vineri, 24 decembrie 2010

CRACIUN FERICIT ALATURI DE TOTI CEI DRAGI

***

Un Craciun Fericit si Luminat alaturi de toti cei dragi.

Cu ales respect

GM

joi, 23 decembrie 2010

O natie labila psihic

***

O natiune isi dovedeste adevaratul caracter in momentele dificile. In acele clipe se iau deciziile grele, majore, de profunzime. Romanii sunt labili psihic si acest lucru nu mai este un secret pentru nimeni. Cazul de azi al electricianului de la TVR este unul simptomatic. In loc sa il ia de gat pe Boc si sa il intrebe ce are de gand sa faca cu el si cu copilul lui, el a preferat sa se automutileze sau, mai corect spus, a incercat sa isi puna capat zilelor.

Un imperiu a disparut din Istorie tocmai datorita acestei labilitati si a slabiciuni interioare. In timp ce Hernando Cortez debarca cu mica lui oaste, aztecii - caci despre ei este vorba - au preferat sa faca sacrificii umane din randurile celor cu potential de luptatori. Pentru imbunarea zeiilor. Aztecii nu mai exista ca si popor.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri aceste coincidente...

miercuri, 22 decembrie 2010

Schengenul ratat. Cauze

***

Un lucru intuit de mai multi observatori atenti ai fenomenului socio-politic romanesc s-a intamplat ieri. Germania si Franta, principalele motoare ale Uniunii Europene, si-au declarat oficial opozitia fata de integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen. Bocitoarele nationale si-au intrat in rol, in prim plan avandu-l pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Acesta din urma, in dulcele stil clasic impamantenit pe malurile Dambovitei, s-a rasti la cele doua state europene afirmand ca "statul român nu va accepta o discriminare fie şi din partea celor mai puternice state ale UE, un precedent de încălcare a Tratatului poate duce la alte abuzuri." Buuun. Asta este in mod clar un discurs pentru uz intern in care al nostru el presidente refuleaza foarte multe frustrari, de la izolarea pronuntata in care se regaseste pe plan extern pana la gesturile de respingere facute catre el de catre Sarkozy.

Problema cea mai mare pentru seful politicii externe romanesti o reprezinta faptul ca Romania la aceasta ora nu are o strategie adevarata in acest sector. S-a mizat pe Statele Unite pentru rezolvarea problemelor noastre care tin de Uniunea Europeana. Am cultivat unilateral o relatie cu America, pe care noi am considerat-o privilegiata in timp ce lor li s-a rupt de aceasta tara, considerandu-ne un popor de mana a doua. Pentru ca oare cum am putea judeca nefericita intamplare a raposatului Teo Peter? Vinovatul principal, puscasul marin american a fost absolvit de orice vina de catre o instanta americana dupa un proces care a avut loc sub jurisdictie americana.

De fapt Basescu incearca sa joace, in cadrul clubului european, rolul de maverick politic pe care l-a jucat Ceausescu in cadrul Pactului de la Varsovia, luand ca punct de sprijin exterior pentru jocul sau tocmai Statele Unite. Ori actualmente situatia este cu totul alta fata ade anii '60-'70. Bruxelles-ul nu este Moscova si nici Uniunea Europeana nu este Uniunea Sovietica. Nu se poate ca pentru nevoile tarii sa te adresezi unei puteri non-europene, daca acele nevoi pot fi satisfacute in interiorul Uniunii. Nu poti sa fi frate cu Sarkozy si Merkel in timp ce, pentru dotarea fortelor aeriene romane, preferi un invechit F16 in dauna modernelor Eurofighter Typhoon sau Saab Grippen. Nu se poate sa dai afara din tara un concern de talia lui Vinci si, in acelasi timp, americana Bechtel sa sifoneze din saracia noastra, miliarde de euro. Nu se poate ca, in cadrul lucrarilor Adunarii Generale a ONU sa ignori intotdeauna consemnele de la Bruxelles si sa te pozitionezi mai tot timpul de partea optiunii americane.Poti cel mult sa speri ca, candva, in viitorul foarte apropiat, sa devii al 51 - lea stat al federatiei americane. Numai ca, in teorie cel putin, nu asta ne-am propus noi.

Pai atunci de ce sa te mai astepti la sprijin din partea celor doua mari state europene? Unde am putea identifica motivatia necesara pentru ca Germania si Franta sa accepte ca niste desculti sa se joace pe covoarele de la Bruxelles? Intrebarea este una retorica, desigur dar problema este una reala.

duminică, 19 decembrie 2010

Cartarescu recunoaste ca a fost un prost. Dar sa spuna si altii!

***

Din postura de stipendiat al mogulului cel bun, Paunescu, dl. Cartarescu continua razboiul inceput mai acum cativa anisori, cu toti acei intelectuali care refuza sa vada geniul de lider al actualului locatar de la Cotroceni. Saptamana aceasta, in paginile EvZ, am putut contabiliza un nou editorial aflat in aceasi linie. In opinia omului care si-a dorit o viata intreaga sa aibe parte de o partida de sex in trei, "Traian Băsescu e un luptător redutabil" care insa, nimic nou sub Soare, si-a ratat menirea datorita "complotului mafiotic al mogulilor, din cauza crizei, din cauza venalităţii şi trădării PDL dar si din cauza felului în care suntem aşezaţi, noi, ca popor, în mizerabila istorie a Estului sălbatic. ".

Tinta acestui editorial sunt cei care au ramas alaturi de PNL. Dl. Cartarescu ne spune ca si el a fost si a ramas de-a lungul timpului un aprig sustinator al ideilor liberale. Dupa despartirea apelor din cadrul relatiei Basescu - PNL, el a ales osul prezidential. Desi actualmente ne spune ca "Eu m-am dezis de Băsescu. Am făcut-o când am înţeles că şi-a ratat şansele ca preşedinte, căci pomul dupa roade se cunoaste, nu după intenţii"  dl. Cartarescu nu abdica deloc de la punctele de vedere cotroceniste asupra realitatilor existente in viata politica romaneasca. Pentru el, PNL - ul, conducerea liberala in ansamblu, este formata din "cei mai mizerabili oameni din România". Nervii celui care iubeste declarativ femeile se varsa asupra celor care nu au tradat. "Dar niciun amic al meu din tabăra cealaltă nu pare-a avea îndoieli. Niciunul n-a dezertat", afirma cu ciuda dl. Cartarescu.

Din ultima fraza citata, eu inteleg urmatoarele aspecte: in mod foarte clar, editorialistul EvZ se situeaza pe o pozitie antagonica fata de cea afirmata public de catre intelectualii sprijinitori ai PNL. Plasandu-se singur in tabara prezidentiala, el traieste drama omului de litere angajat politic, aflat in situatia de a realiza faptul ca obiectul adoratiei sale, persoana sacrosancta, pentru el, a lui Traian Basescu, a compromis ideea de reformare a statului roman, patronand in continuare un sistem mafiot care s-a multiplicat in cele doua mandate prezidentiale. Ori, prin intermediul acestui articol, dl. Cartarescu se declara Prost. Dar, in acelasi timp, domnia-sa ar dori sa vada "prosti" si din tabara cealalta. Ori ceilalti, cei din "tabara cealalta" nu au posibilitatea de ai satisface acest hatar deoarece solutia pe care dansii o sprijina nu s-a consumat in timp ce  Traian Basescu arata tot mai tare precum o lamaie stoarsa.

Retorica cartaresciana  nu imi face deloc impresia abandonarii totale a proiectului Basescu. Dimpotriva. Dl. Cartarescu este doar o rotita dintr-un urias angrenaj propagandistic pro-basescian. Inca sper ca noul an, 2011, sa aduca o lamurire de substanta atat in politica romaneasca cat si in mediile legate direct de anumite institutii ale statului.

 

joi, 16 decembrie 2010

Noi nu uitam niciodata!

***
Mai jos sunt numele primilor martiri ai revoltei anticomuniste din Decembrie 1989 de la Timisoara.Trupurile neinsufletite ale acestor oameni au fost carate cu autoizoterme la Bucuresti, incinerate iar cenusa rezultata a fost aruncata intr-o gura de canal. Scriu despre acest eveniment deoarece azi, 16.12.2010 se implinesc 21 de ani de la inceputul sfarsitului pentru clanul Ceausescu. Se pare ca romanii au uitat cu desavarsire sa comemoreze aceasta data. Ar fi bine sa retinem un nume, macar un nume! din toata aceasta insiruire, pentru ca acestor oameni le datoram foarte multe. Un nume!  Atat va cer sa retineti. Unul singur.
Andrei Maria
Apró Mihai
Balogh Pavel
Balmus Vasile
Bărbat Lepa
Banciu Leontina
Belehuz Ioan
Belici Radian
Kacsó Margareta
Kőrösi Alexandru
Cruceru Gheorghe
Carpin Dănuț
Csizmarik Ladislau
Ciobanu Constantin
Wittman Petru
Nagy Eugen
Ferkel Șuteu Alexandru
Florian Antoniu Tiberiu
Gîrjoabă Dumitru Constantin
Hațegan Petru
Iosub Constantin
Iotcovici Gheorghe Nuțu
Ewinger Slobodanca
Ianoș Paris
Luca Rodica
Lăcătuș Nicolae
Munteanu Nicolae Ovidiu
Miron Ioan
Motohon Silviu
Mardare Adrian
Otelita Aurel
Opre Gogu
Osman Dumitru
Radu Constantin
Sporer Rudolf Herman
Stanciu Ioan
Sava Angela Elena
Zăbulică Constantin
Zornek Otto

si inca 4 cadavre ramase neidentificate.

luni, 13 decembrie 2010

PSD-ul la Canossa

***

Nu mai constituie de mult un secret faptul ca presiunea venita din teritoriu pentru a accede la guvernare, in orice conditii si cu orice partener, il determina pe Victor Ponta sa se contrazica zi de zi, ora de ora. Daca mai acum cateva zile liderul pesedist, pe blogul proprietate personala, il asemana pe Traian Basescu cu Dracu, Scaraoschi sau Satana, azi, iata, consortul Dacianei, ginerele lui Cuncoi, a parcurs drumul Damascului (citeste calea spre Cotroceni) unde a vazut lumina cea adevarata. Motivatia acceptarii invitatiei prezidentiale pentru "dialog" si "consultari" a constituit-o satisfactia acordata PSD - ului de catre presedinte prin convocarea separata a social-democratilor.

Foarte interesanta mi s-a parut si componenta delegatiei pesediste. Din randurile ei au facut parte Victor Ponta, Liviu Dragnea și Constantin Niță, adica trei fosti ministrii ai guvernului Aliantei Maro de mai acum un an, cea care a pus cruce Romaniei prin modul pervers in care a inteles sa guverneze. PSD - ul este la Canossa. Precum celebrul imparat german  Henric al -IV-lea, cel care a avut nevoie de trei zile de penitenta pentru ca papa Grigore al-VII-lea sa ii ridice excomunicarea, la fel si Victoras o sa mai aibe nevoie de cateva "consultari" la Cotroceni pentru ca spelunca pesedista sa fie din nou acceptata cu drepturi depline in marea familie fesenista.

Situatia PSD - ului este una destul de grava. Clientela politica a acestui partid a fost obisnuita sa aibe acces in orice circumstante la banii guvernamentali. Ori, in acest moment, pe fondul guvernarii altui partid-lacusta si al perpetuarii unei crize care nu da semne ca s-ar sfarsi foarte curand, baza acestui partid, cea care da grosul sponsorizarilor in teritoriu, da semne ca s-a cam saturat de opozitie. Sa luam exemplul judetului Timis, unde situatia imi este destul de cunoscuta. Doua firme de casa ale PSD, Cipalser si Lugomet, conduse direct sau indirect de catre varfuri actuale sau trecute ale social-democratiei locale, Gelu Milutinovici si Titu Bojin (ultimul chiar presedintele in functie al organizatiei judetene) se arata nerabdatoare de a ramane in carti pentru viitoarele lucrari de infrastructura, cu orice pret. Chiar politic.

Perspectivele sunt destul de sumbre pentru acest partid. Alternativele sunt destul de putine. Ori ramane in opozitie cu riscul dezagregarii structurilor locale, ori intra la guvernare alaturi de basescomani si vor deconta costurile aventurii la urmatoarele alegeri. Se pare ca azi, in sedinta in care Geoana a fost suspendat din partid, o alta hotarare la fel de importanta a fost si fortarea intrarii la guvernare. Sub masca apararii interesului national, cele doua aripi feseniste isi vor da din nou mana peste tara (sau in buzunarele ei, cine stie!).

PS: mai multe despre framantarile interne din PSD, la Vio Bota.

duminică, 12 decembrie 2010

Pledoarie pentru China

***
Printre putinele situatii pozitive mostenite de catre Romania de la regimul Ceausescu s-a numarat si relatia privilegiata cu China post-maoista. In dulcele stil clasic romanesc, in anii ce au urmat dupa momentul Decembrie 1989, am reusit sa compromitem in mare parte zestrea ceausista. Dictatorul comunist roman a reusit sa creeze punti de legatura importante cu Beijingul, mizand pe pozitia lui de maverick in randul tarilor comuniste est-europene in relatiile cu Moscova. Intre Uniunea Sovietica si China comunista, existau disensiuni majore, atat ideologice, care tineau de apararea dogmatismului stalinist de catre Mao, cat  si teritoriale, aflate in directa legatura cu trasarea frontierei sino-sovietice. Au existat chiar si ciocniri armate la granita dintre cele doua state, in mai multe puncte, de-alungul anilor '60- '70.

Ori, marota independentei in cadrul blocului comunist - care a pus stapanire totala pe gandirea politica a lui Nicolae Ceausescu -  a adus tara noastra in relatii privilegiate cu Beijingul. Dupa 1990 noii guvernanti veniti la putere cu asentimentul direct al Moscovei, au neglijat total aceste relatii, acestea decazand treptat pana la niste schimburi economice absolut simbolice, daca ar fi sa judecam dupa potentialul real al celor doua tari. Daca in cea ce il priveste pe Ion Iliescu putem intui exact resorturile care l-au determinat sa actioneze intr-un asemenea mod, nu la fel stau lucrurile in cea ce il priveste pe Traian Basescu. Pentru mine este o enigma profunda modul de raportare al Romaniei lui Basescu vizavi de China. Sa ma explic de ce fac aceasta afirmatie.

Situatia Chinei din anii '90 nu seamana deloc cu cea actuala. Daca in acei ani aveam de-a face cu o China aflata in postura de putere de rang doi, acum, in 2010, China a devenit a doua mare economie a planetei, cu un ritm de crestere economica absolut demential. Ori, intr-o asemenea relatie, nu ai decat de castigat. Ganditi-va la ce oportunitati iti poate conferi o piata de peste un miliard de posibili clienti. Ori, al nostru presedinte prefera sa se cantoneze intr-un discurs ultraconservator fata de China, care i-ar face sa roseasca pana si pe neoconii de la Washington.  Si aceasta in conditiile in care o Pax Sinica pare tot mai realista in viitorul destul de apropiat. Discursul ideologic in relatiile internationale nu isi are sens. Al nostru lider de la Cotroceni continua sa priveasca situatia de pe mapamond prin lentilele ideologice imprumutate de la Vl. Tismaneanu.

Atentie insa! Partidul Comunist Chinez a ajuns doar o iluzie. China este un despotism oriental de milenii. Numele actualului imparat este Partidul Comunist, insa un partid dezideologizat, aflat intr-o extraordinara contradictie cu preceptele marxist-leniniste, promovand puternic un liberalism economic care a adus China in postura de superputere planetara. Haideti totusi sa ne raportam corect la China. Macar acum.

joi, 9 decembrie 2010

Tara molustelor impaiate


***
Ce se intampla la aceasta ora in tara noastra cu unele categorii socio-profesionale nu imi mai trezeste sentimentul de compasiune. Pentru ca fata de asemenea oameni nu ai cum sa fi sensibil. Ma gandesc ca si actualii guvernanti au acelasi tip de trairi, cu diferenta ca eu privesc cu tristete cea ce se intampla la noi in timp ce ei topaie de bucurie cand constata caracterul de molusca nevertebrata al romanului. Dupa amputarea a 25% din salariile bugetarilor, ma asteptam ca romanii sa marsaluiasca pe strazi saptamani intregi pentru a-si apara dreptul la un trai decent. Numai ca noi avem marele talent de a bagateliza pana si chestiunile care tin de supravietuirea fiziologica a noastra, ca si indivizi.

Totul a inceput cu acel miting de tot rasul, din 19 mai din fata Guvernului, in care s-a dansat in draci in pas de pinguin. Pentru o miscare sindicala serioasa acel eveniment este unul descalificant. Totusi exista scuza ca atunci inca nu erau cunoscute efectele pe care le va avea amputarea bugetului de salarii cu 25%. S-a spus ca, dupa perioada concediilor, adica din septembrie, vom vedea o alta fateta a acestor miscari sindicale. Canci! Manifestatii anemice condimentate cu o greva a foamei a unei profesoare exasperata de cea ce se intampla in sistemul public de invatamant din Romania. Mai niste politai furiosi care si-au trantit caschetele de caldaramul strazii si...cam atat.

Concluzia logica care se poate extrage din aceasta insiruire de fapte este aceea ca bugetarii nostrii o duc excelent, salariile avute la inceputul acestui an fiind nu doar indestulatoare ci chiar excedentare. Guvernul a intuit exact acest lucru taind de unde trebuia, adica de la cei carora le prisosesc banii. De la inceputul anului viitor vom constata noi scumpiri la alimentele de baza din cauza cresterii accizei la carburanti.Cu siguranta insa ca romanul poate duce mai mult. Mult mai mult. Iar cand ai un presedinte care gandeste asa, poti sa te astepti la tot ce este mai bine pentru tine si pentru familia ta. Sa fie intr-un ceas bun, romane.

miercuri, 8 decembrie 2010

Invitatie

***
COMUNICAT



LANSARE CARTE

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

Sâmbătă 11 Decembrie 2010, orele 10, Amfiteatrul A33

Sâmbătă 11 Decembrie, orele 10, la Universitatea de Vest din Timişoara, Şcoala Doctorală a Facultăţii de Sociologie şi Psihologie are onoarea de vă invita la un eveniment de excepţie: lansarea cărţii domnului profesor doctor Paul Dobrescu, rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane. Lucrarea analizează rolul Statelor Unite ale Americii în contextul fenomenului globalizării, precum şi căile posibile de evoluţie istorică a acestui proces într-un posibil nou cadru mondial de acţiune.

Paul Dobrescu este profesor universitar doctor şi rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, după ce a fost decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA timp de mai bine de 14 ani. Are o experienţă vastă în ştiinţele comunicării, publicând numeroase articole şi reviste pe această temă, precum şi volume deosebit de importante şi de referinţă în domeniul geopoliticii şi sociologiei politice. Este membru al International Communication Association şi al Institutului pentru Teorie Socială din cadrul Academiei Române.

În partea a doua a evenimentului va avea loc şi lansarea lucrării coordonată de academicianul Catalin Zamfir, profesor doctor în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest, intitulată Politici de incluziune socială în perioada de criză economică, volum elaborat de specialiştii ICCV în politici sociale, care oferă o imagine amplă asupra soluţiilor sociale pe care România le poate avea în contextul crizei structurale pe care o traversăm.

Cătălin Zamfir este profesor universitar doctor şi membru al Academiei Române din 1991. Este directorul şi fondatorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române, având numeroase publicaţii în domeniul sociologiei, în special în domeniul teorie deciziilor, politicilor sociale, tranziţiei şi dezvoltării sociale. A fost decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti şi în prezent este profesor în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest din Timişoara. Este preşedinte al Institutului Social Român şi al Asociaţiei Sociologilor din România.
 
După cele două lansări, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat a d-lui Codrin Scutaru, cercetător al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii şi doctorand în cadrul Şcolii Doctorale a Universităţii de Vest, intitulată Partidele politice româneşti între tranziţie şi criză: Partidul Naţional Liberal 1990-2010, coordonată de domnul academician Cătălin Zamfir.
 
Sunt invitaţi să participe la aceste evenimente cercetători, reprezentanţi ai mediului academic, studenţi, masteranzi şi doctoranzi, reprezentanţi ai instituţiilor publice şi din mediul privat, demnitari, parlamentari, reprezentanţi ai mediului de afaceri, precum şi orice factor interesat de problematica abordată şi de temele propuse.

marți, 7 decembrie 2010

Don Quijote Preda. Cristian Preda

***

Ciudata pozitia lui Cristian Preda in cadrul PD - ului! Omul se chinuie sa construieasca o baza pentru o viitoare cariera politica la cel mai inalt nivel iar colegii din conducerea de partid ii dau la gioale cum il prind dar nu indraznesc sa faca pasul decisiv, cel al excluderii din randul muribundei formatiuni politice basesciene. Coitus interruptus in toata splendoarea! Acest lucru denota o teama nespusa dar reala fata de consescintele unui asemenea gest. De ce? Pentru ca duetul Preda-Macovei nu fluiera in biserica de capul lor ci cu voie de la Zeus. Imi este greu sa cred ca cei doi ar mai fi tolerati in randurile pediste daca Basescu si-ar lua mana protectoare de pe ei.

Atitudintea lui Cristi Preda este una de-a dreptul donquijoteasca. Sa ma explic. Dl. Preda traieste iluzia unui partid format din persoane curate, fara apetenta pentru imbogatirea rapida pe banii statului, pe care, cel putin in teorie, ar trebui sa il slujeasca. Ori aceasta viziune nu se articuleaza dmai deloc cu cea impartasita de oameni precum Berceanu, Videanu, Olteanu, Udrea si altii. Ori cei vizati de criticile publice ale lui Preda reactioneaza concret si nu virtual la declaratiile politicianului pedist. In oficios a aparut deja stirea conform careia voiosii lideri nationali ai PD au si luat in discutie ideea excluderii lui Preda din partid. Atiudinea aceasta este una normala, in masura in care europarlamentarul nostru aduce doar prejudicii de imagine partidului. Si spun acest lucru deoarece, din momentul in care devii membru al unui partid politic, canoanele spun ca ar trebui sa critici in interiorul forurilor de partid si mai putin in agora internautica.

Unul dintre colegii d-lui Preda, fac aici referire la dl. Sever Voinescu, pare mult mai orientat in cea ce priveste poli de putere din cadrul PD - ului, evoluand fara greseli vizibile pe o scena politica destul de saraca in mijloace de expresie. Este adevarat, Voinescu a reusit contraperformanta de a se anula aproape total din punct de vedere profesional, dar pentru dansul acest lucru pare un pret acceptabil. Cu totii am devenit constienti ca expresia in spatiul internautic a devenit o arma redutabila. Insa, sunt la fel de sigur ca relatiile interumane directe, nemijlocite, sunt mai eficiente decat o tribuna online in care sa iti strigi nemultumirile. Ori cam aceasta este situatia lui Preda. Un om izolat, care are doar un blog. Atat. Si 30.000 de euro salariu de la Bruxelles, vorba Nuticai.

miercuri, 1 decembrie 2010

La multi ani Romanie, ca tare iti mai place sa stai in genunchi!


***

Un urs prinsese gust de oile oamenilor locului, mai izolat de lume. Pădurarul zonei şi-a umflat pieptul, şi-a curăţat arma, a încărcat-o cu gloante, şi a pornit pe urmele ursului… În spatele unui stufăriş bogat, ursul mormăia fericit, cu gândul la viitorul ospăţ…Vânătorul nostru, mai Bulă de felul lui, a ochit, a apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori, a reîncărcat, a descărcat, şi tot aşa, până a simţit ceva greu pe umăr… Era laba ursului. Care, fără alte negocieri, i se adresează scurt vânătorului:” Suge-mi-o!” Ăsta, ce era să facă? Se conformează… După câteva zile povestea se repetă. A treia oară, după ce vânătorul a descărcat în alt tufiş un încărcător de armă de calibru mare, ursul îşi aşează prieteneşte laba pe umărul nefericitului, şi-i zice:” Aşa-i, mă vânătorule, că ţie îţi place să mi-o sugi?”…

Totusi, LA MULTI ANI  si pentru "vanatori", nu? Tot ai nostrii sunt si ei.

duminică, 28 noiembrie 2010

Arsenie Boca


***
In aceasta postare doresc sa las deoparte magariile vietii noastre politice si sa sa abordez un subiect aflat mult mai aproape de sufletul romanului. Voi scrie despre Arsenie Boca, omul care aducea si inca aduce, din viata de dincolo, speranta in sufletul oamenilor.

Romania a avut mari teologi intru Ortodoxie. Florile sufletului uman s-au numit sau se numesc inca Arsenie Papacioc, Teofil Paraian, Rafail Noica, Mina Dobzeu, Iustin Parvu, Ilie Cleopa. Azi comemoram douazeci si unu de ani de la moartea parintelui Arsenie Boca, Sfantul Ardealului dupa cum i se spunea de catre credinciosi. Nu este mult timp de cand am intrat in contact cu mostenirea materiala si spirituala a acestuia. In urma cu un an de zile ma intorceam dinspre Sibiu catre Timisoara iar sotia a avut inspiratia sa ne abatem de la drum iar de la Hateg sa urcam catre Silvasul de Sus, la Manastirea Prislop.

Am gasit o asezare manastireasca foarte bine pusa la punct, cu servicii religioase continue, asezata intr-o depresiune extraordinar de pitoreasca. O liniste neomeneasca invaluia locul. Am urcat si la mormantul lui Arsenie Boca. Intr-adevar, acolo te simti patruns de un sentiment de nereprodus in nici un alt loc. Daca este un lucru pe care il regret, atat in ceea ce il priveste pe parintele Arsenie cat si , sa zicem, in privinta lui Nicolae Steinhardt, este acela ca nici unul dintre acestia nu au ajuns sa traiasca caderea comunismului, un sistem politic totalitar cu care nici unul dintre acestia nu s-au obisnuit.

Anul trecut,  la Editura Patmos, a aparut lucrarea intitulata "Parintele Arsenie Boca, obiectivul Bratu", in care sunt reproduse documente ale Securitatii in legatura cu urmarirea Parintelui. Iata un fragment edificator in legatura cu forta predicilor acestuia si a impactului lor asupra credinciosilor: "În predicile sale către po­pulaţie întrebuinţează expresii cu subînţeles religios, care ar putea fi interpretate şi în sens politic, aşa de exemplu expresia: Lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate», care a fost explicată în felul următor: «Cre­dincioşii, deşi mai mulţi la număr, nu vor fi suprimaţi de puterea numerică a celor lepădaţi de credinţă, atât timp cât vor fi strânşi în jurul bisericii». Nu poate fi anchetat pentru acest fapt, întrucât nu îndeplineşte elementele unei infracţiuni", incheie parca cu ciuda delatorul.

vineri, 26 noiembrie 2010

"Reperele" intelectuale ale Dreptei romanesti. Sa razi in hohote, nu alta!

***

Andropauzatii de serviciu ai Dreptei romanesti s-au strans intr-un nou conclav in care s-a pus - a cata oara? tara la cale. Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Neagu Djuvara,Alexandru George, Devis Grebu, Valeriu Stoica si Cristian Patrasconiu. Au mai participat Toader Paleologu, Andreea Vass, Bogdan Baltazar si alti membrii de partid. Ei sunt corifeii acestei orientari politice, ei dau tonul disputelor ideologice din randurile urmasilor lui Maniu si Bratianu. Intentia declarata a organizatorilor a fost aceea de a aduce la aceasi masa ganditorii de dreapta din Romania. Ce a iesit? O hidoasa adunare de partid.

La aceasta agapa, Cristian Patrasconiu si-a lansat hartoaga pretentios intitulata "Repere intelectuale ale dreptei romanesti". Un moment vesel din timpul "dezbaterilor"; lingaul asta cu "-oiu" in coada a tinut sa faca precizarea ca "aceasta carte nu e una de proaganda sau una de partid." Hai, zi sa moara Basescu ca asa stau lucrurile.

By the way, agapa s-a desfasurat sub egida Institutului de Studii Populare. :))

Hidos, hidos de-a dreptul!

miercuri, 24 noiembrie 2010

Tutea. Patru gânduri

***

***
Imi place Tutea. Imi place atat ca si filosof cat si ca om. Chiar si fizic. Seamana foarte mult cu tatal meu. Pana si inflexiunile vocale sunt comune intre cei doi. Facand ordine, impreuna cu sotia, in casa de la sat, unde imi petreceam vacantele, am dat de cateva lucrari de-ale lui Tutea, carti pe care le dovoram de-a dreptul in anii de liceu. Liceu de mate-fizica. Tutea reprezenta o mult-dorita evadare din lumea cifrelor. Am gasit cateva citate care sunt inca foarte actuale. Va rog sa ma scuzati daca devin sentimental si doresc sa impartasesc cu voi din comoara intelepciunii acestui titan al secolului XX.

"Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu."

"Eu sunt economist liberal. În spatele liberalismului stă tirania Evului Mediu, iar în faţă – haosul roşu".

"Cred că ar fi totuşi optimă o conducere conservatoare realizată, însă, într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiţionalist, naţionalist, într-un climat liberal. Adică să nu facă din conservatorism instrument de tiranie, că eu nu pot să accept în numele nici unei idei, chiar dacă este un ideal, mă rog, roz sau suprem, să asupresc nici o celulă dintr-un om".

"Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii"

In nimicnicia mea, subscriu fara nici un comentariu.

duminică, 21 noiembrie 2010

De ce repudiem ideea de think tank?


***

Va marturisesc ca acesta este un subiect care ma doare. In orice tara civilizata, societatea civila "pompeaza" solutii adevarate, realiste, catre mediul politic, daca luam in consideratie caracterizarea indeobste acceptata conform careia un think tank poate fi definit ca o organizatie independenta angajata în cercetare multi-disciplinara cu scopul de a influenta politicile publice. Cercetarile lor ofera, de obicei, solutii practice la multe din problemele publice sau cauta argumente, dovezi pentru sprijinul unor pozitii. Faptul ca cercetarile lor au o finalitate practica si practicarea partizanatului imediat deosebesc fundamental aceste organizatii de centrele de cercetare din cadrul universitatilor.

Marea majoritate a partidelor politice existente in Romania si-au consumat resursele ideologice (desigur, in masura in care acestea au existat) in cei douazeci de ani de pluripartidism postdecembrist. Lipsa cronica de idei in cea ce priveste politicile publice au determinat partidele sa apeleze la societatea civila, dar intr-um mod radical diferit fata de practica occidentala. Daca in democratiile dezvoltate politicul adopta dinspre societatea civila ideile, principiile sau mijloacele, la noi formatiunile politice au adus doar oameni dinspre aceasta componenta. E adevarat, veleitari, oameni care au vazut in activismul socio-profesional doar o trambulina catre intrarea in politica. Cel mai grav lucru este acela ca, dupa ce ii folosesc pe acestia ca si vectori de imagine, de obicei, partidele romanesti renunta foarte usor la ei. Cel mai rapid exemplu care imi vine in minte este cel al lui Adrian Cioroianu.

Realitatea este ca nici una dintre parti, nici think-tankurile si nici politicienii nu isi cunosc foarte bine rolul intr-o democratie. La noi s-a inteles, gresit!, ca think-tankurile trebuie sa existe doar in stricta dependenta de partidele politice. Nimic mai fals. Un think-tank poate fi ideologizat dar asta nu inseamna ca el trebuie sa se regaseasca la remorca unui partid. Primul exemplu la care ma gandesc este cel al Institutului Ludwig von Mises Romania, think-tank care promoveaza exclusiv solutii de guvernare liberale, fara ca el sa faca parte integranta din PNL. Acest lucru ii confera o autonomie sporita, de dorit, deoarece in momentul in care se articuleaza principii de guvernare, de exemplu, el trebuie sa tina seama si de minusurile partidului care il reprezinta ideologic pe scena politica. Conditia aceasta ar fi destul de dificil de indeplinit in conditiile in care acel institut ar fi parte integranta a unui partid politic.

Ma apuca rasul cand vad ce s-a realizat in cadrul PD - ului. Acesta beneficiaza, teoretic, de doua think-tankuri de partid, Institutul de Studii Populare al celebrilor Valeriu Stoica, Vladimir Tismaneanu et cie., si Fundatia Crestin-Democrata a nu mai putin celebrului Teodor Baconschi. De ce spun ca aceste doua organisme sunt de tot rasul? Pentru ca ele nu exista decat pentru al proslavi pe Traian Basescu. Iesirile publice a persoanelor din boardurile lor nu au avut niciodata vreo incarcatura profesionala, ideologica ci doar de aparare a imaginii lui Traian Basescu sau de denigrare a adversarilor lui politici. Ori rolul unui think-tank nu este acesta. Ma intreb unde este componenta de politici publice a acestor organisme? Cred ca mult mai mult ar fi putut face pentru PD un think-tank independent politic in genul Societatii Academice Romane a d-nei Alina Mungiu, insa, desi probabil ca cea din urma impartaseste multe dintre punctele de vedere exprimate public de catre Traian Basescu, este destul de greu sa coabitezi cu un partid care nu exista decat prin liderul lui informal.

Personal ma mir ca PNL a renuntat la ideea unui think-tank propriu, de partid. Fundatia Horia Rusu suplineste cu brio aceasta absenta, insa cred ca ar avea nevoie de o rebranduire. Ce ziceti de Institutul de Studii Liberale Horia Rusu? Ar fi o denumire absolut naturala.

joi, 18 noiembrie 2010

In spirit de solidaritate

***

In aceasta dimineata ofiţeri de la Crima Organizată, mascaţi de la trupele speciale ale IPJ Timiş şi procurori DIICOT  au navalit in casa unui liceean de clasa a XII-a deoarece acesta si-a facut publice "sentimentele" fata de primii agarici ai tarii, Traian Basescu si Emil Boc. In timp ce clanurile mafiote pun stapanire pe tara, in timp ce evaziunea ia proportii astronomice, ale noastre institutii ale statului se razboiesc cu un copil de liceu. De ce? Pentru ca acesta a scris, pe un site guvernamental cunoscutele urari „Muie Băsescu" şi „Muie Boc".

In spirit de solidaritate cu acest tinar , le arat si eu degetul cel mai lung acestor caricaturi de lideri politici.

PS:(aviz DIICOT, Crima Organizata si celelalte institutii ale statului degeaba):  Nu ma treziti inainte de ora 8 a diminetii ca fac urat si dau cu voi de toti peretii. Pe bune!

marți, 16 noiembrie 2010

Soric de Porc si un puternic iz de Garcea

***

Drama consumata  duminica la Piatra Neamt, soldata cu moartea unui om si ranirea altuia, ne readuce in atentie (oare a cata oara?) interdependentele, legaturile invizibile pentru profani, care exista intre lumea interlopa si autoritatile statului. Pentru ca gloantele trase de numitul Falau, cele care i-au curmat viata interlopului Mararu, ne-au devoalat legaturile primejdioase care existau intre seful politiei locale, comisarul Soric, si liderul unui clan de interlopi. Aceste legaturi sunt primejdioase in primul rand pentru cetateanul obisnuit, cel care sustine din impozitele platite catre stat un aparat politienesc care ne-a aratat de prea multe ori in ultima vreme ca sufera de o impotenta endemica.

Cetateanul nu mai este aparat in fata agresiunii lumii interlope, deoarece chiar unii sefi ai Politiei au dat mana cu infractorii. Nu cu multa vreme in urma presa a mai relatat un caz asemenator cu cel al lui Soric, in rolul principal aflandu-se atunci seful Politiei Municipale din Slobozia, Iosif Chirica. Atunci imaginile surprinse au fost mult mai compromitatoare pentru Politia Romana in ansamblu, deoarece ele il aratau pe acest domn comisar mort de beat in casa unui infractor de drept comun. Multi dintre noi au fost, poate, surprinsi de declaratia de azi a lui Soric. "Mararu, de ce este atât de interlop? Că dădea bani şi lua camătă? Sunt procurori care dau bani..." Stupefiante aceste vorbe, mai ales ca ele vin din gura unui sef de inspectorat judetean de Politie. In optica acestui Garcea camata nu mai este o infractiune, chiar daca ea este condamnata prin lege. Ori Politia trebuie sa vegheze tocmai la respectarea acesteia.

Totusi, in sprijinul lui Soric, trebuie sa va spun ca aceasta declaratie poate fi privita ca fiind una daca nu normala, atunci macar realista. Pentru ca in Romania, dragii mei, granita dintre legal si ilegal este ilizibila pana si pentru cei care - se presupune - au o minima pregatire in cea ce priveste cunoasterea legilor tarii. Situatia de la Piatra Neamt era una absolut normala pentru mintea lui Soric si ar fi ramas una tolerata de catre sefii lui de la Bucuresti daca, duminica, nu se intampla nenorocirea din cafeneaua din centrul orasului. Din pacate pentru el, Soric nu a reusit sa se distanteze suficient de prietenia care il lega se seful clanului Mararu, iesind in fata presei cu aceasta declaratie absolut aiuritoare si cu o atitudine demna de filmele indiene.

Lacrimi, lacrimi...Imi pare rau dar nu lacrimi vreau sa vad eu din partea unui politist. Eu as dori sa vad actiune, actiune impotriva clanurilor mafiote care au impanzit tara aceasta. Dar de la oameni precum Soric - sef de inspectorat care locuieste gard in gard cu seful mafiei locale, imprumutand si bani de la acesta - nu am cum sa ma astept la asa ceva. Pentru a nu trimite in metastaza cancerul care o mananca, tara aceasta are nevoie de o operatiune judiciara facuta dupa modelul italian "Mani Pulite". Dar pentru aceasta este nevoie de vointa si de oameni care sa aibe constiinta faptului ca imbraca haina statului cu un anumit scop. Pana atunci vom mai avea parte de Sorici. Multi...

duminică, 14 noiembrie 2010

Asasin economic


***

Sîntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci. Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor - centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale.

O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţii şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. In esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. În ciuda faptului că banii sînt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobînda. Dacă un AE (asasin economic)  dobîndeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sînt atît de mari încît, după cîţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti.

În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani — şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA.

Într-un final, liderii respectivi sînt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi. Deţinătorii companiilor de inginerie tehnologică\construcţii din Statele Unite au devenit fabulos de bogaţi.  

Meseria mea avea doua obiective principale. Primul era sa justific imprumuturi internationale uriase care erau directionate inapoi catre Main (firma paravan) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster si Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. In al doilea rand, trebuia sa lucrez pentru a falimenta tarile care obtineau imprumuturile (bineinteles, dupa ce ar fi achitat sumele pentru Main si alti contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.

Nu, cea ce ati citit mai sus nu reprezinta descrierea activitatilor curente ale lui Jeffrey Franks, desi tiparul este asemanator. Romania a incaput deja pe mana acestei corporatocratii care, prin intermediul viceregilor locali, precum Franks, incepe sa isi impuna directivele in toate domeniile vietii sociale, politice si mai ales economice. Textul de mai sus este reprodus din cartea lui John Perkins intitulata ”Confesiunile unui asasin economic". Presedintele Basescu si guvernul Boc in totalitatea lui ar trebui judecat pentru compromiterea grava a sanselor de dezvoltare a Romaniei pentru urmatorii cincizeci de ani. Pentru ca pe unde a trecut corporatocratia, pe acolo, in urma ei, a trecut si foametea.

Demn de mentionat ar fi urmatorul aspect extrem de interesant; primii doi oameni ca si pozitie in statul roman, Traian Basescu si Mircea Geoana, sunt fosti negociatori ai Romaniei cu FMI. Si ar mai fi ceva. Singurul om politic responsabil care si-a pus intrebarea ce urmeaza dupa accesarea transelor de imprumut de la FMI, Banca Mondiala si UE a fost Crin Antonescu. PNL - ul ca si formatiune politica, a fost refractar unui nou acord cu FMI. Insa oile din Romania au ales singure abatorul. Printre altele, pe noi ne va costa proiectul Rosia Montana pentru care, cred ca deja s-a batut palma cu cel care doreste sa extraga aurul din zona prin metoda cianurilor. PD -ul, Traian Basescu si dobitocii din presa aservita lor fac deja lobby in favoarea acestei inteprinderi economice.

...Intinderi uriase din padurea tropicala au fost distruse, papagalii macao si jaguarii aproape ca au disparut, trei culturi indigene din Ecuador au fost impinse in pragul extinctiei, iar rauri pure au fost transformate in haznale curgatoare.

Cam asta vom trai, oameni buni!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Sa inaugurati bine!

***

Romania este tara proiectelor incepute dar niciodata finalizate. De cincisprezece ani astept sa vad si eu o lucrare ampla de infrastructura, dusa de la A la Z. Dar se pare ca in aceasta viata nu o sa am sansa sa traiesc acest moment. Toate partidele politice care s-au perindat la putere in istoria noastra postdecembrista, au demarat proiecte insa nu am avut nici un ministru suficient de inteligent care sa continue lucrari incepute de predecesori. Romania are prea multe genii, prea multe individualitati care vin in fruntea ministerelor cu propriile lor idei de reforma, strategii alambicate, greu de urmat pana la capat. Din pacate aceasta tara duce o lipsa acuta de buni administratori, cei care sa se ingrijeasca de ducerea la bun sfarsit a unui proiect deja demarat.

Am avut Autostrada Soarelui, cu Adrian Nastase care a inaugurat-o de vreo doua-trei ori in 2003-2004. Acum avem Autostrada Transilvania, pe care caricatura asta de prim-ministru care raspunde la infamul nume Emil Boc, o tot inaugureaza de vreo doi ani, pe portiuni foarte mici. Azi retardatul nostru premier are programata o noua inaugurare. Nu mult, doar asa, vreo 10 kilometri, numai buni pentru ca agariciul sa pozeze in fata presei ca mare constructor. Personal nu inteleg cum un premier poate sa devina atat de penibil incat sa participe la darea in folosinta a catorva kilometri de autostrada. Stiti cati kilometri are asa-zisa autostrada Transilvania, in faza de proiect? 415km. Iar cretinul asta merge sa inaugureze 10 kilometrii.

Ma intreb totusi dl. Boc chiar nu are nici un consilier in preajma care sa ii sesizeze penibilul situatiei la care se expune? Imi este greu sa inteleg totusi cum un om (in general, nu neaparat politician) poate sa se complaca atat de tare in penibil. Ce ne facem d-le prim-ministru cu promisiunea ca in 2012 se va circula pe intreaga portiune a acestui proiect? Deocamdata aveti bifati cei 42 de kilometrii de anul trecut si cei 10  pe care ii veti inaugura azi. Oare in doi ani  veti reusi sa dati gata 363 de km de autostrada, in conditiile in care finatarea proiectelor de infrastructura s-a redus drastic? 

De cincisprezece ani inauguram doar iluzii. Cand se va face si in Romania o treaba adevarata, cu inceput si sfarsit?

joi, 11 noiembrie 2010

Care mai este diferenta dintre PSD si MISA?

***
Conform amanuntelor "scapate" de catre anchetatori in presa, diferentele dintre organizatia lui Gregorian Bivolaru si cea condusa formal de catre Victoras Ponta  devin insesizabile cu ochiul liber. Poate vrednicii pesedisti nu au ajuns inca la stadiul de a-si sorbi propria urina pe post de cafea de dimineata dar aceste brainstorminguri, aceste "scoli de vara" s-ar putea sa ii convinga de justetea caii urmate de miile de adepti ai gurului mai sus mentionat. Pentru ca nu este putin lucru sa transformi o scoala de vara pentru tinerii implicati in politica - adica pepiniera de cadre pentru ziua de maine - intr-un cvasibordel. Nu este mai putin adevarat ca, cam de cativa ani, aceste agape politice s-au transformat in catwalk pentru tinerele "politiciene" din ramura inaugurata cu succes(uri) de catre domnisoara Basescu Elena.

Acum cativa ani am fost martorul unui dialog halucinant dintre doua tinere membre de partid; una ii spunea celeilalte ca doar daca esti curva (da, chiar acesta a fost cuvantul folosit) poti avansa pe linie de partid. Probabil ca atunci cand facea aceasta afirmatie era inspirata de reusita politica a unei persoane de o morala indoielnica precum d-na Elena Udrea. Oricum este socant sa auzi asemenea fraze din gura unui tanar. Romania a clacat la examenul in fata Moralei, acesta este un fapt neindoielnic. Insa nu poti pune intotdeauna semnul egal intre o versatila doamna de moravuri usoare si o tanara dornica de afirmare in politica.

Ori, se pare ca in organizatia de tineret a PSD - pastorita de Nicu Banicioiu, el insusi implicat direct in acest sexgate - se practica de mai demult alergarea prin asternuturi cu trecutii crai ai social-democratiei romanesti. Fetitele dornice de succes trebuie sa  aibe intai cate un "interviu" cu decidentii zilei, fie ca se numesc Banicioiu, Negoita x 2 sau  Enache.Sigur, la curve se merge cu banii inainte. Insa de data aceasta problema nu este atat de simpla deoarece erau implicati in aceasta increngatura chiar si minore. Ori legea este destul de clara in acest sens.Sa fi devenit PSD - ul d-lui Nastase un partid in care se practica coruperea de minori?

vineri, 5 noiembrie 2010

In antiteza? Cu Paunescu si Mihaies despre curlingism

***
Marele Poet Adrian Paunescu a trecut in nefiinta dupa o grea suferinta. Tara aceasta a pierdut un mare versificator, poate cel mai mare de la  Eminescu incoace. Si imi asum ad litteram ce am scris aici. Nu am talent la necrologuri si nici nu imi doresc sa stapanesc vreodata arta de a vorbi de bine mortii inainte de inmormantare. Sunt atatia in tara aceasta care stapanesc la perfectiune arta disimularii si dedublarii in asemenea momente. Eu vreau sa imping discutia putin inainte. In toate luarile de pozitie, in toate scrierile stipendiatilor Soros din Romania, Adrian Paunescu a fost portretizat ca fiind raul suprem din cultura romaneasca antedecembrista. Marea acuza care i s-a adus a fost cea legata de asa-zisele ode adresate mai marilor regimului comunist din Romania si cu precadere lui Nicolae Ceausescu. Tisminetki ne spune despre Paunescu ca "a fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura."  Mai acum ceva vreme alt sorosist cu misiune pe aceste meleaguri, Mircea Mihaies, il portretizeaza cu urmatoarele apelative pe Marele Poet: "marele lingau ceausist”, „monstru al nesimtirii”, „monument al îmbuibarii”, „strigoi care vrea sa ne readuca la cheremul securistilor si activistilor bolsevici” „îsi desfasoara osînzele cu dezinvoltura si nerusinare”.

Bai baieti, haideti sa va spuna mandea ceva asa, de la obraz la obraz; cu siguranta ca Adrian Paunescu nu a fost un monument de moralitate, ba mai mult, supralicitez in favoarea voastra, ideile lui politice nu au fost niciodata convergente cu ale mele. Dar de aici pana la balacareala aceasta cu iz de satra e cale lunga. Si mai este un aspect demn de semnalat; daca Adrian Paunescu si-a proiectat adulatia asupra unui singur conducator (in masura in care asa-zisele ode chiar asta inseamna), voi, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, HR Patapievici si cati mai sunteti, v-ati scos constiintele la taraba, Jigodiilor! Ati fost si cu Constantinescu, si cu Basescu ba mai mult, chiar si cu Iliescu. Nu-i asa, tovarase Tisminetki? . Cine nu isi aduce aminte de lucrarea de referinta a acestuia intitulata: “Marele Soc – Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”. Ia uitati aici cum creeaza Volodea al nostru analogii cu ion Iliescu, atunci cand acesta din urma mai insemna ceva in politica romaneasca: “Indraznesc sa spun ca noi avem si anumiti prieteni comuni, si anumite lucruri biografice in comun. Parintii dumneavoastra au facut parte din miscarea comunista clandestina, parintii mei au facut parte din miscarea comunista clandestina”. Nu vi se pare ca aici avem de-aface cu o limba aspra in fundul lui Ilici? Mie da!

Pana si un inchinator de ode poate sa aibe o scara de valori apropiata de cea normala. Problema apare in cazul adulatorilor care isi schimba la fiecare cinci sau zece ani zeul la care se inchina. Ori cei care fac de ras aceasta tara prin odele inchinate Actualului in paginile EvZ sau RL, merita intregul nostru dispret. Niste oameni de nimic, fara discernamant, raspunzand doar la stimulul reprezentat de ban. Paradoxal, cel mai frumos necrolog adresat marelui disparut ii apartine unui emigrant politic din Romania lui Ceausescu. Dorin Tudoran, caci la el fac referire, scrie absolut incredibil despre o prietenie destramata din cauza unui regim dictatorial. O mostra:
"…prefer să-mi amintesc cum venea cu un poem ori altul al Constanţei,(prima sotie a lui Adrian Paunescu n.n.)  mi-l citea şi apoi făcea o moacă de marţian. ”Adică?”, întrebam. “Bă, tu tot nu înţelegi? Dacă e o poetă mai mare ca mine?” ”Păi, cam este…” ”Du-te dracu’… Ai înnebunit.” Fireşte."

Sa ne amintim de Poet. Restul e doar balastul personalitatii omului.


joi, 4 noiembrie 2010

Supararea Bufonului de ziua Marinarului

***

Unul dintre oficioasele PD ne spune ca miercuri seara, dupa aflarea rezultatului sedintei Curtii Constitutionale in legatura cu Legea Educatiei, Emil Boc, acest agarici al politicii de pe Dambovita, a luat decizia renuntarii la postul de premier. O decizie inteleapta, zicem noi, poate singura de acest fel pe care a luat-o vreoadata acest bufon. Insa, mai intotdeauna in mintea Prostului, intelepciunea isi face loc doar pentru scurta vreme. Acest lucru a fost confirmat si de razgandirea de ultim moment, determinata, chipurile, de actiunea conjugata a liderilor UDMR (ah, curvele astea!) si PD. Cert este ca azi, joi, 04.11.2010 premier ne este tot acest Bou (expresia nu este a mea, este doar un citat din Mircea Dinescu).

Acum, stimatii mei, ceva se intampla in relatia dintre presedintele-jucator si piticul-bufon. De ce spun asta? Pai asumarea raspunderii pe aceasta lege, pe care abia o asteptau sogorii nostrii din UDMR, a fost declarata in cotradictie cu Constitutia prin votul decisiv al judecatorului numit acolo de insusi marele Zeus. Ori, e la mintea cocosului ca judecatorasul asta nu a gandit cu propria lui minte ci a votat in concordanta cu consemnul primit de la Cotroceni. Concluzia pe care orice idiot poate sa o traga (deci si dl. Boc, care nu este un idiot)este aceea ca in Olimpul sau tatal zeilor a inceput sa ii numere zilele de mandat premierului nostru mult-iubit.

Bufonel cel Mic, asumandu-si nemultumirea prezidentiala, a decis sa demisioneze, fiind intors din drum in primul rand de catre statornicii prieteni ai Puterii (ai oricarei Puteri), udemeristii. Pentru ca interesul imediat al acestor domni este acela ca aceasta lege sa treaca netrunchiata de catre multele amendamente legislative depuse in Parlament. Sesizand pericolul aparitiei unei falii intre el si bufonul lui preferat, Traian Basescu s-a grabit sa stinga incendiul pe care tot el l-a provocat, prezentandu-se ca fiind salvatorul Coalitiei de guvernare. Tripleta de aur a politicii romanesti, Boc-Basescu-Marko Bela s-a reunit la sediul Guvernului, in cadrul intalnirii Bufonel insistand ca dezbaterile parlamentare pe marginea acestei legi sa nu mai fie tergiversate. De ce? Pentru ca prevederile acesteia sa se regaseasca, sub aspect financiar, si in proiectul bugetului  de stat pe 2011. Cu alte cuvinte, bai dascalilor, adio salarii mai mari in exercitiul bugetar care urmeaza, capisci?

PS: azi, 04.11.2010 este si ziua de nastere a presedintelui Traian Basescu. La multi ani, d-le Presedinte, la cat mai multe mandate, tara aceasta va merita intrutotul.

luni, 1 noiembrie 2010

Protectoratul FMI asupra Romaniei. Poul Thomson, Jeffrey Franks si niste conducatori idioti

***
"Cred că disciplina fiscală este o idee foarte proastă în acest moment. Vreu să subliniez cu tărie că stimularea economiei este lucrul de care avem nevoie. Disciplina fiscală este necesară, însă numai dacă vorbim pe termen lung. Acum, în primul rând, trebuie să ieşim din această cădere economică. Dacă optezi pentru austeritate, tai şi, dacă tai, şi încasările de taxe scad. Chiar şi din punctul de vedere al datoriei publice - câştigi pe de-o parte tăind cheltuieli, dar pierzi la încasări şi în ceea ce priveşte şomajul."

Kenneth J. Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru Economie

Buuun! Avem expusa in presa romaneasca de azi aceasta filosofie simpla, de bun simt, logica si cu aplicabilitate rapida in tara noastra. Dl.Arrow aduce in fata romanilor un truism economic; cu cat taxele si impozitele sunt mai mari, cu atat mai reduse sunt incasarile la bugetul de stat. Actuala conducere a Romaniei prefera sa se invarta in jurul parului cu funia legata de gat. De ce? Din prostie? Se sustine pana la un moment-dat. Sfaturi proaste? Posibil. Sa ne aducem aminte faptul ca Grecia a apelat la serviciile unui laureat Nobel pentru a-si pune ordine in economia nationala. Si se pare ca le-a iesit. Aportul la bugetul statului grec a crescut constant in ultimele noua luni, dupa ce s-a trecut la eficientizarea sistemului de colectare a taxelor si impozitelor, concomitent cu temperarea cresterii fiscalitatii.

Romania a beneficiat de-alungul perioadei postdecembriste, de doua genii economice, ambii sosind in tara noastra pe caii albi ai Fondului Monetar International; Poul Thomson si, mai nou, Jeffrey Franks. Ambii au beneficiat de prezenta la Palatul Victoria a unor premieri de paie, Victor Ciorbea si Emil Boc. Ambii au sosit in tara pe fondul degenerarii climatului socio-politic, in urma gafelor comise de doi presedinti de tara foarte "relaxati": Emil Constantinescu si Traian Basescu. Rezultatul va fi absolut acelasi. Poul Thomson a adus foametea in fosta Iugoslavie si Romania, locurile pe unde a fost plimbat ca si reprezentant, de catre FMI. Jeffrey Franks - noul Poul Thomson - se comporta in tara noastra precum in vicerege care, in timpul liber, apara exclusiv interesele bancilor straine, afectate de ordonanta guvernamentala nr.50, cea care incearca sa puna ordine in relatia contractuala banca-client.

Climatul permisiv creat de catre actuala conducere politica a Romaniei pentru insurubarea FMI - ului in economia si politica romaneasca, a deschis porti de intrare si pentru alte interese. Ambasadorul Gittenstein pune frontal problema datoriilor romanilor catre institutiile financiare americane; Angela Merkel cere plati urgente in contul agentilor economici germani din Romania. Ce se intampla cu independenta acestei tari? Am ajuns doar o colonie a unor state cu repartitie mai buna pe harta lumii? Traian Basescu si PD - ul a inchinat practic Romania unor interese straine. In momentul in care nu mai detii controlul propriei economii, in momentul in care deciziile politice sunt direct afectate de catre marjele de deficit impuse tie de catre o institutie internationala, nu te mai poti numi decat colonie. Sau protectorat. Protectorat FMI.

duminică, 31 octombrie 2010

Nesimtirea pedista - de la Zeus citire

***
Marturisesc spasit ca resursele de nesimtire pura care exista in sanul principalului partid de guvernamant au ajuns sa ma infioare. Privesc la o emisiune-document despre noua forma pe care o indreapta nesimtirea pedista in aceasta tara; la Realitatea TV o emisiune pe teme economice, axata in primul rand pe negocierile cu FMI ce s-au desfasurat in aceasta dupa-amiaza si seara la Palatul Coreoceni. Printre invitati si un domn, reprezentant PD, pe numele dansului Danut Liga. Daca intr-adevar, la Realitatea mogulului Vantu exista emisiuni cu tema data, in sensul in care subiectul il constituie atacurile la adresa PD, de data aceasta intrebarile realizatorilor erau unele pertinente, de bun simt, axate exclusiv pe mersul acestor negocieri.

Au existat opt sau noua intrebari ale realizatorilor la care singurul raspuns ingaimat de catre acest ales al poporului in Parlamentul Romaniei a fost: "cred ca sunteti pusi de PSD sa imi puneti aceasta intrebare." Nu am putut nota nici un raspuns adecvat, argumentat, cu subiect si predicat, din partea acestui ipochimen. In fapt, intreaga strategie de comunicare audio-vizuala a PD in acest moment, se bazeaza exclusiv pe galeata de laturi pe care invitatul din partea acestui partid este obligat sa o poarte la el. Tactica aceasta este una paguboasa pentru acest partid. Ea nu face altceva decat sa indice romanilor absenta totala a argumentelor care sa sustina actiunile alambicate, haotice ale unui guvern handicapat si ale unui presedinte complexat de importanta functiei ocupate.

Aceasta atitudine a reprezentantului PD l-a iritat pana si pe atat de calmul editorialist de la revista Capital, Razvan Orasanu, care a simtit nevoia de al pune la punct pe pedistul impertinent. Cu aceasta atitudine din partea puterii marturisesc ca eu m-am obisnuit. Din ciclul marilor ganditori Hoara, Sulfina, Boureanu, etc, vine si acest Danut Liga. Aproape ca am ajuns sa il regret pe Mircea Toader. Macar asta pare intotdeauna rusinat de minciunile si aberatiile pe care trebuie sa le de-a pe goarna in emisiunile TV. Avea el asa o tristete interna, atunci cand trebuia sa dezminta evidenta.

PD - ul este creatia politica a lui Traian Basescu. Nu trebuie deci sa ne mire aceasta continua nesimtire si impertinenta cu care ne-a obisnuit acest partid. Nu stiu cine este autorul acestei strategii de comunicare, insa ea este dezastruoasa pentru pedisti. Este dezastruoasa deoarece ea indica, in primul rand, gaunosenia mesajului politic al acestei formatiuni politice. Nu ajunge sa iti tragi Institut de Studii Populare, mai ai nevoie si de oameni inteligenti, de bun-simt, care sa traduca, sa disemineze mesajul politic in randul maselor.

joi, 28 octombrie 2010

Crin Antonescu si teoria multimilor insufletite

***

Opozitia politica din Romania simte in acest moment necesitatea unui lider puternic, capabil de a genera consens in randurile ei atat de eterogene. Romania sanatoasa, cea care si-a mentinut si afirmat rezervele fata de constructia statala haotica a lui Traian Basescu, are nevoie de un simbol al normalitatii politice. Cei care ies in strada pentru a-si striga durerile au nevoie de un portdrapel politic. Micul El Che de Targu Jiu, Victor Ponta, si-a consumat intreaga lui energie politica intr-un mare fas, motiunea de cenzura prezentata si votata miercuri. Penibilul situatiei l-am inregistrat atunci cand coloanele de pesedisti (scuze, sindicalisti) erau conduse pe bulevardele bucurestene de catre Vanghelie si Ginerica. Fatal pentru PSD.

In acest moment politic Crin Antonescu ar trebui sa marseze si pe latura populara a personalitatii sale.Avem intruniri publice, avem mitinguri, lipseste doar omul  care sa imprime substanta politica necesara unei miscari nationale anti-PD/Boc/Basescu. Aceasta sansa ar trebui fructificata la maxim de catre stafful lui Crin. Anul trecut am avut prilejul sa particip la o actiune publica a presedintelui PNL in Timisoara. Am ramas placut surprins de usurinta cu care acesta comunica direct cu oamenii de pe strada. Era de o naturalete si o dezinvoltura absolut admirabila.

Nu inteleg de ce Antonescu refuza in acest moment contactul direct cu multimile. Sondajele il crediteaza deja ca fiind cel mai de incredere politician in ochii romanilor. Este un bun inceput. Insa un om politic devine mare cu adevarat doar atunci cand reuseste sa stapaneasca si sa canalizeze instinctele naturale ale multimilor. Este supremul test. Dumnezeu i-a dat lui Crin aceasta insusire, nu inteleg de ce nu si-o pune mai des in valoare. E timpul expunerii directe, e momentul ca antibasescianismul sa fie personalizat. Avem nevoie de un caracter puternic iar Antonescu poate sa fie acesta.

Acum este momentul. Insa aceste momente vin si trec foarte rapid. Este un tren care trebuieste prins. Daca PNL - ul va reusi sa depuna preconizata motiune de cenzura pe legile educatiei asumate in Parlament de catre cabinetul Boc, aceasta va fi in sine o victorie importanta de etapa. Daca in urma acestei motiuni am avea de-aface si cu un guvern demis, atunci Traian Basescu ar trebui sa se gandeasca serios la retragerea din politica. Dar pana atunci mai e mult.

miercuri, 27 octombrie 2010

Idiotul Ponta!


***

Uitati-va la fata retardatului astuia! Asta se crede buricul Pamantului, omul de neinlocuit, cel ales de Dumnezeu pentru a conduce eventualul guvern post-Boc. A refuzat orice negociere pe baze paritare cu PNL, a refuzat sa ofere romanilor macar iluzia unui viitor mai bun. Un Idiot si un Retardat care se va afla intodeauna la remorca lui Adrian Nastase si Viorel Hrebenciuc. Mai retineti caracterizarea lui Ilici pentru acest limbric al politicii de Dambovita? "Infatuat si fara substanta", spunea Ion Iliescu despre cel autopropus premier.

Se mira Dobitocul asta ca cei care i-au promis ca vor vota motiunea - vorbim aici de parlamentari din curtea Puterii - au renuntat sa-si mai puna in practica intentia. Pai de ce sa voteze motiunea, bai Cretinule, cand tu nu aduci nimic in loc? Ce faci cu tara aceasta dupa ce il vei fi dat jos pe Boc? Ramane neguvernata? Pentru ce ai mai initiat aceasta actiune parlamentara daca tu, Tampitule, nu aduci nici o alternativa? Doar ca si exercitiu de imagine? De acest aspect sunt absolut sigur.

PNL - ul si Crin Antonescu trebuie sa abandoneze total orice colaborare cu sandramaua pesedista. Trebuie sa caute sustinere in directia minoritatilor, a UDMR si chiar a UNPR. Tactic, se poate ajunge chiar si la colaborari punctuale cu PD - ul. PSD - ul a redevenit toxic pentru politica romaneasca.

Ponta...Dobitocule!

marți, 26 octombrie 2010

Motiunea de cenzura intre inertia Prostiei si redundanta micului El Che

***
Premisa de la care plec in acest comentariu este aceea ca, in acest moment, Romania beneficiaza de cea mai proasta si mai incompetenta guvernare din epoca moderna a Romaniei, de la Barbu Catargiu incoace. Vorbim de un cabinet care, in doi ani de zile si-a dovedit totala incapacitate de a promova binele public pentru cei multi, pentru ca, indiferent de culoarea politica a partidului sau partidelor care dau guvernarea, acesta trebuie sa fie dezideratul suprem. Cel putin in teorie. Acest guvern prezinta toate tarele sesizabile la cabinetele limitate ca si gandire economica, incapabile de a promova o viziune integratoare pentru societatea pe care o guverneaza.

Bun. Aceasta este realitatea de care ne lovim in fiecare zi. O vedem, o sesizam, stim ca asa stau lucrurile, avem mii de dovezi in acest sens, minut de minut, ora de ora. Ce ne facem insa atunci cand opozitia politica din parlamentul tarii este formata din personalitati de tip plastelina? Cum trebuie sa reactionam noi, ca si chibitii politici internautici, atunci cand vedem ca sensul unui vot eminamente politic este denaturat pe considerente ce tin mai mult de sfera economica? Pentru ca un deputat sau senator formatat pe actualul tipar politic, va marsa intotdeauna la milioanele de euro acordate acum cu darnicie de catre ministerul d-nei Udrea. Si atunci cum sa treaca motiunea de cenzura?

Si mai avem de-aface cu un aspect; ce se va intampla daca  actualul guvern va pica la vot? Pentru ca eu unul nu am inteles nici in ziua de azi, 27.10.2010, ziua votarii motiunii in Parlamentul Romaniei, ce se va pune in locul daramatului cabinet Boc? PSD - ul, irational si total subjugat ideii de a reveni cu orice pret la guvernare, nu s-a catadixit sa ne prezinte o varianta minimala de cooperare cu celalte partide de opozitie. Incapatanarea social-democratilor de al propune pe Victor Ponta ca si premier - adica pe politicianul care mergea taras in fata lui Basescu mai acum un an -  a dinamitat orice proiect de intelegere cu PNL - ul lui Crin Antonescu.  Mult mai rational, liderul liberal a venit cu trei variante de nume de premier foarte respectabile, toti cei trei candidati sustinuti de catre PNL avand un background sanatos in macroeconomie. Din postura de mic intreprinzator in care ma regasesc, cu un bussines bazat exclusiv pe import, nici nu vreau sa aud de un leu slab in raport cu euro. Si asa o ducem destul de greu. Cu o instabilitate monetara pronuntata si cu un euro cotat la limita a 5 lei, aceasta ar insemna moartea a mii de afaceri. Sa nu ne batem joc de oamenii din aceasta tara.

Si mai exista un aspect pe care nu s-a insistat destul; in eventualitatea caderii cabinetului Boc, PSD - ul ar putea guverna alaturi de UNPR, UDMR si minoritati, substituindu-se doar PDL - ului. Iar dupa blog se iteste tot mai tare figura lui Adrian Nastase, cel care a inaugurat regimurile personale in Romania post-decembrista, fiind practic precursorul dictaturii cu iz de telenovela a lui Traian Basescu. Si decat sa am de-aface cu un alt Idiot in fruntea guvernului - recte micul El Che Victor Ponta - prefer sa raman cu actualul. Macar astuia deja ii cunoastem limitele. Prefer rictusul lui Boc in fata surasului de Tampit al lui Victor Ponta.

Acesta e blestemul suprem al acestui neam: totdeauna va avea de ales intre doua rele. Si acest aspect nu reprezinta un dat ci este rezultatul nivelului rezervei de Ratiune care mai exista in acest areal. Vai de noi.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Atentie la Adrian Nastase!


***
Pentru naivii care au crezut si inca mai cred ca Adrian Nastase s-a resemnat total in urma infrangerii de la prezidentialele din 2004 si a inlaturarii de la conducerea Camerei Deputatilor de doi ani mai tarziu, le spun ca se inseala. Fostul prim-ministru cauta, de sase ani, portita de reintrare in politica mare.  Anul acesta se pare ca a gasit-o, in persoana fostului lui tutar, micul Titulescu, micul Che Guevarra, micul...Ponta. Daca inaintea congresului PSD din iarna Adrian Nastase avea chipul unui om infrant, dupa consumarea lucrarilor acestui congres, odata cu castigarea functiei de presedinte de catre micul El Che, aceasta a revenit in forta, devenind inca odata factorul decident din varful PSD.

Duminica seara am asistat la un  adevarat asalt asupra televiziunilor de stiri, din partea celor doi manipulatori din PSD, Ion Iliescu si Adrian Nastase, precum si a papusii zambitoare Victor Ponta. Cele doua matusii ale PSD - ului l-au luat de manuta pe Victoras si l-au plimbat pe la televiziuni, doar-doar oamenii se vor obisnui cu fata acestuia. Semnalul transmis insa dinspre PSD este unul dezastruos pentru tara. Acest partid a pierdut busola reformei interne inca din timpul mandatului lui Geoana.  Acum ni se infatiseaza exact sub forma partidului infrant la alegerile din 2004 si nimic mai mult. Cu aceleasi tare, cu aceleasi oameni si, mai ales, cu acelasi factor decident in fruntea partidului:Adrian Nastase.

Ce incredere se poate in omul care, daca nu i-o lua Basescu inainte, avea el grija ca tara sa fie condusa dictatorial in maniera proprie. Sa ne aducem aminte ce a insemnat mandatul de premier al lui Nastase. Cu un Iliescu depasit pe zonele de influenta interna a partidului, Nastase si-a construit propriul cult al personalitatii, uzitand de o presa mereu aflata in cautarea banilor. Presa independenta ai acelor ani a insemnat doar Evenimentul Zilei, cu Cornel Nistorescu director-editorialist, singurele voci asumat anti-Nastase din acea perioada. Ori PSD - ul actual nu se deosebeste cu nimic de acea formatiune politica docila, aflata tot timpul la dispozitia liderului.

Ponta este umplutura, greutatea conducerii de partid o da Adrian Nastase. Un eventual guvern Ponta, care ar urma dupa caderea dezastruosului cabinet Boc, ar insemna o catastrofa pentru aceasta tara. Reinscaunarea lui Adrian Nastase ne-ar aduce indarat, in nefericitul an 2004. Crin are dreptate. Romania are nevoie de un guvern meritocrat, condus de catre un om care sa aibe habar de macroeconomie. Gestionarea unei tari aflate intr-o criza profunda, fara resurse foarte multe la dispozitie, depinde de capacitatea profesionala a celor din guvern. Ori Nastase doreste o guvernare formata din baroni locali, dupa chipul si asemanarea celei avute intre 2000 si 2004.

O situatie exceptionala cum este aceasta criza, agravata de prezenta la Cotroceni a unui presedinte incompetent, incapabil de a articula un minim consens national, cere masuri extraordinare. Un cabinet condus de catre un economist cu greutate precum Stere Farmache, Mariana Gheorghe sau un manager cu calitati dovedite precum Klaus Johannis, ar putea duce tara catre normalitate. Dar Nastase nu vrea.

luni, 18 octombrie 2010

Cand hienele se musca...


***

Iata ca a debutat un nou act din opera buffa care ii are ca primadone pe Traian Basescu si Sorin Ovidiu Vantu.  S-a ajuns la faza datului in gat, actiune executata cu largul concurs al Securitatii. (SRI - ul nu mai exista demult, avem de-aface cu o noua institutie croita exact pe calapodul fostei Securitati) Daca in privinta lui Traian Basescu, dupa 2006 nici un om cu creier in cap nu ii  mai dadea nici o sansa de a reveni la calea cea dreapta, in cea ce-l priveste pe Vantu personal sunt mirat de sustinerea publica de care inca se bucura. Sa fim foarte clar intelesi; intre cei doi nu se pot face clasamente in cea ce priveste nivelul influentei nefaste exercitate asupra acestei tari.

In opinia mea Basescu si Vantu sunt la fel de malefici pentru aceasta tara. Vorbim despre un om care isi bate continuu joc de functia prezidentiala si de poporul pe care il pastoreste si de un altul care, ajuns in varful unei gramezi de bani atrasi de la fraierici prin mijloace tip Caritas, a decis ca trebuie sa detina un rol major in viata politica a tarii. Nu direct ci prin interpusi. Si-a propus sa influenteze institutiile Statului prin intermediul unui trust de presa care, pana acum un an de zile, era portavocea lui Traian Basescu in mass-media scrisa si audio-vizuala (vezi "Cotidianul", Realitatea TV, Academia Catavencu). In timpul actiunii de suspendare a presedintelui, din 2007, Realitatea TV si-a facut un titlu de glorie din a apara imaginea lui Traian Basescu.

La acest moment nu cunoastem foarte exact care este canalul de scurgere a acestor stenograme in presa. Categoric aceste scapari voite nu isi au locul intr-o democratie. Dar, in acelasi timp, prin intermediul acestor inregistrari ne dam seama tot mai clar de gaunosenia asa-zisei democratii romanesti, de mecanismele care stau in spatele demonizarii unor personalitati, de complicitatile existente la nivel foarte inalt, de zona de intrepatrundere dintre politic si bussines. Ne dam seama ca cei care decid soarta acestei tari, cei "de sus", nu sunt altceva decat niste parveniti politic, cu  partipriurile lor, cu dusmaniile lor, cu rivalitatile lor...Putem sa ne dam seama de ce Romania se gaseste in acest impas moral care, momentan pare de nedepasit.

Sorin Ovidiu Vantu este la fel de blamabil precum Traian Basescu. Caracterele lor sunt asemenatoare, setea de putere ii face sa recurga la orice mijloace pentru a fi in centrul luarii deciziilor. Daca 50% din continutul acestor stenograme este real, atunci locul lui SOV este la zdup. Ca si al lui Basescu, de-altfel.