie continua fara nici cea mai mica jena. Doar ca acum, din nefericire, bolidul sau de 100.000 de euro a lovit frontal Dacia Logan a unor amarasteni. Dat fiind faptul ca nu exista termen de comparatie intre sistemele de securitate ale celor doua autoturisme implicate, doua persoane din Dacie au decedat iar cea de a treia se gaseste in stare grava la Spitalul Judetean din Brasov. Ma intreb care este ratiunea pentru care un om precum Serban Huidu ajunge atat de jos, ca si comportament civic? Bineinteles ca pentru a evita intalnirea cu Politia azi, in ziua accidentului, si pentru a-si pregati o aparare beton, Huidu s-a internat in spital, refuzand inca o data sa fie barbat. Dar asta este omul.

Sa nu va faceti iluzii ca Idiotul asta va fi bagat dupa gratii. Nu. Profesorul Ioan Adam, de la Facultatea de Drept din Brașov, a declarat pentru newsbv.ro, că pedeapsa va fi de 3 ani cu suspendare, deși sunt 2 victime, sau poate să-i dea patru ani cu suspendare, sub control. Are șanse de suta la suta, față de practica judicara care s-a cristalizat la aceasta ora în România, să răspundă penal pentru uciderea din culpă și vătămare din culpă, pentru că mai este o victimă, la spital, dar față de statutul său și contextul în care a avut loc accidentul,  nu cred că i se va da cu detenție închisoarea, și de obicei mă feresc să fac astfel de predicții“. Asa ca nu va asteptati ca retardatul cu gipalau sa fie tras la raspundere desi in toate declaratiile Politiei de azi Huidu apare ca singurul vinovat pentru comiterea acestui accident. Nu in Romania. Ba mai mult, astazi, dupa confimarea stirii accidentului, mai toate televiziunile din Romania s-au grabit sa ii planga pe umeri celui care este autorul unui omor cu doua victime.

PS: Stiu ca aceasta postare va produce destula rumoare. Nu ma intereseaza, aceasta este opinia mea.
PS2: Stiti cum se numeste ultima postare de pe blogul lui Huidu? Crash

sâmbătă, 15 octombrie 2011

PNT-CD pe drumul Golgotei

***
Moartea seniorului Ion Diaconescu a readus in discutie (din pacate, in Romania doar disparitiile fizice mai misca constiinte!) soarta PNT-CD, partidul care, dupa 1990, si-a asumat deschis optiunea pro-atlantista, anticomunista, impotriva racilelor neocomunismului promovat de catre gasca stransa in jurul lui Ion Iliescu. Cei scoliti in perioada interbelica, oameni care au crescut politic pe langa Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, au propus un leadership politic total diferit de cel promovat de cei care au confiscat Revolutia din decembrie, facand din ea o simpla lovitura de stat. Din pacate un Corneliu Coposu sau un Emil Ghilezan au disparut prea repede, trecand la cele vesnice inainte de a da destinului Romaniei un curs politic ireversibil.

In 1996, Emil Constantinescu a constituit o miza gresita pentru PNT-CD. Solida lui pregatire universitara, faptul ca a fost la catedra atatia ani, nu a facut din el un lider politic adevarat. Acceptand pas cu pas santajele ordinare ale duetului Petre Roman/Traian Basescu, Emil Constantinescu a reusit sa faca din partidul lui Coposu si Maniu o formatiune politica de hartie, extrem de inflamabila, dupa cum s-a putut constata dupa patru ani de guvernare. Abandonul cursei electorale pentru un nou mandat prezidential a vulnerabilizat la maxim corabia taranista. Fara un vector de imagine asociat direct partidului, mizand gresit pe paleative gen Mugur Isarescu, PNT-CD si-a pierdut o mare parte din identitate, reusind contraperformanta ca, in 2000, dupa alegeri, sa nu mai aibe reprezentanti in Paralamentul Romaniei. Celebra propozitie "am fost invins de Securitate" rostita de catre Emil Constantinescu, a avut darul de a paraliza electoratul PNT-CD, total neincrezator de acum, in forta partidului de a se razboi cu stafiile trecutului comunist.

Nu este mai putin adevarat faptul ca in cadrul acestei formatiunii politice si-au facut loc interesatii de moment, carieristii, arivistii, cei pusi pe ghesefturi cu Statul. Cineva imi povestea candva, cum a sosit in Bucuresti, in timpul guvernarii CDR, un anume domn Silviu Prigoana, calare pe un Cielo, cu vreo doua sute de dolari in buzunar. Care a fost destinul lui Prigoana? Il cunoastem deja cu totii. Ii mai tineti minte pe celebrii nepoti ai lui Gabriel Tepelea? Alte vedete in epoca, pusi si ei pe capatuiala, chit ca unii dintre ei nu aveau nici o legatura cu venerabilul taranist, folosindu-i numele doar pentru a li se deschide portile institutilor de stat.

Din pacate, in acest moment PNT-CD inseamna doar balacareala publica, intre doua tabere care isi revendica partidul pentru uzul personal. Trebuie sa fi foarte interesat si insistent in acelasi timp, pentru a decela rolul major avut in politica romaneasca moderna de catre acest partid. Sa ne aducem aminte ca reformele dureroase, cele prin care s-a reusit controlul arieratelor majore din economia romaneasca, au fost demarate la initiativa PNT-CD. In epoca patrulaterului rosu, a guvernarii PDSR, PRM, PUNR și PSM, PNT-CD a fost varful de lance impins de catre Opozitie intre coastele acestei sinistre coalitii politice. Va reusi sa isi revina vreodata partidul lui Maniu si Coposu? Greu de spus, in aceste momente.

marți, 11 octombrie 2011

Pericolul umanizarii comunismului. Perceptii actuale, perceptii viitoare

***
Comunismul, alaturi de nazism, reprezinta cele doua curente politice extremiste care si-au pus amprenta decisiv asupra formelor de agregare ale societatilor europene in secolul XX. Daca despre nazism putem considera ca a fost condamnat definitiv de catre Istorie, nu acelasi lucru il putem spune despre comunism. Exegetii ideiilor filosofice care au stat la baza definirii comunismului - care nu sunt putini chiar in tarile occidentale - considera acum ca exercitiul comunist impus de catre Lenin si Stalin in Centrul si Estul Europei a fost unul compromis de faptul ca corifeii sovietici s-au abatut de la perceptele imuabile ale lui Marx.

Daca Occidentul are scuza ca peste el nu a trecut hoardele rosii, situatia Romaniei este una tragi-comica. Timp de patruzeci si cinci de ani romanii au cunoscut toate "binefacerile" comunismului, in forma lui cea mai stalinista. Lagare de munca, inchisorii politice, exterminare fizica, absenta libertatii de constiinta sunt doar cateva dintre ele. Ciudat este ca, la peste douazeci de ani de la inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, romanii inca prizeaza legendele comunismului. De la filmele lui Sergiu Nicolaescu, care faceau apologia ilegalismului, pana la searbedele productii alea anilor '50-'60, reluate acum de catre televiziunile private, pana la interviuri cu cei care au trait in apropierea cuplului dictatorial sau chiar cu membrii ai clanului Ceausescu, toate acestea concura la umanizarea unei epoci negre din istoria recenta a Romaniei. Realitatea TV, EvZ, Antena 3, toate aceste organe de presa audio-video sau scrisa prezinta pana la saturatie momente din viata de zi cu zi a familiei Ceausescu. De la amantii numarati ai Elenei si escapadele amoroase ale printisorului Nicu, pana la nefericirea Zoei , toate vin sa alunge cearsaful negru asezat peste tabloul de fanilie al Ceausestilor.

Cei care au ordonat crime isi redobandesc acum, prin intermediul presei libere, umanitatea. Coroborati acest aspect cu ideea tot mai raspandita conform careia pe vremea lui Ceausescu o duceam mai bine, inradacinata statornic in mentalul celor trecuti de 35-38 de ani. Ce vor intelege copiii nostrii despre comunism? Cum il vor recepta pe Ceausescu? Probabil ca ei, urmasii nostrii, vor concluziona ca Ceausescu a fost un om bun, care dadea de lucru la toti oamenii, le dadea case si apartamente gratuit iar cei care l-au inlaturat de la putere au fost nist oameni rai, care au dorit distrugerea Romaniei. Este logica aceasta interpretare? In virtutea a ca ce se prezinta acum in mass-media romaneasca despre acele vremuri, eu zic ca da.