Libarca graitoare

***

El vorbeste de discursul resentimentar-contondent !  El. Omul care ar trebui sa isi bage capul in nisip precum strutul, dupa prestatia samavolnica din acesti ultimi ani, aflata tot timpul in umbra tezelor emise cu ura maxima de catre stapanul lui de la Cotroceni, cel care i-a aruncat o ciozvarta ca sa profite si limba lui de binefacerile epocii. El troneaza deasupra culturii romanesti, cocotat in scaunul de vice la ICR. El, tocmai omul care detesta tot ce este romanesc! In ultimii ani singura calitate lui calitate a fost limba catifelata care se intinde atat de bine pe posteriorul marinaresc. Merite culturale? Doar daca injuraturile la adresa adversarilor stapanului pot fi considerate produse ale culturii romane.

Cu el si altii asemeni lui, s-a degradat definitiv discursul public romanesc. El nu cantereste argumente, el doar uraste pe cei care atenteaza la siguranta functiei stapanului si, implicit, la veniturile sale nesimtite. El nu are coloana vertebrala, limba tine de mult locul acesteia. El reprezinta o noua ocupatie, care trebuie introdusa in nomenclatorul meseriilor din aceasta tara: lingaul profesionist. Nu ti se cer studii prea multe, nici macar un vocabular foarte elevat pentru aceasta profesiune. Trebuie doar sa pui patima, patos, in injuraturile tale. Sa te simta, sa dai tare. Acelasi sentiment trebuie alocat si adularii idolului, a stapanului, fara de prezenta caruia tu nu te poti produce in viata publica.

Insa primordiale nu sunt laudele la adresa binefacatorului ci scarna pe care poti sa o produci si sa o arunci asupra adversarilor acestuia. Nu ti se cere o logica in cea ce spui, productia se masoara in tonele de maculatura cu invective cat mai de efect. Precum libarcile nocturne, el isi lanseaza pestilentialele scrieri dupa ora 24, a fiecarei zi de munca. Oare cum arata in intimitatea lui domiciliara un om care lucreaza zilnic cu atat de multe fecale? Oare pute?