luni, 29 martie 2010

Stie-Tot in persoana. Basescu despre Educatie si Sanatate

***

Va mai aduceti aminte de personajul de desene animate care ne-a infrumusetat copilaria, aia pe stil vechi, a decreteilor? Il chema Stie-Tot. Credeti ca el a disparut? Nici vorba. El a facut prozeliti. Bunaoara presedintele Traian Basescu. Ia cititi aici ce spune el presidente:

"Până acum nu s-a făcut nici o schimbare în sistemul de educație, ci doar o cârpire a sistemului în educație

Buuun. Iar despre Sanatate el lider maximo a spus:

"Peste 40% dintre pacienţii români sunt diagnosticaţi şi trataţi greşit, ca efect al sistemului de educaţie".

Asa deci. Acum, eu nu mai inteleg ce dracu mai avem nevoie de cadre didactice si medicale in aceasta tara cand presedintele le stie pe toate. Eutanasiatii, d-le Presedinte, doar aveti experienta.

miercuri, 24 martie 2010

Premierul pacii si aria calomniei



***
Va aduceti aminte de scandalul Sterling? Va aduceti aminte de acuzele nevertebratului nostru premier la adresa lui Tariceanu, conform carora acesta din urma a prejudiciat Statul prin contractul cu compania mai sus mentionata? Ei bine, infecta piticanie de la Palatul Victoria da in retragere dupa ce Tariceanu a introdus actiune in justitie pentru calomnie. Sa ne aducem aminte ca in primavara anului trecut pigmeul guvernamental l-a facut hot pe Tariceanu, in sensul propriu al expresiei.

Tăriceanu a cerut în instanţă ca Boc să-i plătească daune morale în valoare de 100.000 de lei şi să publice hotărârea judecătorilor în două cotidiene naţionale şi să o difuzeze la trei posturi TV în prime-time.
In zilele noastre casa de avocatura a Pelticului Stoica, cea care ii apara interesele clujeanului retardat, incearca sa il scape pe acesta de urmarirea Justitiei prin cateva procedee care ar parea comice daca nu ne-ar uimi prin nesimtirea afisata.

Ne spun oamenii lui Ssstoica ca "in cauza dedusă judecăţii, exerciţiul la liberă exprimare de către pârât (Emil Boc - n.r.) se particularizează prin aceea că atât emitentul opiniei, cât şi destinatarul acesteia sunt oameni politici”.  Nu, hai pe bune, voi vorbiti serios?! Adica daca esti om politic, poti sa calomniezi pe cine vrei si in termenii pe care ii doresti? Hmmm. E fain sa fi politician. Nu ai nici cea mai mica responsabilitate fata de ineptiile pe care le debitezi cu o cadenta de mitraliera.


Boc asta, este un cretin. Aceasta axioma o afirma multi si o cred si eu. Dar si cretinism si nesimtire in aceeasi personalitate, este greu de inchipuit. Mai ales cand personalitatea are dimensiunile pe care le vedem zilnic pe sticla.

duminică, 21 martie 2010

Anevoiosul drum al legitimarii conducerilor judetene pro-Antonescu in PNL. Cazul judetului Timis


***

Optimizarea conducerilor filialelor judetene ale PNL, a caror menire principala va fi transpunerea in fapte a strategiei prezentate de catre Crin Antonescu la congresul din februarie, se naste greu, aproape cu forcepsul. Cazul al carui martor am fost azi l-a reprezentat cel al filialei judetene Timis, in care au avut loc alegeri. Intregul proces a avut un supervizor de la Bucuresti, in persoana lui Ludovic Orban, descalecat la Timisoara pentru a-si asigura un punct de sprijin in cazul unei intorsaturi nefericite pentru actuala conducere nationala la PNL, aleasa in februarie.

Nicolae Robu, rectorul Politehnicii timisorene, a castigat dupa cum era de asteptat in fata contracandidatului sau, Sorin Supuran, fost primar de Biled si fost sef al Autoritatii Rutiere Romane . Victoria lui Robu a fost una destul de greu obtinuta, in conditiile in care in spatele lui Supuran s-au aliniat mai toti "fostii" guvernarii Tariceanu, unii dintre ei oameni politici expirati la o varsta extrem de frageda. (Cristian Busoi, Liviu Borha, Leontin De Maio, Cosmin Costa, Dan Bara, Ciprian Bogdan, Ciprian Jichici, Edmund Szilvester, Horia Preda - ar fi doar cateva exemple in sensul celor afirmate mai inainte).

Nicolae Robu a obtinut 339 de voturi, in timp ce Sorin Supuran a luat 294 de voturi. Echilibrul acesta isi are, poate, o explicatie in prezenta la aceste alegeri a lui Ludovic Orban, care a mai adus cateva zeci de voturi pentru Supuran in conditiile in care, se cunoaste, Nicolae Robu este omul lui Antonescu in Timisoara. Minicampania electorala care a precedat aceasta conferinta judeteana de alegeri a cunoscut si cateva intamplari mai putin cunoscute. De exemplu, la mare cautare s-a aflat sprijinul filialei PNL Dudestii Noi, cea mai performanta din mediul rural timisean, primarului PNL de aici facandui-se o asidua curte timp de cateva saptamani, de catre tabara d-lui Supuran. Nu a fost sa fie.

Robu a castigat dar misiunea lui nu va fi nicidecum una facila. Este nevoie de o organizatie unita, ori azi ni s-a demonstrat ca numai de unitate nu poate fi vorba in acest moment. In filiala aceasta exista foarte putini oameni care au performat sau au capacitatea sa performeze din punct de vedere politic. Exista un anumit gen de resemnare intre cei care au participat la guvernarea locala intre 2004 si 2008. Cei obisnuiti cu viata dulce din deconcentrate nu se prea pot readapta la munca de partid de opozitie si acest lucru este vizibil in cazul unor domni si doamne care candideaza oriunde si pentru orice, doar sa se aleaga. Vezi cazul lui Ciprian Bogdan, candidat pe lista lui Orban la congresul din februarie si candidat - din nou, la numai o luna distanta - pe lista lui Sorin Supuran pentruc un loc in Biroul Politic Teritorial al PNL Timis.


Destul de dificil se anunta acest mandat castigat de catre Nicolae Robu.

miercuri, 10 martie 2010

Proclamatia de la Timisoara. Cu ce am ramas dupa 20 de ani?

***

Iata ca, incredibil, au trecut douazeci de ani de la difuzarea in spatiul public a ceea ce urma sa devina Proclamatia de la Timisoara. George Serban, inspiratorul ideilor cuprinse in aceasta generoasa opera programatica a anticomunismului romanesc, s-a stins din viata acum unsprezece ani, neavand posibilitatea de a vedea impactul actului sau dupa doua decenii, adica termenul dat de stalinistul Silviu Brucan pentru revenirea mintii la romani.

Romania nu a progresat cu nimic, daca privim situatia politica din unghiul principiilor propuse romanilor de Proclamatia de la Timisoara. Aruncandu-ne o privire in varful piramidei politice, constatam ca avem la Cotroceni un personaj lustrabil. Sa ne aducem aminte de punctul 8 al Proclamatiei, care ne indica clar limitele decomunizarii.

 "Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte."

Vi se pare ca am avea vreun motiv de bucurie dupa douazeci de ani? Eu zic ca nu. Avem un comunist declarat in functia de presedinte al Romaniei, iar fostii conducatori ai represiunii din decembrie 1989 lustruiesc acum bancile parlamentare (a se vedea cazul generalului Badalan). Credeti ca a fost atinsa deja limitele penibilului? Nici pe departe. Domnii care conduc acum destinele Societatii Timisoara, in frunte cu Florian Mihalcea, Daniel Vighi si Oskar Berger, au decis ca invitatul principal la manifestarile prilejuite de aceasta aniversare, sa fie insusi Traian Basescu.

Iar pentru ca tabloul sa fie complet, pe frontispiciul sediului Societatii Timisoara troneaza o placuta cu numele Monicai Macovei, europarlamentar PD. Adica, pe intelesul tuturor, pe zidul sediului institutiei care ar trebui sa fie depozitara idealurilor anticomuniste ale timisorenilor este scris numele unui fost procuror ceausist. Iar unii isi mai amintesc ce insemna institutia Procuraturii in vremea lui Ceausescu.

Ce-am avut si ce-am pierut? Pai am avut iluzia. Iluzia anticomunismului biruitor.  Ce-am pierdut? Prezentul.

duminică, 7 martie 2010

Gata, oameni buni! Ajunge cu vorbaria goala. La treaba!


***
Ratiunea si instinctul de conservare au invins la recent incheiatul congres al PNL. Crin Antonescu a fost reconfirmat cu o larga majoritate in fruntea partidului, asumandu-si, alaturi de echipa propusa de el, propulsarea formatiunii politice liberale la 30% din optiunile romanilor. Este un obiectiv tangibil cu conditia ca reconstructia partidului sa inceapa de la baze, adica de la organizatiile locale, judetene, orasenesti sau comunale.

Fara indoiala ca este necesar sa ai in fruntea partidului un lider cu charisma, capabil de a atrage noi asepti. Insa rolul major, determinant in atingerea obiectivului propus il va detine organizatiile locale, cele mai apropiate de cetateanul votant. Sper ca delegatii prezenti la Congres, veniti din toate judetele tarii, au inteles viziunea liderului. Acum trebuiesc organizate alegeri in toate filialele judetene, alegeri in care cei care s-au raliat proiectului Antonescu sa preia fraiele organizatorice. Nu este timp de pierdut, numai la anul nu este 2012!

In incheiere voi da un raspuns si aici unui prieten care m-a intrebat azi ce parere am, a iesit intarit sau slabit PNL - ul dupa acest congres? Liberalii au iesit mai puternici si mai uniti ca niciodata dupa aceste doua zile de dezbateri. De ce? Pentru ca linia impusa de Antonescu se dovedeste a fi impartasita de marea majoritate a liberalilor. Ajunge doar sa amintesc ca tristul personaj care poarta numele de Catarama, nu a reusit sa adune nici macar treizeci de persoane in jurul ideii centrale a campaniei sale, aceea de a intra la guvernare alaturi de PD.

Daca maine douazeci de parlamentari de-ai PNL si-ar anunta demisiile din partid si trecerea directa la PD, tot nu mi-as schimba opinia mea, aceea ca liberalii ies intariti dupa acest congres. Este bine ca se limpezesc anumite aspecte, ca se decanteaza caracterele. Trebuie sa stii pe cine poti pune baza in aceasta lupta dura cu actuala Putere.

Gata! De-acum se poate trece la treaba. Asteptam si rezultatele. Sa speram ca ele vor deveni palpabile in maxim un an. Avem nevoie de speranta, trebuie sa stim daca mai exista viata dupa Basescu/Boc.

joi, 4 martie 2010

Conu Cartarescu, fata in fata cu reactiunea

***

Vine congresul PNL si, in absenta unui puseu de tendinte sinucigase din partea delegatiilor, acesta il va reconfirma pe Crin Antonescu in functia de presedinte. Ca acest partid se gaseste pe drumul cel bun, o confirma si luarile de pozitie ale celor vanduti cu totul taberei basesciene. Daca de spumele unui Morar eu unul m-am saturat, daca de pozitiile de nevertebrate luate de catre Patapievici si Mihaies deja ne este lehamite sa le mai comentam,  iata ca Mircea Cartarescu vine sa confirme justetea cauzei antonesciene.

Ultimul editorial semnat de catre acesta in oficiosul cotrocenist EvZ ne indica amploarea panicii care a cuprins cercul intimilor d-lui Basescu. Amenintarea nu vine din partea unui Ponta aflat inca la stadiul de sugaci, nici din partea lui Adrian Nastase, a carui logoree devine inodora in momentul in care i se mai deschide un dosar la DNA. Nu. Amenintarea principala o reprezinta Crin Antonescu. De ce? Pentru ca este nesantajabil, spune lucrurilor pe nume, vorbeste liber si deslusit.

Cartarescu vorbeste singur sau - in cel mai bun caz - are ca cititori pe cei deja trecuti in tabara fripturistilor. El nu mai convinge pe nimeni, argumentele sale sunt fade. Ura ii intuneca judecata. Repetitia unor cuvinte in textul semnat de catre acesta ne duce cu gandul la un om nervos, surescitat, incapabil de a contraargumenta logic. "Eu personal, de câţiva ani încoace, nu mai recunosc doctrina liberală în penibila şi tot mai penibila prestaţie a PNL", ne spune d-l Cartarescu. Ma rog, probabil ca nici PNL - ul nu mai recunoaste in dl. Cartarescu decat pe autorul preferat al lui Traian Basescu.  O repetare in timp a binomului Wagner-Hitler.

Mai redau un citat din acelasi editorial semnat de Mircea Cartarescu." Fanatismul său străluceşte acum pur, vidat de idei, de doctrină, de maturitate, de responsabilitate politică, de alte scopuri în afară de propria lui perpetuare (....) În loc de un om constructiv şi capabil de iniţiative pozitive vor înscăuna un simbol al urii neîmpăcate faţă de alte partide şi persoane. În esenţa lui, un om al urii."  Pe cine credeti ca descrie Mirciulica al nostru in acest pasaj? Probabil ca patternul ii este foarte bine cunoscut, doar sta bot in cur cu el toata ziua. La prima vedere aici este vorba de stapanul sau de la Cotroceni. Dar nu! Nici pe departe. Dl Cartarescu incearca sa ne convinga ca aici l-a zugravit fidel pe liderul liberal. Hmmm!  Pai nu esti tu un pic cam prost? Sau...?

miercuri, 3 martie 2010

Academia Catavencu a murit...de prin 2006!

***

Un brand foarte cunoscut de pe piata media din Romania se pare ca va disparea in neant. Citeam mai ieri intr-un alt cotidian, despre faptul ca Academia Catavencu va disparea de pe tarabe datorita dezertarilor in masa a "tinerilor" din redactie. Marturisesc spasit ca auzul acestei vesti m-a intristat. Nu pot uita faptul ca, din 1993 si pana in 2006 am fost un cititor fidel al acestui saptamanal. In grelele momente ale guvernarii PSD-Nastase, atunci cand mai toate celelalte ziare se "adaptasera" situatiei, ridicand osanale lui Bombonel, in opozitie au ramas doar Catavencu si EvZ. Atat.

Delirul pro-basescian care a urmat anului 2005 le-a fost fatal "catavencilor". Vanzarile au scazut, ele ramanand doar inertial peste cota de piata a celorlalte publicatii din trustul media al lui Vantu. De ce am renuntat, in 2006, sa mai citesc Academia Catavencu? Raspunsul meu este unul simplu; nu puteam sa citesc un ziar in care semna  - cu scarbosenia caracteristica - un individ precum IT Morar. Acest lingau a reusit sa faca dintr-un simbol un mare cacat. Pagina web a publicatiei - care ii gazuieste inca blogul - devenise insalubra prin semnatura "Morar", existenta aici.

Incercarile de repliere pe noi platforme media precum Vox Publica nu au condus catre o revigorare a spiritului ludic/caustic care a caracterizat aceasta publicatie in anii '90 si inceputul aniilor 2000. Nu stiu cati au gandit ca si mine, nu stiu cati au renuntat la Catavencu din aceeasi motivatie, insa limbile plasate de catre cei care au scris aici, pe fundul prezidential m-au scarbit. Faptul ca un individ precum acest Morar, lansa teme pe blogul personal, vorbind despre personalitati incomode pentru el, pe care mai apoi, tot el! - sub un alt pseudonim, intra si ii injura ca la usa cortului, spune multe. Vezi disputa cu Mircea Dinescu si Dinu Adam, incheiata cu celebra replica a lui Morar: "Ce facem, bre, ne dam in judecata pentru pamflete?" . Pur vadimist, Alcibiade in toata splendoarea lui.

Regret publicatia numita Academia Catavencu, cea de pana in 2006. Cea din zilele noastre, duca-se invartindu-se!