In momentele de criza se poate observa cel mai usor coeziunea unui grup. In cazul nostru, microstudiul de caz il reprezinta formatiunea politica care se autointituleaza PD-L. Candva, Crin Antonescu a enuntat clar, cu subiect si predicat, telul PNL, care il reprezinta destructurarea formatiunii politice formate din PD - ul lui Traian Basescu si PLD - ul lui Stolojan. Se pare ca in aceste zile s-a declansat asaltul final asupra redutei portocalii, care mai rezista exclusiv datorita prezentei lui Traian Basescu la Palatul Cotroceni. Prima impresie lasata de modul in care a inteles PD-L sa se raporteze la aceasta actiune liberala este acela ca sandramaua portocalie este extrem de fragila.
In tot vacarmul creat de plecarea intempestiva a lui Sorin Frunzaverde din PD-L, eu am retinut doar acuzele directe sau voalate formulate de catre asa-zisii grei ai partidului la adresa celor care au sosit mai tarziu in partid. Vasile Blaga, Cezar Preda ori Radu Berceanu s-au referit deloc laudativ la actiunile celor care au intrat in partid direct pe post de ministru. Aripa din PD-L formata din cei care au sosit venind din dizidenta liberala a lui Theodor Stolojan sunt tot mai adesea vazuti ca un factor dizolvant pentru partid. Acum ceva anisori Traian Basescu a luat decizia de a face din PD-L un partid prezidential, in care sa ii inghesuie pe toti cei care i-au fost sprijin in anumite momente ale carierei sale politice. Daca oameni precum Valeriu Tabara sau Constantin Dudu Ionescu nu au avut probleme de integrare deoarece, la nivel de mentalitate, erau mult mai compatibili cu partidul, stolul de pasari calatoare sosit din PLD, asa-numitii intelectuali (Sever Voinescu, Cristian Preda, etc) au mari probleme in cea ce priveste calibrarea propriului discurs vizavi de partid.
Desigur, din PLD nu au sosit doar intelectuali. Nu. Din partidul-stol al lui Theodor Stolojan au sosit in PD-L si asa numitii baroni locali. Gheorghe Flutur, Gheorghe Stefan sau Florin Popescu sunt doar trei nume care imi vin rapid in minte. Imaginea publica de care se bucura acesti oameni este una dezastruoasa. Daca la nivel local ei inca mai pot manipula voturile comunitatii, imaginea nationala este una daunatoare pentru partid. Din pacate pentru ei, la aceasta ora nu exista in PD-L o personalitate destul de puternica, care sa poata lua fraiele in propriile maini si sa traverseze desertul alaturi de membrii fideli. Nici Blaga, nici Berceanu, nici Udrea nu au statura unui number one in partid, iar prin procura de la Cotroceni nu se mai poate impune un leadership eficient. PD-L este o solutie politica expirata. Scapa cine poate.