marți, 31 mai 2011

Poli Timisoara in era Iancu. Ce-am avut si ce-am pierdut

***
Astazi comisia Federatiei Romane de Fotbal insarcinata cu licentierea cluburilor divizionare a dat verdictul in cazul Poli Timisoara: retrogradarea in liga a 3-a pentru neplata datoriilor si apelarea la practici ilegale in cea ce priveste divizarea societatii care detine clubul, pentru exonerarea de unele responsabilitati fiscale. Artizanul acestei marete decizii poarta un nume: Marian Iancu. Imi voi atrage, cu siguranta, multe antipatii din partea unor suporteri polisti insa unele adevaruri trebuiesc rostite.
In decembrie 2004, atunci cand BKP a preluat actiunile majoritare la clubul timisorean, Poli se gasea in prima divizie, la mijlocul clasamentului, neamenintand pe nimeni,e adevarat, dar totusi in Liga I. Acum, iata, dupa sase ani de la acel moment, clubul isi va continua activitatea in Liga a 3-a, in conditiile in care jongleriile financiare ale lui Iancu, artificiile de tot felul, au ajuns sa sature pe toata lumea.

In momentul in care a avut loc schimbarea in actionariatul clubului am salutat acest lucru, vazand in asta premisele pentru performanta. Probabil ca aceasta nu s-ar fi lasat foarte mult asteptata daca in viata echipei nu ar fi aparut factorul Iancu. Din postura de presedinte al clubului, cu functie executiva, ne-a obisnuit cu scandaluri aproape zilnice, cu procese in plan sportiv sau civil din care au prosperat doar avocatii. Nu a fost sezon de liga I in care Iancu sa nu aibe pe rol procese peste procese, cu fostii fotbalisti, cu fostii antrenori, cu federatia, cu liga...E greu sa stimulezi performanta in asemenea conditii. Fotbalistul care reuseste sa se concentreze exclusiv pe jocul sau in asemenea conditii, merita un premiu special.  Autoritatile locale au pompat in echipa, sub forma de bonificatii pentru performanta, peste 12 milioane de euro. Enorm.

Totusi, in toti acesti sase ani de carmuire a lui Iancu, clubul nu a obtinut nimic. Nu a castigat nici macar un trofeu intern, Cupa sau campionat, iar pe plan international nu mi-a ramas pe retina decat succesul in dubla confruntare cu Shakhtar Donetk, din preliminariile UCL. Putin, foarte putin, pentru pretentiile enuntate in luna de miere a mariajului Iancu-Poli. Au gresit foarte mult si autoritatile timisene, atat Primaria cuplului Ciuhandu/Orza  cat si Consiliul Judetean pastorit de catre Constantin Ostaficiuc, acceptand cu prea multa marinimie sa arunce cu banii intr-un proiect sortit esecului apriori. Iancu si-a construit un titlu de glorie din multimea de procese intentate, unele chiar si castigate. In fapt,in acesti ani, Iancu a avut pe statele de plata doua loturi, extrem de numeroase,poate chiar si valoroase; cel de fotbalisti, de la echipa de club, si cel de avocati, tinuti aproape de procesomania individului.

Ce pierde Timisoara? Mai nimic. Poate ca reuseste sa se exorcizeze de un personaj care a aruncat in derizoriu orice discutie despre fotbal in acest oras. In toti acesti ani s-au pompat bani seriosi in...nimic. Nici un trofeu, in conditiile in care Clujul, Urzicenii si Galatiul au reusit castigarea campionatului. Timisoara a pierdut totusi ceva, fata de perioada de dinaintea venirii lui Iancu; a pierdut o echipa de Liga I,adusa acum, prin grija sefului BKP, in esalonul al treilea al  fotbalului divizionar romanesc.

PS: A nu se crede ca trec prea usor peste mizeria generalizata din fotbalul romanesc. NU. Cu siguranta ca avem nevoie de o asanare morala a acestui fenomen, dar ea poate veni doar prin trecerea pe tusa a acestui gen de specimene, reprezentat cu brio de catre Marian Iancu. RUSINE.