Penuria de cadre din politica romaneasca sau despre neimplicarea care naste monstrii

***

Urmarim siderati de ceva timp accederea in prim-planul politicii romanesti a beizadelelor de politicieni harsaiti, care cauta cu tot dinadinsul fondarea de dinastii menite a prelungi influenta de familie in aceasta bransa. Ultimul sosit pe un drum deja batatorit de personaje precum Petre Roman, Elena Basescu, Oana Niculescu-Mizil, sau Daciana Sarbu este Honorius Prigoana, fiul gunoi(er)ului-sef Silviu Prigoana.

Provenind dintr-un mediu familial "exemplar" -  cu un tata sosit in Bucuresti cu un Trabant si 10.000 de marci in buzunar (dupa alte surse era vorba de un Cielo si 10.000 de dolari) , pus pe tunuri mari impreuna cu tuciuriul fost primar-general Viorel Lis, caruia, din prietenie, i-a sutit si amanta pe care intre timp si-a facut-o sotie -  Honorius ne ofera paradigma perfecta de ascensiune a beizadelei  de bani gata. Incapabil de a administra un bussines precum cel al tatalui sau, acesta isi incearca in aceste zile norocul cu curva suprema: Politica.

Din unghiul meu de vedere este total neavenita pozitia conducerii PD - ului, care promoveaza pentru un post de deputat un personaj pueril, moralmente dezastruos iar din punct de vedere juridic perfect condamnabil. Totusi, intreb si eu, de ce nu exista in Romania un curent puternic care sa impinga in sus un curent totalmente fezabil pentru o tara care tinteste la mai mult, precum meritocratia? De ce sunt preferabile nulitatile in dauna unor oameni de succes?

Eu cred ca vina pentru aceasta situatie trebuie cautata atat la partidele politice cat si la oamenii cu initiativa care aleg sa nu se implice in viata politica. Partidele sunt vinovate deoarece nu promoveaza exemplele pozitive, cele care ar putea da un sens, un ideal, existentei de zi cu zi a omului obisnuit. Sunt vinovate deoarece criteriile de promovare in politica exced meritele proprii ale unei persoane. Intervin grupurile de presiune - de cele mai multe ori constituite ad-hoc prin aportul material al sponsorului  - care dicteaza numele candidatului. Este si cazul nefericitului Tudorache, omul pe al carui loc candideaza pentru Camera putoiul lui Prigoana.

Spuneam ca vina este impartita in mod egal intre partide si oamenii valorosi care aleg sa spuna pas politicii. In Roma Antica magistraturile erau o incununare a unei vieti comunitare dusa exemplar. In Statele Unite si Europa de Vest sensul magistraturii inca pastreaza patentul Romei. La noi - desi tara noastra se numeste Romania - magistratura publica nu mai are nici o legatura cu simbolismul roman. Vorba amicului Vlad Belei: prea multi migratori au trecut peste pamanturile astea.