Ma numar printre cei care nu au fost niciodata inselati de discursul fantasmagoric al "patronului" Marian Iancu. Din iarna anului 2006, de cand dateaza prima declaratie a magraonului, precum ca se va retrage de la echipa daca autoritatile locale nu pompeaza niste milioane de euro in organizatia pe care o patrona, am spus ca acest om nu are nimic cu spiritul Timisoarei si cu trairile suporterilor acestui extraordinar club. Din pacate cele mai negre previziuni au devenit realitatea palpabila a acestor zile. Clubul de fotbal Politehnica Timisoara se gaseste in moarte clinica, fiind tinut in viata exclusiv datorita implicarii publice a sustinatorilor fideli.
Actiunile publice ale acestora, atat cele fizice cat mai ales cele din mediul online, au reusit sa puna o oarecare presiune asupra factorilor politici din zona, existand premisele continuarii activitatii la un nivel net inferior celui atins mai acum un an. Din nefericire fundamentul pe care se va demara aceasta noua constructie va fi unul destul de subtire. Prin grija maestrului de ceremonii funebre Marean Iancu, Politehnica Timisoara a pierdut aproximativ cincizeci de jucatori intr-un singur an. Desigur, nimeni nu avea pretentia de a tine in liga a doua fotbalisti cu salarii de doua sute sau trei sute de mii de euro salariu stagional. Insa dl.Iancu a preferat lichidarea totala a intregului lot de fotbalisti, inclusiv cei legati direct de aceasta zona prin provenienta lor. Foarte multi dintre ei au parasit clubul din postura de jucator liber de contract, in contextul in care salariile platite la timp devenisera o pasare rara. Lucrul cel mai ciudat este reprezentat de faptul ca mai toti acestia si-au gasit rapid angajamente in Liga I, unii chiar la echipe de top, alimentand astfel suspiciunile ca in spatele deciziei de neachitare a drepturilor banesti a stat o stratagema prin care "patronul" Iancu si-a insusit sume de bani "la negru", fara sa plateasca taxe Statului. Cred ca autoritatile indreptatite pentru controlul financiar ar trebui sa se autosesizeze in aceasta privinta. Nu ar fi rea deloc o verificare incrucisata intre societatea care a detinut drepturile federative ale jucatorilor si cele care le detin in acest moment. Cred ca am putea constata destule surprize.
Din pacate Timisoara nu va avea echipa de fotbal in Liga I, desi rezultatele obtinute in sezonul abia incheiat o indreptatea la acest lucru. Beneficiind de un management absolut deplorabil, clubul s-a afundat in niste datorii care vor putea fi acoperite doar cu mare dificultate. Sa ne aducem aminte ca Marian Iancu a preluat-o pe Poli in decembrie 2004 de pe locul 7 al Ligii I si a reusit, gratie extraordinarelor insusiri de bun conducator de care a dat dovada, sa o arunce in Liga a II-a, in imposibilitatea de a promova si fara nici un jucator mai acatarii in lot. Din nou magareata a picat pe autoritatile locale, Nicolae Robu si Titu Bojin fiind obligati sa gaseasca o solutie pentru continuarea activitatii fotbalistice in capitala Banatului. Personal nu agreez deloc implicarea autoritatilor locale la nivelul unei echipe de prima liga deoarece fotbalul mare, ca si fenomen de masa, ar trebui sa se autosustina sau sa beneficieze de sponsorizari care sa asigure buna functionare a unei echipe, la acest palier.
Insa pana in momentul in care se va concretiza ceva in privinta clubului fondat in 1921 de catre prof. univ. Traian Lalescu, directorul Scolii Politehnice, prof. Victor Vlad, devenit presedinte al societatii si prof. I. Zaganescu, vicepresedinte, raman hienele, cei interesati care, in frunte cu Marian Iancu, se infrupta din baza de selectie a Timisoarei, alimentand cu fotbalisti cluburile din Capitala.