Pledoarie pentru China

***
Printre putinele situatii pozitive mostenite de catre Romania de la regimul Ceausescu s-a numarat si relatia privilegiata cu China post-maoista. In dulcele stil clasic romanesc, in anii ce au urmat dupa momentul Decembrie 1989, am reusit sa compromitem in mare parte zestrea ceausista. Dictatorul comunist roman a reusit sa creeze punti de legatura importante cu Beijingul, mizand pe pozitia lui de maverick in randul tarilor comuniste est-europene in relatiile cu Moscova. Intre Uniunea Sovietica si China comunista, existau disensiuni majore, atat ideologice, care tineau de apararea dogmatismului stalinist de catre Mao, cat  si teritoriale, aflate in directa legatura cu trasarea frontierei sino-sovietice. Au existat chiar si ciocniri armate la granita dintre cele doua state, in mai multe puncte, de-alungul anilor '60- '70.

Ori, marota independentei in cadrul blocului comunist - care a pus stapanire totala pe gandirea politica a lui Nicolae Ceausescu -  a adus tara noastra in relatii privilegiate cu Beijingul. Dupa 1990 noii guvernanti veniti la putere cu asentimentul direct al Moscovei, au neglijat total aceste relatii, acestea decazand treptat pana la niste schimburi economice absolut simbolice, daca ar fi sa judecam dupa potentialul real al celor doua tari. Daca in cea ce il priveste pe Ion Iliescu putem intui exact resorturile care l-au determinat sa actioneze intr-un asemenea mod, nu la fel stau lucrurile in cea ce il priveste pe Traian Basescu. Pentru mine este o enigma profunda modul de raportare al Romaniei lui Basescu vizavi de China. Sa ma explic de ce fac aceasta afirmatie.

Situatia Chinei din anii '90 nu seamana deloc cu cea actuala. Daca in acei ani aveam de-a face cu o China aflata in postura de putere de rang doi, acum, in 2010, China a devenit a doua mare economie a planetei, cu un ritm de crestere economica absolut demential. Ori, intr-o asemenea relatie, nu ai decat de castigat. Ganditi-va la ce oportunitati iti poate conferi o piata de peste un miliard de posibili clienti. Ori, al nostru presedinte prefera sa se cantoneze intr-un discurs ultraconservator fata de China, care i-ar face sa roseasca pana si pe neoconii de la Washington.  Si aceasta in conditiile in care o Pax Sinica pare tot mai realista in viitorul destul de apropiat. Discursul ideologic in relatiile internationale nu isi are sens. Al nostru lider de la Cotroceni continua sa priveasca situatia de pe mapamond prin lentilele ideologice imprumutate de la Vl. Tismaneanu.

Atentie insa! Partidul Comunist Chinez a ajuns doar o iluzie. China este un despotism oriental de milenii. Numele actualului imparat este Partidul Comunist, insa un partid dezideologizat, aflat intr-o extraordinara contradictie cu preceptele marxist-leniniste, promovand puternic un liberalism economic care a adus China in postura de superputere planetara. Haideti totusi sa ne raportam corect la China. Macar acum.