luni, 28 februarie 2011

Libarca graitoare


***

El vorbeste de discursul resentimentar-contondent !  El. Omul care ar trebui sa isi bage capul in nisip precum strutul, dupa prestatia samavolnica din acesti ultimi ani, aflata tot timpul in umbra tezelor emise cu ura maxima de catre stapanul lui de la Cotroceni, cel care i-a aruncat o ciozvarta ca sa profite si limba lui de binefacerile epocii. El troneaza deasupra culturii romanesti, cocotat in scaunul de vice la ICR. El, tocmai omul care detesta tot ce este romanesc! In ultimii ani singura calitate lui calitate a fost limba catifelata care se intinde atat de bine pe posteriorul marinaresc. Merite culturale? Doar daca injuraturile la adresa adversarilor stapanului pot fi considerate produse ale culturii romane.

Cu el si altii asemeni lui, s-a degradat definitiv discursul public romanesc. El nu cantereste argumente, el doar uraste pe cei care atenteaza la siguranta functiei stapanului si, implicit, la veniturile sale nesimtite. El nu are coloana vertebrala, limba tine de mult locul acesteia. El reprezinta o noua ocupatie, care trebuie introdusa in nomenclatorul meseriilor din aceasta tara: lingaul profesionist. Nu ti se cer studii prea multe, nici macar un vocabular foarte elevat pentru aceasta profesiune. Trebuie doar sa pui patima, patos, in injuraturile tale. Sa te simta, sa dai tare. Acelasi sentiment trebuie alocat si adularii idolului, a stapanului, fara de prezenta caruia tu nu te poti produce in viata publica.

Insa primordiale nu sunt laudele la adresa binefacatorului ci scarna pe care poti sa o produci si sa o arunci asupra adversarilor acestuia. Nu ti se cere o logica in cea ce spui, productia se masoara in tonele de maculatura cu invective cat mai de efect. Precum libarcile nocturne, el isi lanseaza pestilentialele scrieri dupa ora 24, a fiecarei zi de munca. Oare cum arata in intimitatea lui domiciliara un om care lucreaza zilnic cu atat de multe fecale? Oare pute?

vineri, 25 februarie 2011

Miza supralicitata a congresului UDMR

***
In ultimele zile au aparut pe piata mai multe analize care i-au in discutie miza congresului UDMR. Sunt unii care vad in acest eveniment o sansa ca formatiunea politica maghiara sa fie atrasa de partea Opozitiei, in vederea formarii unei noi majoritati politice. Eu ma numar printre cei refractari total la aceasta idee. UDMR - ul, din combinatia politica cu PDL - ul lui Traian Basescu, a obtinut tot ce si-a dorit. Programul national inscris intre dezideratele Uniunii, a fost aproape atins. Legea Educatiei este doar un exemplu. PDL, in conditiile izolarii cvasitotale in care se gaseste,  trebuie sa plateasca pentru sprijinul oferit de catre UDMR in actul guvernarii.

In virtutea mijloacelor de persuasiune/santaj pe care le detine asupra Executivului, formatiunea politica a maghiarimii ar face o greseala tactica importanta denuntand acum alianta politica cu PDL. Nu este inca momentul sa faca acest gest deoarece, in ciuda reusitelor in plan national, si maghiarii din Romania resimt puternic efectele crizei economice. Ori, o iesire de la guvernare in acest moment, ar lasa votantilor maghiari impresia - deloc falsa - ca UDMR - ul este parte a acestui dezastru economic. Inertial, este foarte posibil ca tinand cont de evolutiile pozitive din tarile Uniunii Europene, Romania sa cunoasca o usoara crestere economica in trimestrul I al anului 2012. In acel moment UDMR - ul s-ar putea legitima in fata electoratului ca unul dintre artizanii acelei iesiri din criza.

Demn de amintit este si faptul ca toti cei trei candidati oficiali la functia de presedinte unional, Kelemen Hunor, Olosz Gergely si Peter Eckstein-Kovacs, si-au declarat atasamentul vizavi de colaborarea cu PDL. Evenimentul de la Oradea, la care toti se raporteaza, unde filiala Bihor a UDMR a pactizat cu USL este doar un simplu episod care face parte din artileria diplomatica a maghiarilor. In esenta acestia nu doresc o ruptura totala de opozitie, ei sperand intr-o perpetuare la guvernare chiar si in cazul in care PDL-ul va fi ras la alegerile parlamentare din 2012. Si mai este un amanunt care singularizeaza momentan Bihorul fata de restul tarii; in acest judet opozitia chiar este puternica, ajunge doar sa ne gandim ca municipiul resedinta de judet, Oradea, are ca si primar pe liberalul Ilie Bolojan. Deci poate fi vorba si de un joc politic local.

Inaintea acestui congres sunt ferm convins de faptul ca UDMR nu va iesi de la guvernare si nu ii va parasi pe pedisti. Destinul clasei politice maghiare din Romania este inca strans legat de ideea de guvernare, de acces direct la resurse. Ori in eventualitatea caderii actualului guvern, este foarte posibil ca maghiarii sa fie partea cea mai afectata a unui joc cu suma nula. Total nesatisfacator pentru ei.


joi, 24 februarie 2011

Kosovo by Ciuhandu

***

Cam asa arata partea carosabila din orasul de 5 stele numit Timisoara, in mandatul de primar al inginerului Gheorghe Ciuhandu, in luna de gratie Februarie a anului 2011. Orasul pare proaspat scapat dintr-un bombardament, cu cratere si minicratere imposibil de evitat, daca te deplasezi cu masina. Este o mare rusine pentru Timisoara faptul ca detine un trist record in cea ce priveste defectele aparute la masini datorita unei infrastructuri intretinuta absolut jenant de catre o primarie aflata intr-un conflict deschis cu bunul simt.

In urma multiplelor sesizari primite, primaria a decis sa astupe cateva gauri de pe bulevardul Cetatii. Cum a facut-o? Trimitand la fata locului un comando de muncitori de la Drumuri, inarmati toti cu saculeti plini de zgura. S-au astupat gaurile cica. Bineinteles ca aceasta actiune facuta de mantuiala nu a condus la un carosabil mai practicabil.  Dupa doua-trei ore de trafic intens, gropile aratau la fel ca inainte. Si totusi cazul de pe Cetatii a fost unul fericit, deoarece au ajuns cativa muncitori la fata locului. In rest, daca depui sesizare la Primarie, ti se raspunde ca drumurile vor intra in reabilitare partiala odata cu sosirea primaverii. Pai si pana atunci?

Mi se pare ca domnului Ciuhandu i s-a facut lehamite de timisoreni, lucru sesizabil prin autosuficienta afisata de fiecare data cand  este abordat cu vreo problema de catre cetateni. Aceasi placa: el a facut, el a dres, etc. OK, ai facut. Cand? Acum cati ani? Gheorghe Ciuhandu reprezinta cazul clasic de politician uzat care practic implora electoratul, prin actiunile sale, sa nu il mai aleaga. dar ce te faci cu vulgul degraba votant, cei care abia asteapta sa il stampileze pe buletinele de vot.

Rusine Primariei Timisoara. Rusine Gheorghe Ciuhandu!

miercuri, 23 februarie 2011

Volodea anticomunistul loveste din nou

***

Trebuie sa te cheme Vladimir Tismaneanu, sa fi crescut in cartierul Primaverii cu stabii comunisti langa tine ca sa scrii un articol in apararea lui Filosofeanu, a carui onoare a fost pusa in discutie de catre Adam Michnik in recenta conferinta de la Bucuresti (vezi o cronica excelenta a momentului aici), si sa-ti inchei pledoaria cu o nota seaca in care spui: Comentariile la acest articol sunt suspendate.


Pai bai anticomunist de parada, cam asa proceda si gasca din care facea parte tac'tu mai acum juma' de secol, intelegi? Calusul in gura, nimeni nu are voie sa critice cea ce noi afirmam ca este adevarat. Democratia, - aia pe care se pare ca nu o vei intelege niciodata, chiar daca locuiesti in Statele Unite - presupune si dreptul de a nu fi de-acord, inclusiv in scris, fata de orice idee afirmata public. In momentul in care, in mod expres, ti ca textul tau sa nu poata fi supus criticii cititorilor, se cheama ca esti un mic comunist. Ori (si) acest aspect te descalifica din postura de contestatar al comunismului. Un comunist nu poate fi si anticomunist decat, poate, intr-o interpretare mult extinsa si fortata a tezei si antitezei marxiste. Dar, fiind vorba de Marx, cred ca esti expert, nu?

luni, 21 februarie 2011

Autogolurile Uniunii Social-Liberale

***
Stiti ce face o maimuta atunci cand se plictiseste de traiul bun? Rupe o creanga din copac si se scarpina cu ea la fund pana face buba. Cam asa s-ar traduce cea ce face in aceste zile jumatatea din USL numita PSD. In loc sa puna umarul la consolidarea constructiei politice realizate impreuna cu PNL, pontacii nostrii se aseaza la masa cu PRM si se pun pe semnat protocoale de colaborare in toate judetele mioritice. Care este logica pentru care pesedeii doresc sa lege de gatul Uniunii aceasta piatra de moara, probabil ca nici Ponta nu ar putea explica. Avem o alianta care tinde spre 70% din simpatiile votantilor iar PSD - ul nu are nimic mai bun de facut decat sa resusciteze un personaj politic total insalubru, cu un rol deloc de neglijat in perpetuarea postdecembrista a fostelor structuri si mentalitati comuniste.

Corneliu Vadim Tudor este un personaj politic care s-a aflat mai tot timpul in relatii foarte reci cu principiile democratice. In cadrul partidului nu a tolerat niciodata vocile independente, dovada zecile de exluderi individuale din partid. Practica inca un discurs justitiar care se revendica mai degraba de la Adolf Hitler decat de la orice conducator politic democratic. Totusi, vorbim de omul care mai acum un deceniu, dorea executii pe stadioane, cu public, lautari si fanfara militara. Acestea sunt amanunte pe care multi dintre romani nu le vor uita niciodata. Printre ei ma numar si eu. Probabil ca aceasta este cea mai dura lovitura de imagine, in sens negativ, pe care o primeste Uniunea Social-Liberala, de la infiintarea ei. Imi este greu sa patrund ratiunea care a stat la baza actualei apropieri dintre PSD si PRM. Sigur, mai exista inca oameni care isi aduc aminte de atat de nocivul patrulater rosu, dar au trecut totusi vreo cincisprezece ani de la acea cumpana a istoriei noastre postdecembriste si credeam ca subiectul este consumat.

Stelian Tanase are perfecta dreptate atunci cand afirma ca acest parteneriat atat de ciudat, dintre PSD si PRM aduce grave prejudicii de imagine pentru USL. Nu poti sa le vorbesti romanilor despre democratie si regulile ei, avandu-l in dreapta ta pe Corneliu Vadim Tudor. Sper ca dl.Antonescu inca mai stie care sunt valorile politice acceptabile pentru electoratul PNL si sa denunte in mod public aceasta ciudata poveste de amor dintre jumatatea social-democrata a USL si partidul fostului simbrias al dictatorului Nicolae Ceausescu. In conditiile in care tendintele sinucigase ale PSD - ului nu pot fi infranate, PNL - ul ar fi total indreptatit sa faca un pas lateral si sa ii lase pe pontaci sa mearga linistiti spre prapastie, de brat cu Vadim.

Comportamentul social-democratilor din ultima vreme lasa impresia unei adunaturi fara nici un orizont politic, resemnata ab initio vizavi de orice s-ar intampla in tara aceasta. Insa lipsa de logica in abordarea aliantelor extra-USL poate lasa in offside PNL - ul. In aceste momente PSD - ul are nevoie de o conducere puternica, capabila de a deveni un partener serios, care sa isi asume si obigatiile care ii revin in urma formarii Uniunii Social-Liberale. In absenta acesteia,social-democratii tind sa devina ei insisi un balast pentru aceasta alianta.

sâmbătă, 19 februarie 2011

In pat cu infractorul


***
Stire de presa: Un gălăţean condamnat la opt ani de închisoare, care era dat în urmărire de zece ani, a fost în tot acest timp sub nasul poliţiştilor, el moderând emisiuni la un post local de televiziune din Piatra Neamţ.

Buuun. Va mai aduceti aminte de Piatra Neamt? De feuda baronului Pinalti, zis si Gigi Stefan? Dar Soric, celebrul nume Soric, va mai spune ceva? Daca da, aflati ca sub umbrela protectiei oferite de catre organe, un nene cu zeci de infractiuni economice la activ, dat in urmarire generala, facea o emisiune TV la Piatra Neamt. Adica cine se uita la acea emisiune putea vedea o fata de ilustru infractor, producandu-se la o ora acceptabila de prime-time, in casele nemtenilor. A existat oare vreun purtator de pulan din ograda lui Pinalti si Soric, care sa il intrebe de sanatate pe acel domn? Nu.

Problema cea mare este ca acest gen de indivizi ajung formatori de opinie intr-o tara ale carei repere sunt extrem de volatile si se gasesc intr-o continua translatie. Insa problema cea mai mare o reprezinta pasivitatea Politiei, in cazul aceasta al Politiei Economice, in a lua masuri pentru identificarea, retinerea si prezentarea in fata judecatorului cu propunere de arestare a celor care comit infractiuni de natura economica. In Romania zilelor noastre au loc extrem de multe infractiuni de acest gen, fiind nevoie acuta de a da exemple clare in cea ce priveste modul in care se solutioneaza - in favoarea pagubitului - asemenea procese.

La noi infractiunea economica face parte din categoria light criminality, instantele de prim-apel acceptand tot timpul circumstante atenuante in favoarea celui care incalca legea. Acest lucru constituie o mare greseala. Statul, prin institutiile abilitate, ar trebui sa intervina direct pentru recuperarea daunelor survenite in urma unor asemenea infractiuni. Ori, de cele mai multe ori, in urma unui asemenea proces ramai doar cu buzele umflate si buzunarele goale. In Danemarca de exemplu, daca o companie privata nu isi achita facturile catre o alta companie, prima dintre ele se poate adresa Fiscului pentru ca acesta sa ii recupereze sumele restante. Si este normal asa, deoarece aceste institutii ale Statului exista doar prin impozitele platite de catre cei care contribuie la bugetul de stat.

Politia este foarte slab pregatita in cea ce priveste anchetarea cazurilor de infractiuni economice. Insa, daca discutam de cea ce s-a intamplat la Piatra Neamt, acolo acel infractor ducea o existenta linistita sub privirile politistilor. Cam asta este Romania.

joi, 17 februarie 2011

Despre gravitatea limbajului in Romania lui Traian Basescu

***
Dupa anul 2004,in urma castigarii alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu, tara noastra a devenit taramul afirmatiilor bombastice, aiuristice, dar pretins axiomatice. Pentru ca in Romania poti sa spui despre oricine absolut orice, fara teama ca vei fi candva tras la raspundere. De ce se intampla acest lucru? Cel mai corect raspuns ar fi acela ca aceasta modalitate de atac la persoana este incurajata de la cel mai inalt nivel politic. Traian Basescu a promovat el insusi acest mod de raportare la adversarii politici. Cel mai recent exemplu care imi vine acum in minte este cel legat de colportarea de catre seful statului al zvonului privind pretinsa apartenenta a liderului Opozitiei, Crin Antonescu, la structurile fostei Securitati sub numele de cod "Porumbacu".
Nu a contat faptul ca nu exista nici cea mai mica dovada peremptorie in acest sens, seful statului s-a injosit, in disperare de cauza, acceptand sa promoveze ca adevar un simplu zvon lansat in campania electortala prezidentiala din 2009.

Limbajul politic in tara noastra este unul denaturat de campaniile murdare duse la comanda impotriva anumitor personalitati.  Totala lipsa de responsabilitate, afirmatiile fara nici cel mai mic temei, absenta unei Justitii capabile de a introduce in culpa pe cei care colporteaza afirmatii mincinoase, ambalate sub forma unor declaratii politice, ne arunca in urma cu cel putin douazeci de ani, atunci cand Coposu si Ratiu doreau sa vanda tara strainilor si imparteau droguri tinerilor adunati in Piata Universitatii. Si din acest punct de vedere, mandatele prezidentiale ale lui Traian Basescu reprezinta un grav regres, dupa cum se poate lesne vedea in aceste zile.

Iresponsabilitatea pare sa ii ghideze pe toti actorii sociali din Romania. Basescu, fara nici cea mai mica dovada, spune ca, in cazul traficului cu tigari, regina se gaseste in randurile sindicalistilor,prin aceasta afirmatie vizandu-l in mod direct pe liderul sindicatului Sed Lex, Vasile Marica. La randul lui acesta din urma afirma cu nonsalanta ca planul de acuzare publica a lui, in calitate de lider sindical, a fost gandit la Cotroceni si il acuza pe presedinte de implicare directa in instrumentarea cazului sau. Grav, grav, grav. Vin si intreb,oare pe ce se bazeaza acesti domni cand afirma,cu atata siguranta, lucruri atat de grave unul despre celalalt? Oare organele statului de drept, cele indrituite cu administrarea actului de justitie, nu ar trebui sa se autosesizeze?  Unde vom ajunge in acest ritm?

Datorita exacerbarii discursului justitiar nesustinut de probatoriu, a continuei promovari de nonvalori in politica noastra, cu siguranta ca injuraturile de mama  vor deveni curente in disputele sterile din acest domeniu. Multi isi vor ridica poalele in cap de dragul unui minut de efemera glorie. Si Romania? Unde va fi?

miercuri, 16 februarie 2011

PD, peisajul de dupa febra basescoida

***
Aseara, presedintele Traian Basescu a iesit in fata presei si a spus natiei ca Boc ramane premier cel putin pana dupa alegerile interne din UDMR. Cu alte cuvinte toata tevatura aceasta din ultimele trei zile a fost una gratuita, o testare a pietii in vederea eventualei inlocuiri din fruntea guvernului a ilustrului Mic-Nimic. Totusi, mai putem desprinde o idee din aceasta evolutie a situatiei; Traian Basescu nu mai reprezinta mare lucru pentru conducerea pedista. Urmand exemplul lui Blaga, mai toti cei prezenti la sedinta de aseara, s-au delimitat aproape abrupt de pozitiile manifestate public de catre seful statului. Totul a pornit de la acea amenintare a Buldogului proferata la adresa lui Boc, indirect, prin intermediul presedintelui. "Dacă Boc calcă la partid, îl spulber!”, pare sa ii fi spus Blaga lui Basescu.

Un alt pedist cu state vechi in partid, Sorin Frunzaverde, i s-a adresat foarte personal lui Basescu, spunandu-i textual  “Traiane, ai ajuns unde ţi-am zis că o să ajungi! Partidul ăsta este condus de Gelu Vişan şi Alin Popoviciu, de a ajuns să ne înjure toată lumea!”. In fapt, Traian Basescu nu mai poate fi privit ca o locomotiva a actualului partid de guvernare, deoarece, de la inaltimea celor doar 10%  procente de incredere, nu numai ca nu mai poate aduce nimic partidului dar chiar trage in jos PD - ul. Partidul este cotat inca la vreo 15-18% din intentiile de vot, electorat care, conservat, poate fi cheia unei reveniri a PD - ului in prim-planul scenei politice peste 4-5 ani. De aceea liderii pedisti din teritoriu au ajuns sa vada in seful statului un balast de care trebuie sa scape cat mai curand pentru asi maximiza sansele la viitoarele alegeri.

Un singur mare adevar a rostit Basescu ieri, in fata celor prezenti: "....vine 2012" Absolut corect, iar liderii din teritoriu cunosc cel mai bine acest lucru. Basescu a fost infrant ieri, de catre propriul partid. Sa ne aducem aminte ca el a sosit la intalnire cu numele premierului in buzunar. Pana la urma a plecat cu el, tot in buzunar. Oare care o fi fost numele dezamagitului, a celui care si-a dat totusi acordul de al inlocui pe Emil Boc? Cum o arata la fata marele tehnocrat, fost viitor prim-ministru?  Pentru ca, incepand din acest moment, Basescu chiar nu mai are nici o alternativa la Emil Boc. 2012 este foarte aproape. Vin alegerile, iar un delegat afirma foarte clar "Nu se ştie, dacă vine un premier independent, ce pretenţii o să aibă. Dacă o să taie fondurile pentru judeţe, dacă o să ne schimbe oamenii?". Teama de a nu mai avea o marioneta la Palatul Victoria i-a facut pe multi sa se intrebe daca chiar are nevoie PD - ul de schimbarea lui Boc.

Basescu a pierdut nucleul dur al PD-ului datorita obstinatiei lui de a promova persoane sterse, total necarismatice, doar pe criteriul apartenentei la gasca adulatorilor lui personali. Asa au aparut in partid persoane precum Cristian Preda, Monica Macovei,  Traian Ungureanu, Sever Voinescu si lista este destul de lunga. Un amanunt: Fundatia Partidului Democrat, Institutul de Studii Populare, in acest razboi de uzura dintre Traian Basescu si grosul partidului, tinde sa apere pozitia...Albei ca Zapada! Sunt si eu curios ce ramane pana in 2012 din actualul PD-L.

luni, 14 februarie 2011

De ce nu cred in Dinu Patriciu

***
Nu am crezut niciodata in steaua de politician major a lui Dinu Patriciu. Nici macar atunci cand se spunea ca el taie si spanzura in cadrul PNL. Nu mi-a fost foarte usor sa observ nici asa zisul sau geniu financiar. In perioada prelungitei noastre tranzitii foarte multi rechini din politica si-au incercat norocul si in bussines. Dinu Patriciu a fost unul dintre ei. El si-a cladit intreaga avere exclusiv prin apelul facut la un anumit background politic, profitand de cardasiile transpartinice, mizand pe acoperirea tuturor gurilor de politicieni care cereau infometati de mancare. De la CDR - ul lui Constantinescu, PD - ul lui Petre Roman, PNL -ul lui Tariceanu, pana la PSD - ul lui Nastase si Iliescu, toti au mancat o paine alba de pe urma protectiei politice acordata afacerilor lui Dinu Patriciu.

De neuitat a ramas frumoasa poveste de dragoste dintre fostul magnat al petrolului si PSD - ul lui Nastase. Cate sponsorizari s-au dus catre pesedei doar dublele registre de contabilitate pot stii. Nu cred in omul de afaceri Dinu Patriciu deoarece el este cel mult un afacerist. Da, poate un afacerist de succes dar doar un afacerist. A folosit politica doar ca pe o rampa de lansare in afaceri. Din postura de afacerist el a incercat (si in unele perioade chiar a reusit) sa influenteze politica unui partid politic de traditie. Mai mult, din postura de guru al economiei de piata din Romania, el a incercat sa determine trenduri, tendinte, pentru a acapara mai usor anumite segmente de piata. Se vorbeste chiar de manipularea bursei, insa eu nu il cred capabil din mai multe motive pe care, daca cineva este interesat, o sa le expun altadata.

Sa ne aducem aminte ca marele bussinesman vedea acum cateva luni euro la 5.2 lei, vedea in afacerea Mic.ro viitorul retailului de cartier. Si? Vorbind doar de Mic.ro, preturile in acest lant de tonete sunt cu 35-50% mai mari decat in dughenele de colt de strada. Grupul sau de presa exista doar in virtutea cartilor si a altor stimulente oferite in momentul in care cititorul achizitioneaza un ziar. Calitatea actului jurnalistic prestat la Adevarul lasa mult de dorit, cu exceptia editiilor locale, unde se vad si ziaristi cu pana buna.

Spre marea bucurie a cucuvelelor portocalii, se pare ca dl. Patriciu isi doreste cu ardoare un partid doar al lui, de dreapta, facut dupa chipul si asemanarea lui Mic.ro: inexistent, dar scump al dracu'! Sloganul cred ca deja l-a inregistrat la OSIM: "Rusine, Dinu Patriciu!".

sâmbătă, 12 februarie 2011

Analiza personalitatii politice a lui Crin Antonescu. By Niku Elektriku

***
Garcia inaugureaza incepand de azi un ciclu care sper sa tina cat mai mult: prin incuvintarea proprietarilor de bloguri politice voi prelua cate o postare care mi se pare mie interesanta. Astazi voi reproduce aici o microanaliza despre presedintele PNL Crin Antonescu, al carui autor este Niku Elektriku. Unii dintre voi il stiti pe Niku, ii cunoasteti afinitatile politice dar cred ca nimeni nu poate afirma ca nu avem de-aface cu o minte ascutita, analitica, capabila de a propune cititorilor texte extrem de interesante. Vom respecta intocmai ortografia originala a autorului, cea care il diferentiaza cel mai mult in blogosfera noastra politica. Va rog sa aveti rabdare si sa parcurgeti cu atentie intregul material. Textul original poarta titlul "Sa vedetzi voi "carnasier"!" Savurati!

cine'l bagatelizeaza pa maresalu' antenescu greseste profund (sa fi citit asta la cristoiu?).nu stiu daca respectivu' are freo pregatire pe linie militara (lasin' la o parte "prostiile" cu porumbacu'), sau, macar, dac'a facut armata, da', stiu sigur acuma, il surclaseaza la tactica si strategie pe iubaretzu' d'uniforme basescu.probabel ca si meseria lui de baza (lasin' la o parte si anii de repetentzie, cica, voluntira, din facultate!), aia da profesor d'istorie, 'l ajuta sa 'nvetze repede ca nu pornesti la razboi cin' nu ai spatele frontului asigurat, si, mai ales, fara aliatzi, lucru, se pare, completamente strain maretzului diktator.

imaginea unui antenescu rabufnin' in seara primului tur al alegerilor de anu' trecut 'mpotriva mogulilor ce l'ar fi favorizat pa geonelu', revolta ce l'a tzinut, d'altel, doar citeva ore, te'ar fi putut face sa banuiesti c'are s'o apuce, catinel, pa calea deshchisa de basea.e greu d'aflat ce, sau cine, l'o fi facut sa se calmeze asa de repede.o fi fo' in noaptea aia, devansindu'l pa geonel cu al sau nush, la spa la domnu' motanu'?cert e ca "schimbarea la fatza" o fo' brusca, si, daca e sa te uitzi acuma, benefica pentru personagi.ca, s'avem pardon, ce l'o costat sa mai joace o saptamina cartea entuziastului sprijinitor al viitorului cadavru politic?a obtzinut, dincolo d'o greatza pasabila a observatorilor, o perspectiva de 'ncredere din partea stingacilor, indiferent daca victoria geonelului s'ar fi realizat or ba (atunci era data mai mult decit sigura), si liniste din partea frontului de est, ca asta'i singuru' car' a contat freodata la romunika.

"ghinionu" d'a nu'i fi esit favorizdu' president se pare ca'i o mare oportunitate pentru el, stimulat si d'ambitzu' nestavilit al felicsitului, care'l si 'ntrece, si car' ii deschide o perspectiva d'urcare 'n jiltz 'nainte de termen, odata cu trinteala marinelului cu nasu'n tzarna, fapt ce s'ar fi aminat cel putzin cu'n tzintzinal cu prostachel gudurau la cotroceni.disciplina "de tip militar" introdusa de el in partid, esspresie ce vrea sa'mbrace pumnu'i de fer de aspirant la tiranie in manusa de catifea a ipocriziei, 'ncurajat si d'oportunismu' liuberalilor de toate calibrele ce mirosira ca'i rost tractare spre cirnatzii puterii si ca'i semn ca le'o pus d-zeu mina'n cap c'avutara norocu' sa nimereasca 'n tabara potrivita, si la momentu' potrivit, l'aceasta astrala aparitzie, nu lasa sa se'ntrevada prea clar pe ce traiectorie ar urma sa se 'nscrie un antenescu agiuns prezidente'n lipsa de contracatindatzi valizi or valize.

ar urma sa devie miala blinda ce sta sa linga linistita sare'n ieslea cotroceana, protocolar, si car' ar vrea cu tot dinadinsu' sa le confirme detractorilor lansarea zvonurilor in privintza comoditatzii combatantului, or o sa rupa lantzu'n chip de mielu' turbat, muscidu'i primii p'aia ce l'or urcatara'n jiltz?conformist or confruntatzional?d'un singur lucru sin' (aproape) sigur: odata destructurata pedeleaua (obectiff strategic declarat), cu largu' lor concurs neprecupetzit, si odata cu cooptarea "partzii agreate" a bla(e)gistilor, presidentu' antenescu are sa fie "un mare presidente" de foaaarte dreapta!rupindu'le EL oasele pesedoilor, cum n'o sa poatza sa'si imagineze, macar, dusmanii dusmanilor lor.un prezidente "luminat" ce'si face'va liubereaua lui "ca soarele sfint de pe cer", cu sabia'ntr'o mina, cu cartea'n alta si propaganda'n cealanta.

acuma, contrafactual vorbin', ne putem inchipui cum i'ar fi reusit baselului manevrele doar cautindu'le'n coarne caraghiosilor de felics si nush, dindu'le "ce li se cuvenea", in care "ce li se cuvenea" oricum nu depasea in magnitudine ce si'au luat fiecare pe un' au apucat?

vineri, 11 februarie 2011

Ioan Holender pentru Timisoara


***
Citeam zilele acestea pe site-ul Vip in Banat despre posibilitatea ca Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena,  sa candideze la functia de primar al municipiului Timisoara. Ma bucur sincer de aceasta posibilitate. Intr-un oras devenit cenusiu in ultimii ani, prin "grija" unei administratii obtuze, incapabile de a raspunde asteptarilor legitime ale timisorenilor, aportul unui om precum Ioan Holender, detinatorul unei insemnate experiente manageriale, ar insemna un mare plus pentru orasul meu.

Administratia Ciuhandu a avut un rol important in dezvoltarea orasului, pana prin 2004. Dupa acel an activitatea conducerii Primariei a intrat intr-o rutina paguboasa. Directiile din cadrul acestei institutii au devenit parazitare, incapabile de a propune noi cai de dezvoltare a localitatii. Sa luam ca si exemplu doar Directia pentru Urbanism din cadrul primariei. Daca cineva poate discerne un stil unitar de dezvoltare a capitalei Banatului, atunci inseamna ca acesta poate prevedea si cutremurele mai ceva decat celebrul Hancu. Despre drumurile din Timisoara ce se mai poate spune? Carpite, rascarpite si pline de gropi. Iti este mila de orice masina mai scumpa de 7000 de euro care ajunge sa intre in oras. Este o rusine faptul ca drumurile extraurbane, cele care fac legatura cu orasul, sunt mult mai bine intretinute decat cele citadine.

Am trecut peste o iarna destul de dificila. A observat cineva in timpul furtunilor de zapada, vreun utilaj la lucru? Eu nu, si chiar umblu prin oras destul de mult. Zapada de pe carosabil a disparut pe cale naturala, adica topindu-se, ori sub rotile masinilor ori din cauza temperaturilor ridicate. Timisoara resimte lipsa unui adevarat manager in fruntea orasului. Gheorghe Ciuhandu a castigat atatea mandate si din cauza inapetentei celorlalte formatiuni politice vizavi de aceasta functie. Sa fim seriosi. Din anul 2000 Gheorghe Ciuhandu nu a mai avut nici un contracandidat serios. Micile intelegeri transpartinice l-au tinut pe acest domn in functie.

Ioan Holender are un singur dezavantaj: varsta. Bucurandu-se inca de o sanatate de fier, el ar putea duce linistit la final un mandat de patru ani. Sa ne aducem aminte ca si Konrad Adenauer era trecut bine de saptezeci de ani atunci cand a preluat functia de cancelar al unei Germanii distruse in urma razboiului. Si a stat in functie pana la 87 de ani, cand, in 1963 a fost inlocuit de catre Ludwig Erhard. In anul 2002 Ioan Holender a acordat un interviu scriitoarei timisorene Adriana Babeti. Ultima intrebare a fost:
Şi totuşi, dacă îmi permiteţi o figură de stil, Viena este patria dumneavoastră?
- Patria mea e Timişoara.
Frumos raspuns.


joi, 10 februarie 2011

Cu Vanghele si Cărtărăscu la genicolog


***
Nu mai este un secret pentru nimeni iesirile bahice ale omului care conduce Romania, in stare avansata de ebrietate, de pe scaunul din stanga, exact la volan. Deja incepem sa intuim si care este universul paralel, interior, creat de catre actualul presedinte pentru propriul uz. In aceasta lume dl. Basescu are si un limbaj propriu, un fel de limba basesciana, in care atat numele proprii cat si cele ale unor indeletniciri de zi cu zi, ajung sa sune foarte ciudat.

Stiti cine este Vanghele, nu? Primarasul ala mai colorat la vorba, de prin sectorul cinci. Basescu nu ii spune niciodata Vanghelie ci doar Vanghele. Sa fie primit! Dar de Cărtărăscu ati auzit? Cu siguranta ca da, este acel domn scriitor care a scris o carte, normal, pe care dl. presedinte se chinuie sa o termine de vreo sapte anisori desi nu a deschis-o niciodata. Ar fi o performanta. Doamnelor si domnisoarelor, cand ati fost ultima data la genicolog? Aaaaa, domniile voastre merg la ginecolog. OK, inseamna ca doar femeile din familia Basescu merg la genicolog, nu? Nu. Azi, la Radio Romania Actualitati, dl.presedinte ne-a destainuit infamantul amanunt conform caruia pana si mogulul Vantu merge la genicolog. Ca sa se trateze de inima. Caragiale in toata splendoarea lui, ce mai!

Iubitorii literaturii stiintifico-fantastice se recunosc mai mult ca sigur in categoria consumatorilor de SiFi. Nu conteaza ca ei il denumesc SF. Deloc. Presedintele vorbeste de sifi, deci asa ramane. Presedintele. Mai acum cativa ani, in prag de campanie electorala prezidentiala, un domn, Victor Gaetan, a scris o carte care se intitula "Pradarea Romaniei". Interesanta la maxim dar prea putin dezbatuta. In limba basesciana numele domnului Gaetan a devenit Victor Găitan. Surprinzator? Deloc!

Da, acesta este omul care conduce Romania cu asentimentul a peste jumatate dintre nerozii acestui neam.La inceputul secolului XX Romania s-a mai bucurat de aportul unui om politic deranjat in partea superioara. Dimitrie Sturdza era cam nebun chiar in timp ce isi exercita mandatul de premier.In plina sedinta de cabinet, prin 1908, Sturdza a început să meargă pe sub masă în patru labe, strigând cât putea de tare: “Să iasă Carada de sub masă!”, cu referire directa la Eugeniu Carada, eminenta cenusie a PNL, adversar declarat al primului ministru si sustinator al lui Ionel Bratianu.Mergând la Paris pentru consult la celebrul doctor Pierre Marie, acesta a spus:“Fericită ţară! Este nebun de zece ani!”

miercuri, 9 februarie 2011

Rebranduirea muribundului. Despre PD-L si Alba ca Zapada

***
Dupa prestatia prezidentiala de la Editia Speciala a TVR - ului de aseara, cred ca suntem foarte aproape de aparitia pe scena noastra politica a Albei ca Zapada, despre care tot scrie de vreo sase luni imundul domn consilier prezidential Lazaroiu. PD-L este un partid politic muribund, acest lucru devenind tot mai clar in urma sedimentarii perceptiei electoratului ca aceasta formatiune politica este principala vinovata pentru marasmul economic in care se zbate tara si pentru pauperizarea extrema a propriului popor. Din pacate pentru el, acest partid nu are sansa reformarii din interior deoarece optiunile membrilor sai sunt indreptate ori catre vechea garda pedista, pastorita de catre Blaga, Frunzaverde, Berceanu si Videanu, ori catre asa-numitii "reformisti", in fapt un conglomerat eterogen al caror unic liant de legatura este adulatia extrema pentru persoana lui Traian Basescu.

Optiunile actualului sef al statului in interiorul PD-L sunt destul de limitate. La sunetul de goarna a lui Voda par sa raspunda tot mai putini pedisti. Elena Udrea este privita in interiorul partidului precum o Elena Ceausescu sau, mai corect, ca si Elena Lupescu, femeie cu care se identifica ca si comportament vizavi de seful statului. Diferenta dintre cele doua Elene este ca in timp ce doamna din Plescoi aspira la cele mai inalte demnitati ale statului, Lupeasca se multumea cu sperturile afaceristilor vremii si cu conditia de eminenta cenusie a lui Carol al II-lea. O alta amazoana prezidentiala, Monica Macovei, pare sa detina mai degraba o pozitie periferica in cadrul partidului, cu putine sanse de a razbi la varful lui. Cristian Preda este moartea pasiunii oricarui elector de partid sau de aiurea, carisma lui tinzand irevocabil catre zero absolut.

In aceste conditii Basescu are nevoie de o jucarie numai a lui. Blaga pare a lua in stapanire PDL - ul, lui raliindu-se chiar si cateva filiale considerate ab initio pro-Udrea sau Falca. Presedintele isi doreste probabil ca, in acest an, sa aibe la dispozitie o formatiune politica care sa ii asigure perpetuarea in politica, lui si familiei sale. Ori acest lucru nu se poate intampla decat facandu-l disparut pe Blaga sau, mai predictibil, prin ruperea unei parti insemnate din PDL pentru o noua constructie politica. Personaje triste precum Valeriu Stoica, Raluca Turcan, Monica Macovei, Cristian Preda sau T.R. Ungureanu par sa aibe un rol determinant in aceasta actiune.

Numai ca rebranduirea reprezinta in sine un esec. Acest afirmatie este valabila 100% in lumea bussinesului, in care, orice incercare de rebranduire reprezinta recunoasterea unui esec. Recurgi la aceasta operatiune doar in momentul in care constati ca un produs este nevandabil sub o anumita eticheta. Probabil ca mare parte dintre politicienii PD-L  vor fi recuperati in noua formatiune politica ce va sa vie. Insa eticheta de ESEC nu va putea fi stearsa niciodata de pe fruntea acestor politicieni.

marți, 8 februarie 2011

Cum au descoperit procurorii DIICOT apa calda

***
Recentele retineri operate de catre procurorii DIICOT in vama Moravita au fost intampinate cu surprindere de catre unii. Numai ca activitatea ilicita care avea loc in acest punct vamal nu mai constituia demult un secret pentru oamenii zonei. Somptuoasele locuinte ale unor agenti vamali, masinile cu care se perindau prin oras in afara orelor de serviciu, care, unele dintre ele, costa poate cat salariul de vames pe cinci ani, au dat de banuit mai tuturor vecinilor, mai putin Procuraturii.

Si daca acest lucru nu era de-ajuns, haideti sa vedem cum reflecta presa cea ce se intampla in localitatea de la granita cu Serbia. La 6 august 2009, cotidianul Gandul, sub semnatura jurnalistului de investigatie Dragos Bota, scria negru pe alb, cu subiect si predicat urmatoarele despre o sefa de tura:


Salariul pe opt ani l-a făcut în 12 ore. A fost la primul serviciu ca şef de tură în vama Stamora Moraviţa. Când a plecat acasă, inspectoarea blondă de la Poliţia de Frontieră a luat cu ea vreo 60.000 de euro. Neimpozabili. Şpaga colectată peste noapte de toţi colegii de la traficanţii de ţigări. Asta a fost vestea rea pentru păcăliţi. Vestea bună a fost o tură mai slabă. S-au băgat în ţară doar 600 de baxuri de ţigări din duty-free-uri. Bine că n-a dat lovitura când au fost 2.000 de „cartoane”. Păgubiţii au rămas cu o dilemă. Cui să o reclame? Oficial, nu aveau unde. Aşa că, după o lună, a fost schimbată din funcţie, pe motiv că poliţistei i s-a terminat detaşarea.


Bun. Credeti ca doar blonda inspectoare, adusa cu tema la Moravita, percepea cuantumul total al spagii de la subordonati? Nu, au mai fost cazuri, stati linistiti. Tot Dragos Bota mai ofera un caz de analizat.

Un coleg, tot şef de tură, este la fel de celebru. Pentru că după fiecare tură de noapte se urcă în X5 şi se duce direct la aeroport. Se urcă în avion şi pleacă la apartamentul din Bucureşti.

Ei, ce ziceti? Banoasa meseria de vames la Moravita, nu, din moment ce bucuresteanul nostru isi permitea sa faca naveta cu avionul cu un salariu de 2500 de lei, net lunar.In fapt, Moravita a devenit un adevarat El Dorado. Toti vamesii de pe granita cu UE isi doreau o detasare in acest punct vamal. Ditamai comisarii au renuntat la functii pe granita cu Ungaria pentru a activa ca simplii agenti in Vama Moravita. Din 2007 pana acum, domnul DIICOT a tot avut timp sa se autosesizeze insa lipsea imboldul necesar. Iar acum aceasta a sosit sub forma neadmiterii Romaniei in spatiul Schengen. Apropo, stiti la cat a calculat Dragos Bota nivelul spagii lunare de la Moravita? 4.000.000 euro, doar din cotizatiile celor care se ocupau cu traficul de tigari. Tara UE. Doar DIICOT nu stia, nu?






luni, 7 februarie 2011

Vosganian. Ipostaze ministeriale

***
Februarie 2007 - subteranul Minei Lupeni. Ministrul Economiei,Varujan Vosganian, in exercitiul functiei.


Ce fraieri au fost liberalii astia! In loc sa isi faca propaganda, mizand pe aceste imagini care arata un ministru intrat in sutul minei, ei au incercat sa faca politica bunului simt. Dai peste asemenea imagini absolut din intamplare, eu le-am luat de aici, unde ele se gasesc la loc de cinste. Cand o sa il vedem si pe asta, Mr.Nobody de la Economie, cum ii zice...Ariton, zice Goagal, cot la cot cu minerii in mina?

Marturisesc ca mi-am facut o proasta impresie despre Vosganian, in momentul in care, invitat fiind la Sinteza Zilei, o dadea si el cu flacara violeta si atacurile energetice. Insa Varujan a insemnat si competenta economica, viziune financiara si, mai ales, implicare totala. Un om care arde pentru meseria lui merita toata admiratia. Iar atunci cand s-a inhamat la conducerea Ministerului Economiei, omul a dat totul pentru a duce la bun sfarsit mandatul sau.Si a reusit. Cat de pitic pare Ariton asta pe langa statura de economist a lui Vosganian...

duminică, 6 februarie 2011

A murit Gary Moore!



***
O alta legenda ne-a parasit in aceste zile. Gary Moore, extraordinarul bluesman, omul in mainele caruia chitara putea sa planga sau sa rada, a spus adio acestei lumi, in somn, intr-un hotel din Spania. Irlandezul, care a facut parte de-alungul vremii din trupe ca Thin Lizzy sau Skid Row, care a a colaborat cu superbandul Travelling Wilburys, a fost detinatorul unui uluitor stil de a vraji chitara electrica. In iulie 2010 a concertat la Bucuresti. Din pacate nu am reusit sa ajung la acel concert, desi mi-am dorit enorm acest lucru. Legendele dispar iar noi imbatranim. Nedreapta e viata!

sâmbătă, 5 februarie 2011

De ce cred in Uniunea Social-Liberala

***

Nu vreau sa intru aici in amanunte despre ce ar trebui sa fie si ce ar trebui sa faca aceasta noua constructie politica numita Uniunea Social Liberala. Au facut-o Codrin Scutaru si Iulia Huiu si va invit sa parcurgeti aceste postari deoarece in ele regasim principiile care ar trebui sa stea la baza acestei aliante politice, mijloacele si directiile de actiune in vederea depasirii de catre tara noastra, a conditiei de cenusareasa a Europei.

Romania s-a afundat, in acesti din urma ani ai regimului Basescu, intr-un marasm general, care a cuprins intreaga societate romaneasca, de la economic pana la politic. Determinant pentru amploarea crizei pe care o traverseaza in acest moment tara noastra, a fost atitudinea miserupista a guvernului in decisivul an 2009. In locul unor actiuni proactive, care sa vizeze stimularea economiei, cabinetul Boc s-a marginit sa ia unele masuri expeditive (impozitul forfetar este doar un exemplu) in vederea unei iluzorii cresteri a colectarilor la bugetul de stat. Nu s-a luat nici o masura logica pentru cresterea sau macar mentinerea fluxului de capital reinvestit in economia romaneasca. Actualele blocaje financiare isi au sorgintea si in aceasta lipsa de viziune strategica.

Din postura mea de liberal conservator, imi este foarte usor sa critic ab initio constituirea acestei noi constructii politice. Insa, din mai multe motive, nu o voi face. Primul si cel mai insemnat dintre aceste motive ar fi cel de ordin ideologic. Am auzit deja prea multi puritanisti ideologici care, in mod interesat, critica aceasta amalgamare social-liberala. Ei gresesc! Statul liberal minimal, visat de parintii acestei ideologii din epoca Luminilor este o iluzie, la fel ca si comunismul lui Marx si Engels. Doar in teorie el este functional. Hayek si von Mises ne-a demonstrat de mult ca singura organizare functionala a liberalismului  este cea neoliberala. Ori neoliberalismul comporta si o importanta componenta sociala. Desi sufleteste sunt mai apropiat de statul minimal al clasicilor liberalismului, ratiunea imi spune ca el nu ar fi functional in conditiile particulare din Romania.

Un al doilea motiv pentru care salut aparitia Uniunii Social-Liberale este acela ca, in acest moment tara noastra are nevoie de o alternativa reala, puternica, predictibila, la actuala stare de fapt. In conditiile in care, in 2012 vom avea alegeri parlamentare iar pe presedintele republicii il cheama Traian Basescu, ne putem astepta oricand la o fraudare masiva a intentiei de vot a romanilor.  Opozitia trebuie sa vorbeasca aceasi limba, daca se poate cu aceeasi voce.

Regimul Basescu este unul corupt pana in maduva oaselor. Lucruri bune nu se pot astepta din partea actualei majoritati politice formata din PDL, UDMR si UNPR. Alternativa este mai necesara ca niciodata. Urmeaza ca liderii politici ai opozitiei sa ii convinga pe romani de necesitatea schimbarii. Aaaa...Mai este un motiv pentru care salut aceasta alianta; astfel se da cu tifla celor care spuneau ca PNL, fara Valeriu Stoica, este incapabil de constructii politice majore. Sssssst!

joi, 3 februarie 2011

Now means now!

***
Daca cineva mai avea indoieli in privinta faptului ca nu este deloc rentabil sa fi dictator (nu importa tara) de partea Statelor Unite ale Obamei, pardon, Americii, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Robert Gibbs vine sa le ucida si ultimele convingeri. In ultima conferinta de presa acesta a marsat pe doua expresii pline de sens in cea ce il priveste pe detestatatul autocrat al Egiptului, Hosni Mubarak:  el ar trebui sa arate "exactly who he is" si, mult mai biciuitoarea pentru urmasul faraonilor "now means now".

Daca americanii nu stiau inca cine este Hosni Mubarak, aceste ultime doua saptamani au avut darul sa le limpezeasca vederea, cu siguranta. Sau, poate ca era mult mai simplu sa intrebe in tara piramidelor, in stanga si in dreapta, despre perceptia populara asupra octogenarului lider egiptean. Din declaratiile domnului Gibbs reiese nerabdarea Statelor Unite de a scapa de dictator devenit o piatra de moara agatata de gatul administratiei Obama. Declaratia televizata de acum doua seri, a presedintelui Mubarak nu a avut darul de a linisti spiritele in tara. Dimpotriva,amanarea deznodamantului acestei crize a facut ca tot mai multi egipteni sa traiesca o stare de angoasa galopanta. Recentele confruntari dintre sustinatorii si adversarii lui Mubarak , care s-au soldat cu victime, poate sa indice si o ruptura in cadrul societatii egiptene.

In acest cadru nu trebuie sa ne mai mire acceptabilitatea de care pare sa se bucure in acest moment pana si o organizatie islamista integrista, precum Fratia Musulmana, in cadrul Departamentului de Stat.  Purtatorul de cuvant al acestei institutii, P.J. Crowley a afirmat ca "the hardline Muslim Brotherhood is a fact of life in Egypt and might play a role in the nation's transition." Interesant! Cu alte cuvinte americanii sunt gata sa inchida ochii in favoarea Fratiei Musulmane, doar sa vina dracului tranzitia aia de la regimul Mubarak catre...catre ce? Din pacate nici in acest din urma ceas, Statele Unite nu au nici o strategie clara pentru Egipt. Aud atatia analisti care o tot dau cu legatura indisolubila dintre armata egipteana si Statele Unite. Oare chiar asa stau lucrurile?

In anii '90 Egiptul a luat hotararea de a inlocui treptat tancurile de productie sovietica T-55 si T-62, invechite si imposibil de upgradat, cu modernele M1A1 Abrams. Americanii s-au grabit sa le vanda egiptenilor aproape 1000 de bucati, dar, atentie, fara kitul de blindaj din uraniu saracit, asa numitul depleted uranium armor. Pai unicitatea acestui tanc, avantajul lui strategic consta tocmai in aceasta armura. Atat in primul razboi din Golf cat si in cel de-al doilea, nici un proiectil tras de catre irakieni nu a reusit sa strapunga acest blindaj neortodox. Oare sa nu aibe incredere americanii in armata egipteana?