joi, 30 iunie 2011

Manevra Ceausescu

***
Ce i-a mai ramas lui Traian Basescu in vederea pacalirii cetatenilor? Pai haideti sa vedem,pe scurt, care au fost mizele lui de-alungul ultimilor ani. Din punct de vedere economic a facut din Romania o tara fara productie economica, o piata de desfacere facila pentru toate cacarezele lumii.Coroborat cu o criza economica imposibil de controlat de catre un guvern inapt,am ajuns la statutul de semicolonie nedeclarata a UE si SUA.

In cea ce priveste cadrul politic, avem de-aface cu un sistem calibrat pe paradigma africana, un simulacru democratic in care presedintele isi formeaza majoritati artificiale prin incurajarea migratiei politice, dinspre partidele destinate rolului de opozitie catre cele pentru care sunt facute cartile guvernarii. Astfel avem acum in arcul guvernamental un partid pe care nu l-a votat nimeni, format exclusiv din arivisti, persoane santajabile sau fripturisti profesionisti.Ori aceasta nu este in nici un caz o democratie reala.

Ce carte nu fusese inca jucata de catre Traian Basescu la miza ei maxima? Ei da, ati ghicit, este vorba de nationalism. Precum inaintasul  sau din Scornicesti, Basescu a inceput sa vada in Rusia sacul de box de care are nevoie pentru a potoli setea melteanului de razbunari istorice. Si a inceput sa ii sicaneze pe rusi cu declaratii total contraproductive, care nu inseamna nimic la scara Istoriei. Ce uita dl. Basescu este faptul ca aceste derapaje se pot usor transforma in procente in plus la pretul gazului livrat Romaniei din Rusia. Pretul il vom plati noi, cetatenii de rand, atunci cand vine iarna.

Unde greseste totusi Basescu? Pai in primul rand el nu se gaseste in situatia lui Ceausescu, de maverick  al Occidentului in coasta Uniunii Sovietice. A ajus sa fie flituit de catre mai toate cancelariile occidentale, unde personalitatea lui grotesca a ajus sa deranjeze. Fara nici un punct de sprijin real in politica externa, fara nici cea mai neinsemnata concretizare a celebrei lui axe Washington - Londra - Bucuresti, Traian Basescu isi supraliciteaza pozitia in speranta obtinerii unui iluzorii majoritati antiruse. Insa problema reala a lui Traian Basescu este faptul ca deja suntem in 1989. Asa, prin martie. 11 martie, iar timpul nu mai are rabdare cu loserii Istoriei.


Capitanul de nava, blestemul Romaniei

***
Am citit in presa despre noile ineptii debitate de catre slavitul conducator in emisiunea lui Radu Moraru. Pentru mine nu reprezinta nici o surpriza faptul ca aceasta caricatura de presedinte nu retracteaza nimic din vorbele ofensatoare adresate Majestatii Sale. Nu. Omul este chiar convins de ideile pe care le propaga, crede cu ardoare ca Regele a gresit prin faptul ca nu a scos o mitraliera cu care sa impuste intreaga Armata Rosie din Romania. Eeee, ne spune in prealabil fratele presedintelui, dl. Mircea Basescu, alta ar fi fost situatia daca Traian ar fi fost rege in acel fatidic an 1947.

In interviul de la 10TV presedintele revine la laitmotivul fortei sale launtrice, a vointei de a conduce si de a fi ascultat, a unui cod pseudocavaleresc imposibil de inteles de catre muritorii de rand. Traian Basescu are ca singura argumentatie pentru comportamentul prezidential meseria pe care a practicat-o pana in 1989, respectiv cea de capitan de nava. In numele acesteia, el judeca poporul ca pe propriul sau echipaj. Ne-a spus acest lucru de multe ori, a repetat-o si aseara. Omul acesta are impresia ca orice situatie din viata, motivarea oricarei decizii de orice fel, poate fi pusa in directa corelatie cu meseria lui de marinar. Redau mai jos un fragment din ineptiile prezidentiale debitate aseara si va rog sa judecati dumneavoastra daca avem de-aface cu un om normal la cap sau cu unul care are grave probleme de raportare la functia pe care o ocupa.

Şi, mergând din nou spre meseria mea, un comandant de navă care sare primul în barca de salvare şi nu-l interesează de ce se întâmplă cu echipajul... puneţi-i dumneavoastră eticheta. O să vă mai spun un lucru: un comandant de navă , dacă pune nava pe uscat dintr-o eroare de navigaţie, niciodată nu va fi pedepsit. Niciodată. Un comandant care face o coliziune cu altă navă, se lovesc două nave, se găseşte vinovatul, dar nu-şi va pierde niciodată brevetul, pentru că accidentele pe mare se consideră voia lui Dumnezeu şi nu se judecă comandantul pentru accidentele pe mare decât dacă sunt băuţi sau nava nu este cu toate actele în regulă şi comandantul a plecat cu ele. Dar în meseria asta într-o singură situaţie îţi pierzi brevetul: dacă îţi părăseşti echipajul. Un şef de stat, un comandant de navă, sunt meserii în care nu se abandonează echipajul.

Nu exista nici o paralela intre situatiile intalnite de catre un comandant de vas pe mare si trairile unui sef de stat, fapt vizibil si in incompatibilitatea pregnanta dintre Traian Basescu si functia prezidentiala. Judecandu-l pe Suveran prin intermediul acestei chei, Traian Basescu se descalifica ab initio. Actualul presedinte al Romaniei are o mare problema in cea ce priveste backgroundul profesional. El nu realizeaza faptul ca meseria de capitan de vas nu il pune automat in postura de judecator suprem al natiunii. Nici pe departe. Cu siguranta ca a fi vaporean, in Constanta natala, insemna mult, prin prisma micilor afaceri ilegale care iti permiteau sa iti rotunjesti veniturile in vremea lui Nicolae Ceausescu. Pentru restul tarii insa, a fi navigator nu te pune intr-o situatie mai demna decat cea a unui factor postal, de exemplu.

Va aduceti aminte in 2009, in campania electorala prezidentiala, cu cata mandrie ii spunea lui Crin ca el oricand poate renunta la functia de presedinte de tara si sa plece pe mare? Are brevet, spunea el. Nu mai ai flota, ii raspundea Crin. Insa, pe langa absenta navelor din flota, imputabila ministrului Basescu, presedintele mai are o problema majora care nu il lasa sa iasa pe mare: alcoolismul. Daca o tara se pare ca poti sa o conduci lemn de beat, cu o nava exista cateva probleme deoarece exista o carma care trebuie sa o tii dreapta. Ori Basescu mai reuseste sa indrepte doar degetul mijlociu al romanilor, atunci cand se arata in multime..

luni, 27 iunie 2011

Revolta apelacului. Sorin Iliesiu si cealalta fata a lui Traian Basescu

***
Il mai tineti minte pe Sorin Iliesiu, celebrul initiator de apeluri, in numele X, pentru sustinerea lui Y, impotriva lui Z, etc,etc...? Eu mi-l amintesc doar din postura de ardent partizan al lui Traian Basescu, vituperand salbatic impotriva coalitiei celor care doreau sa scape tara de marinar in 2007. In favoarea lui Traian Basescu a initiat apel dupa apel, cel din 2007 fiind semnat de o pleiada intreaga de intelectuali versatili. Pentru ce a inteprins Sorin Iliesiu demersul de a convinge peste 100 de intelectuali de justetea cauzei basesciene? Pai ne spune chiar el: "pentru a bara eficient unele tendinţe autocratice ale majorităţii parlamentare şi guvernamentale actuale".

Lista animalelor care au semnat apelul o aveti aici. Multi, multi intelectuali ai patriei au dat cu semnatura pe el, unii dintre ei reevaluandu-si intre timp optiunile manifest pro-basiste. Dar Sorin Iliesiu? Chiar nu ma asteptam. Omul acesta si-ar fi taiat o mana pentru Traian Basescu, in decembrie 2009 era in al noualea cer dupa ce anticomunistul de la Cotroceni a castigat un nou mandat, scapand tara de moguli si comunism. Insa cel de-al doilea mandat prezidential pare sa nu ii fi priit lui Sorinel Iliesiu. Dorinta lui ardenta de a deveni presedintele TVR a fost tratata cu sictir de catre Cotroceni, in ciuda apelului facut de comilitonii domniei sale in vederea inscaunarii in Calea Dorobantilor.

Si a asteptat Sorinel momentul razbunarii, ascutindu-si cutitele si curatindu-si armele. Si a sosit. Basescu trage in Regele Mihai. Sorinel prinde din zbor prilejul si i-o tranteste lui Basescu verde-n fata. Ia cititi aici:

                                                                Demisia!

Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie,fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie.

Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.


Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.

Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.

Paharul s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii ale dvs despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care o numiţi „invadare” batjocorind astfel unitatea şi integritatea naţională pe care aţi jurat solemn să le apăraţi.

Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală.

Vă mândriţi că v-aţi da viaţa pentru România, vă lăudaţi că asemenea mareşalului Antonescu, aţi fi avut curajul să atacaţi înfricoşătoarea Uniune Sovietică, dar totuşi vă e frică să condamnaţi pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi consecinţele sale, ca ilegitime şi criminale - aşa cum v-am cerut insistent.

Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi - aşa cum v-am cerut - Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şiantievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European.

Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât „nu există dovezi şi raport de condamnare”. Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur - pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet - un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial.

Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. Ca dovadă, iată un fragment din discursul rostit de dvs, în 18 Decembrie 2006, fără să vă daţi seama de fapt ce citiţi: „Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele: (…) Distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai. (…)”

Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului - aşa cum v-am cerut - să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs.

Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi re-numit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc.

V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o.

Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv „de siguranţă naţională”.

Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României.

V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios.

Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum - fiind chiar comandant de navă - nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor.

Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos.

Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs.

Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor „independenţi” să mă „rezolve” iar celor de la serviciile secrete să mă „anihileze”, pentru a nu genera „instabilitate politică”.

Toţi intelectualii adevăraţi gâdesc ca mine. Îi rog pe aceştia, pe semnatarii apelului meu pentru condamnarea comunismului (printre care, în ordine alfabetică: Radu F. Alexandru, Liviu Antonesei, Teodor Baconsky, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Ion Caramitru, Nicolae Caranfil, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Manuela Cernat, Doina Cornea, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mircea Diaconu, Sorin Dumitrescu, Smaranda Enache, Radu Filipescu,Stere Gulea, Cristian Hadji-Culea, Bogdan Iuliu Hossu, Lucia Hossu Longin, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Liviu Mihaiu, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu,Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Carmen Muşat, Gheorghe Muşat, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Cornel Nistorescu, Andrei Oişteanu, Stejărel Olaru, Marius Oprea, Ion Mihai Pacepa, Horia-Roman Patapievici, Dan Perjovschi,Marta Petreu, Lucian Pintilie, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu, Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, Dan Puric, Vasile Puşcaş, Tania Radu, Nestor Rateş, Mircea Răceanu, Constantin Răuţă, Victor Rebengiuc, Romulus Rusan, Oana Serafim, Monica Spiridon, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Şerban Sturdza, Dorel Şandor, Eugen Şerbănescu, Ovidiu Şimonca, Mihai Şora, Dorin Ştefan, Alex Ştefănescu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu, Vladimir Tismăneanu, Adrian Titieni, Gábor Tompa, Florin Tudose, Cristian Ţopescu, Tudorel Urian, Varujan Vosganian, Alexandru Zub), să vă solicite demisia de onoare.

Dixi et salvavi animam meam.

27 iunie 2011

Base tata, te-ai pus cu cine nu trebuia. Daca ii aruncai o ciozvarta, o sinecura, statea si el linistit in banca lui de intelectual. Asa, ai dat de dracu! Ce Antonescu, ce Ponta, kakaia Iliescu...? Sa vezi acum apeluri peste apeluri, Basescu criminal, hot, comunist...Romania in toata splendoarea ei caragialesca.

duminică, 26 iunie 2011

Simboluri pierdute. Azi e Ziua Drapelului României

***
Cati dintre noi cunoastem oare faptul ca azi este Ziua Drapelului Romaniei? Pe cati mai intereseaza o asemenea sarbatoare? Mai sunt receptivi romanii cu asemenea sarbatori? Mai simt ei ceva in legatura cu simbolurile nationale?

Romania isi pierde pe rand toate reperele existentiale. Acest fenomen este impulsionat de ruptura socio-politica din tara noastra,  de internationalismul imbratisat fara rezerve de catre un regim anti-national precum cel care guverneaza acum Romania. In numele aderarii la celebrele structuri euro-atlantice, ne ignoram fara minte toate simbolurile, ne repudiem trecutul, lasam privirea in jos cand vine vorba de Romania. Pentru salvarea unei atat de subrede coalitii de guvernare, ai nostrii conducatori  incheie intelegeri cu dusmanii Statului Roman. Pentru ca DA, pentru mine Laszo Tokes este un inamic al Romaniei. Nu inteleg de ce capul tarii cultiva relatii atat de stranse cu un asemenea individ. Politicianismul, setea de putere,ii fac pe actualii guvernanti sa recurga la intelegeri care vor afecta viitorul Romaniei pentru multi ani de acum inainte. 

La 26 Iunie 1848 guvernul revolutionar al lui Balcescu, Tell, Bratianu, CA Rosetti, a hotarat ca tricolorul  - rosu, galben si albastru - sa reprezinte drapelul tuturor romanilor. Esential, Romania inca nu exista ca si stat. Ce ne-a ramas peste ani? O sarbatoare nebagata in seama, bifata doar de catre politicieni prin niste mesaje scrise, insipide, incolore, in ton cu situatia in care au adus tara. Presedintele Basescu, in mesajul sau, ne spune ca romanii trec pe langa drapel "'ca pe lângă un stâlp de iluminat". Pai, dumitale esti primul vinovat pentru aceasta stare de lucruri, nu crezi? Romanismul continua sa isi dilueze sensurile chiar si in propria tara.Chiar,ce mai inseamna sa fi Român?

joi, 23 iunie 2011

Bufonul Regelui

***
Siderante declaratile de aseara ale presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in legatura cu Majestatea Sa, Regele Mihai. Banuiam care sunt adevaratele sentimente ale actualului presedinte la adresa Regelui, dar parca totusi ce s-a intamplat aseara imi pare inca ireal. Ura lui Basescu fata de Rege ni s-a relevat la intreaga ei dimensiune. Se pare ca omul acesta are ceva de impartit cu toti fostii sefi de stat ai Romaniei. De la Regele Mihai si pana la Emil Constantinescu, nici unul nu merita, in optica basesciana, respectul augustului nostru actual presedinte. Regele Mihai a fost sluga rusilor, pe Ion Iliescu il cauta moartea pe acasa iar lui Emil Constantinescu nici nu ii mai intinde mana, de cand acesta a ales sa il sprijine direct pe Crin Antonescu.

Unul dintre argumentele prezentate public aseara de catre Traian Basescu, in favoarea apecierilor sale la adresa Majestatii Sale, a fost si urmatorul: "Antonescu este vinovat în istorie pentru pogromul împotriva evreilor, pentru deportarea lor în Transnistria. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci, ăsta ( n.n. asta este Ion Antonescu - maresal al Romaniei) era doar prim-ministru De ce? Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi?" Nu domnule Presedinte, nu uitam. Doar ca D-voastra va gasiti intr-o confuzie, voita au ba. O sa va spun ceva ce poate, nu ati auzit din gura d-lui Tismaneanu, istoricul oficial al regimului Basescu: Conducatorul efectiv al Statului Roman, intre anii 1940 si 1944 a fost Ion Antonescu. Insasi titulatura lui oficiala era cea de "Conducatorul Statului". Cat despre abdicarea regelui, as dori sa il vad si pe Traian Basescu cu un pistol in fata si cu actul abdicarii  (in cazul de fata, al demisiei) prezentat pentru a fi semnat. Dar, in dulcele stil ceausist, in beatitudinea puterii, probabil ca ati sfarsi impuscat.

Pentru mine nu mai reprezinta o surpriza optiunile istoriografice ale lui Traian Basescu. Cu Vladimir Tismaneanu pe post de tartore al Istoriei recente, presedintele nu putea asimila altceva. Vorbim totusi aici de fiul ilegalistului Tisminetki, cel care se lupta cu Siguranta burghezo-mosiereasca in anii '30. Termenul dur de sluga, folosit de catre Traian Basescu la adresa Regelui Mihai este de data mai recenta in politica romaneasca. Asa, cam din 2008, de cand un om cu grave probleme de personalitate, dublat de un miniom pe post de prim-ministru, formeaza cuplul care conduce aceasta tara.

Este descalificant pentru o tara ca Romania, ca sa aibe in fruntea ei un asemenea specimen. Prin aportul unor asemenea lideri politici, omul involueaza, apropiindu-se din nou de statutul de primat inferior. Sunt foarte curios sa vad daca va exista vreo reactie din partea intelectualilor basescieni, a simbriasilor actualului regim, mai toti adapandu-se in anii '90 de la izvorul monarhist. Cred ca acesta este unul din momentele adevarului, care poate separa apele o data pentru totdeauna. De mult se zvoneste ca mai toata gasca aceasta de intelectuali ai Puterii este alcatuita din persoane cu grade sau afiliate unor servicii. Va exista un ordin de zi pe unitate, care sa le releve linia pe care sa o adopte sau vor tacea chitic, ca porcii prinsi in lanul de cucuruz? 

marți, 21 iunie 2011

Cum am devenit un hater antiamerican

***
Dupa 9 mai 1877, s-a presupus ca Romania a devenit o tara independenta, un stat suveran, de sine statator, cu institutii statale recunoscute pe plan extern, cu o anumita demnitate de aparat in concertul natiunilor lumii. Nimic mai fals. Statul roman, in toti acesti ani scursi dupa Razboiul de Independenta, s-a comprtat precum un dominion, indiferent de numele tarii dominante; Franta/Anglia, Germania, Uniunea Sovietica sau, acum,pe stil nou, Statele Unite ale Americii. Statulul real al Romaniei este cel de cvasi-colonie a Uniunii Europene, singurul lucru care ne tine in aceasta organizare suprastatala fiind piata de douazeci si unu de milioane de potentiali consumatori si mana de lucru foarte ieftina, extrem de tentanta pentru decidentii lumii moderne.

Statele Unite, in calitate de unica superputere mondiala, cu interese in aceasta zona, influenteaza direct evenimentele din tara noastra prin intermediul ambasadorilor numiti aici, a caror functie reala este cea de cenzor a politicilor Guvernului romanesc. Sa ne aducem aminte de Alfred Moses, diplomatul american numit in Romania la inceputul anilor '90, un gescheftar nenorocit  care a determinat conducerea statului roman sa repudieze afisarea si promovarea unor simboluri nationale. Sa ne amintim de James Rosapepe si Michael Guest, ambii capatuiti pe plaiurile mioritice prin "asistenta" acordata guvernului in vederea integrarii euro-atlantice. Sa nu uitam de tepele numite Bechtel, Cross Lander sau Noble Ventures, afaceristi verosi din Statele Unite, realizati in Romania prin bunavointa si cu aportul ambasadorilor cu rang de proconsuli ai Marii Puteri in tara noastra. Sa nu ignoram bataia de joc la care sunt supusi zilnic cetatenii romani, pretul mic pus pe viata lor si pe legile tarii. Teo Peter si familia lui ar putea spune multe in acest sens. Primul nu mai are cum, deoarece a fost ucis de un american beat pe teritoriul national, american declarat nevionovat de o instanta din SUA

Asta o fi oare democratia dupa care am tanjit atatia ani? Aceasta este celebra justitie americana? Daca raspunsurile la aceste doua intrebari sunt afirmative, atunci dati-mi voie sa ma declar o persoana total antidemocratica si intru totul antiamerican. Nu la asa ceva visam noi la inceputul anilor 2000. Un alt amestec grosolan al proconsulului de moment,  Mark Gitenstein, in afacerile interne ale tarii noastre l-am inregistrat azi, cand acest nou gescheftar ajuns ambasador american, ne spunea sa facem pipi pe o decizie a Curtii Constitutionale a Romaniei. Oare asa se intampla si in SUA? Si acolo o decizie a Curtii Supreme poate fi atacata public de catre un cetatean strain? Atat de indispensabil a devenit regimul Basescu pentru perpetuarea afacerilor cu Statul Roman a unor afaceristi americani incat Gitenstein sa sara ca si ars in apararea proiectului de Constitutie basescian?

Eu vedeam altfel America. Dezamagirea este cu atat mai mare cu cat si asteptarile erau mai inalte. Mercantilismul american tranzactioneaza la vedere cu valorile democratice. Bine ca nu mai sunt in viata foarte multi romani dintre cei care i-au asteptat pe americani in anii '50. Dezamagirea le-ar fi fost crunta. Cam cea ce traim si noi acum.

duminică, 19 iunie 2011

Overeem vs Werdum.Unde esti tu, Fedor...?

***
Aseara, in cadrul turneului Strikeforce, la Dallas a avut loc meciul dintre Alistair Overeem si Fabricio Werdum. Anost, fara pic de vana, previzibil. De ce spun ca a fost previzibil? Pentru ca in perioada antemergatoare meciului ambii combatanti si-au dezvaluit strategia; Werdum dorea sa il termine pe Overeem la sol printr-un triangle armbar sau printr-o priza la picior iar Overeem visa la un knock-out din pumni spunand ca el nu are de gand sa lupte la sol.

Am avut parte de momente absolut hilare,in care Werdum se aseza pe spate precum o cocota si il implora pe Overeem sa vina peste el. Olandezul, cunoscand superioritatea brazilianului in lupta de la sol,a refuzat lupta, impingandu-l pe arbitru sa il ridice in picioare de fiecare data pe Werdum. A rezultat o frustrare si o precipitare tot mai vizibila in stilul lui Fabricio, abia in ultima runda acesta reusind sa il aduca pe Alistair la sol. Degeaba, Overeem era pus in garda de intamplarea nefericita a lui Emelianenko, care a fost invins de brazilian tocmai printr-un triangle armbar.  Fara lovituri spectaculoase, fara proiectari adevarate pe saltea, am avut parte de un meci pe care eu personal doresc sa il uit cat mai repede. Nimic din sufletul unui luptator adevarat, precum Fedor de exemplu, la cei doi oponenti. Lupta (ma  rog, daca poate fi numita lupta) o puteti urmari aici, dar va recomand sa beti o cafea mare si neagra inainte, deoarece riscati sa adormiti.

Personal inca refuz sa cred ca acesta poate fi considerat un meci intre doi campioni mondiali. Eu am vazut doar un munte incarcat de steroizi si un practicant de Jiu-Jitsu brazilian care statea intins pe spate si isi deschidea picioarele precum Ciocciolina. Putin, foarte putin pentru un sport de contact atat de dinamic,in esenta.  

duminică, 12 iunie 2011

Doua entitati neesentiale in politica romaneasca: Parlamentul si PD-L

***
 Proiectul prezidential asumat explicit de catre Traian Basescu, care prevede o noua reorganizare administrativ-teritoriala, a aruncat in aer o scena politica marcata in ultimul timp de o acalmie rau-prevestitoare. Plecand urechea la doleantele tot mai gures exprimate de catre concetatenii nostrii minoritari maghiari, reprezentati de catre Laszlo Tokes si de UDMR, presedintele pregateste terenul pentru sacrificarea esentei Statului roman.  Articlolul I al Constitutiei este direct vizat pe termen lung, de catre gasca antinationala masata in jurul presedintelui. Spun gasca deorece in ultimul timp s-au facut auzite voci cunoscute din anturajul cotrocenist, care sustin explicit existenta unui Tinut Secuiesc in inima Transilvaniei.(vezi cazul lui Catalin Avramescu)
Traian Basescu a amorsat o bomba la temelia statului national-unitar roman. Este o bomba care poate exploda oricand, mai devreme sau mai tarziu. Minoritarii nostrii au sesizat slabiciunea politica a sandramalei pedelisto-basesciene si marseaza acum pe crearea unui cadru propice pentru promovarea intereselor maghiare. Nici cea mai mica legatura cu mult-clamata reforma administrativa. Politicienii maghiari din Romania concep politica exclusiv prin prisma intereselor etnice, dorind in acest sens o adancire a statulului minoritatilor pana la aparitia unor rasisme in sens pozitiv, a unei discriminari care sa-i suprapuna din punct de vedere al drepturilor civice, pe etnicii maghiari paturii largi a societatii romanesti.

Bun, daca asa stau lucrurile la nivel de sensibilitate nationala, din punct de vedere politic semnalul transmis de catre presedinte este unul dezastruos pentru Parlament si pentru PD-L. Legislativul trebuie doar sa sanctioneze un proiect de lege care va trece prin asumarea Guvernului, cu alte cuvinte nu vom avea o dezbatere parlamentara pe marginea acestui subiect. Sustinerea parlamentara va avea ca baza voturile PD-L, partid total neluat in seama de catre Presedintie atunci cand a fost gandit acest proiect de lege. Datoria pedelistilor este doar aceea de a vota. In fapt, in aceasta ecuatie, atat Parlamentul cat si PD-L isi merita soarta. Primul, deoarece prin membrii lui, a denaturat optiunile politice ale romanilor, exprimate prin vot in decembrie 2008, erijandu-se in traseistii politici, schimband atat partide cat si ideologii. Bursa transferurilor parlamentare a inceput sa devina mai interesanta decat miscarile care se petrec la echipele de fotbal, de exemplu. 

Aceste aspecte ne indica un corp politic fara constiinta de sine, fara busola, total nepregatit in a-si indeplini menirea de Legislativ, adica locul unde se dezbat si se voteaza legile pentru tara. Avem doar o turma de animale, tranzactionabile daca stii pretul corect. Cat despre PD-L, inca nu imi dau seama cum pot exista fiinte umane atat de umile, capabile sa se comporte exclusiv precum un apendice al lui Basescu, incapabili sa isi foloseasca creierul pentru a gandi. Comportamentul public al acestor hominizi imi aduce aminte de celebrii borgi din epopeea Star Trek, cei care aveau un creier comun care gandea pentru toti. Demolarea esafodajului statal romanesc a inceput. Ea poate fi stopata numai si numai printr-o actiune civica de mari proportii, la nivel national. Insa romanii l-au ales pe Traian Basescu presedinte...Acest lucru spune multe despre natia asta.

joi, 9 iunie 2011

O initiativa legislativa excelenta

***
...pacat doar ca este supusa plenului de catre un deputat cunoscut romanilor mai ales de pe urma conflictului avut cu magicienii si vrajitoarele din Romania, in urma propunerii de fiscalizare a muncii acestora. Cu alte cuvinte aruncat in derizoriu. La ce fac referire? Pai la asta.

Alin Popoviciu, deputat PDL de Timis, propune castrarea chimica a pedofililor recidivisti. O initiativa buna, conservatoare, in spiritul apararii normalitatii si a inocentei copilariei, dar insuficienta. Eu as merge mai departe, adancind sensul acestui proiect de lege, prin aplicarea directa a acestei pedepse chiar dupa prima infractiune de acest gen. In Romania ultimilor ani agresiunile sexuale asupra minorilor au crescut atat ca si numar cat si ca gravitate. Cei care comit acest tip de infractiune nu mai sunt doar exponentii unui mediu promiscuu, insuficient controlat de catre autoritati ci indivizi care, formal cel putin, apar in societate ca oameni normali. Sa ne aducem aminte doar de recentul caz de la Bacau, unde un cadru militar de 45 de ani si-a violat propriul nepotel in varsta de 4 anisori. Sa mai spunem ca individul nu a fost nici macar arestat, desi medicii au confirmat leziunile suferite de catre micut? Nu are rost, deoarece traim in Romania si acest lucru se subintelege.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Romania ar putea limita acest flagel care face ravagii pana si in scolile in care invata copii nostrii. Nu am inventa noi gaura la macaroana, deoarece acest tip de masuri au inceput sa fie adoptate chiar si in alte tari, membre ale UE. Polonia este doar primul exemplu care imi vine in minte. Din punctul meu de vedere nu exista foarte multe motive pentru care Alin Popoviciu ar trebui laudat. Dar prin promovarea acestei initiative legislative, omul si-a spalat multe pacate. Un asemenea tip de proiect legislativ ar trebui sa treaca cu unanimitate de voturi prin Parlament. Dar, daca ne aducem aminte de etnobotanice si de regimul lor in tara noastra, parca nu mai sunt atat de sigur.

vineri, 3 iunie 2011

In apararea lui Iosif Buble

***
Dupa cum deja cunoasteti, cred, din alte surse, jurnalistul si bloggerul de succes Iosif Buble a fost condamnat de catre Tribunalul Bucuresti  la plata sumei de 70.000 euro, echivalent in lei la data platii ca titlu de daune morale catre Ana Birchall, politicianca surprinsa, conform lui Ioska, cu o camera ascunsa in timp ce se lupta cu propria-i gurita impotriva scarbavnicului madular. De asemenea, aceasi instanta obliga paratul sa publice pe cheltuiala sa hotararea pronuntata ln 3 ziare de larga circulatie si sa inlature articolele, comentariile si filmele continute pe site-ul sau pe oricare alt site apartinand paratului care este de natura sa aduca atingere onoarei, demnitatii si imaginii reclamantei.

Printre alte bla-bla'uri, instanta constata ca neprihanitei Ana i s-au incalcat drepturile privind imaginea, onoarea, demnitatea si viata privata. 'Ai, du-te! Viata privata? Pai viata privata e aia in care mergi acasa si ti-o tragi cu barbatul sau sotia ta, nicidecum cea in care o faci in padurice, in masina, cu altcineva decat propriul consort. Daca acest argument nu este functional, va mai dau unul. Filmuletul in care gurita, identificata de catre Ioska ca fiind a focoasei pesediste, se ia la lupta cu balaurul, a parvenit pe surse, adica citeste madam Birchall, de la idiotul cu al carui cocosel te-ai luptat. Pe el ar trebui sa il dai in judecata, nu pe cel care disemineaza in public o asemenea scena. Mie cazul acesta incepe deja sa imi puta a publicitate facuta unei politicience de mana a treia, cu vise de marire dar cu posibilitati de exprimare limitate.

Stiti care este diferenta dintre Ana Birchall si Elena Udrea, de exemplu? In timp ce Ana Birchall lasa loc de speculatii, sustinute si de o inregistrare video, in cea ce priveste motivele pentru accederea ei in politica de varf, Elena Udrea, a carei relatie reala cu presedintele Traian Basescu este banuita de toti romanii, nu s-a lasat niciodata dusa de val, nescapand in public nici un gest care sa o tradeze in mod direct. Da, din punctul meu de vedere nici autoritatile si nici presa nu ar trebui sa intre cu picioarele in spatiul privat al cetateanului. Toti avem micile noastre ciudatenii, atat in dormitor cat si in viata privata. Insa, atunci cand o faci in public, filmat, si mai esti si persoana publica, se cheama ca esti chiar idioata.