joi, 14 ianuarie 2010

A murit Bela Kamocsa!



***
Timisoara isi pierde inca un monument identitar. Marele muzician Bela Kamocsa, unul dintre membrii fondatori ai legendarei trupe Phoenix iar mai tarziu un adevarat stalp al Jazzului romanesc a murit. Viata lui a fost dedicata in favoarea a trei formatii: Phoenix in aria rockului avangardist cu influente etno, Gramophon in zona confluentelor Jazz/Rock si Bega Blues Band, trupa fidela Jazzului traditional. Datorita varstei, nu am apucat sa il vad pe Bela in cadrul Phoenix sau Gramophon, dar Bega Blues Band a devenit unul dintre simbolurile Jazzului romanesc contemporan.

Imi aduc aminte de un concert din 2002 sau 2003 intitulat ‘De la Gershwin la Sting’, pe scena Operei Române din Timisoara, în compania orchestrei simfonice a Filarmonicii ‘Banatul’. A fost un adevarat regal. Inchipuiti-va muzica lui George Gershwin trecuta prin filtrul muzicii clasice cu aportul celor trei mari maestrii de la BBB: Bela Kamocsa, Lica Dolga si Johnny Bota.  Muzica lui Bela era reprezentativa pentru un anumit spatiu aflat la confluenta dintre Mitteleuropa lui Neumann si Balcanii lui Caragiale.

Din pacate am tot amanat prezenta la un nou concert Bega Blues Band de vreo trei ani. Timpul - mai bine spus lipsa lui - a fost marele adversar. Am tot amanat si iata ca azi am auzit aceasta veste: A MURIT BELA!
Si acum ce sa mai spun?

PS: In bara video din stanga paginii exista unele videoclipuri dintre putinele ramase cu Bela Kamocsa. Cine se va intreba "cine dracu' mai este si Kamocsa asta?" sa puna urechea si sa asculte. Nu doare. Multumesc.

9 comentarii:

  1. Din pacate, toate regretele sunt tardive, la un moment dat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si , acolo unde merge, sa auda muzica pe care a iubit-o atat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda, poate ca Dumnezeu ar trebui sa masoare inainte sa taie. Dar cine suntem noi sa judecam faptele Lui?

    RăspundețiȘtergere
  3. Stirea a cam trecut neobservata, desi in punctul meu de vedere este cea mai importanta stire a zilei. Am scris si eu despre ea, si mai cu seama despre faptul ca nimeni nu a prea bagat in seama aceasta stire.

    RăspundețiȘtergere
  4. Victimelor nenumărate ale dezastrului din Haiti se adaugă un apropiat... Artist, om, al nostru... Dispariţia lui parcă doare cel mai tare... Omeneşte vorbind...
    Plângem, odată cu râsul tinereţii noastre...
    Dar, să nu uităm, e un Phoenix! Să-l aşteptăm, cu speranţa reînvierii dublată...
    Până atunci, însă, Dumnezeu să-i dea odihna cea veşnică şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui...
    Iar corul îngerilor să-l primească cu drag...
    Să ne rugăm...
    R.I.P.

    RăspundețiȘtergere
  5. D-zeu să-l odihnească ! Atât.

    RăspundețiȘtergere
  6. STATUIA LUI EMINESCU ESTE SFARAMATA IAR LIMBA ROMANA

    INTERZISA LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN DIN NEW YORK!

    In prezent traiesc in America un milion de romani. O mare parte sunt concentrati in New York. Dupa caderea lui Ceausescu. pe timpul careia romanii ocoleau ingroziti cladirea sinistra de i6 etaje a diplomatiei romanesti, ei au inceput sa se adune la centrul cultural aflat in cartierul diplomatic. la doi pasi de cladirea ONU. ICR are la dispozitie unul din cele mai frumoase galerii de arta ,cu doua uriase vitrine de sticla care dau in strada si o frumoasa sala de spectale. De si suspiciosi de eterna prezenta a securistilor si a noilor activivisti culturali, care nu se deosebeau de cei vechi doar prin faptul ca furau mai mult, ei au inceput sase adune, considerand acest loc al lor. Arta prezentata era modesta si de multe ori evident propagandistica. Totusi oamenii nostrii de toate categoriile treceau peste toate si se adunau pentru a se simtii mai aproape de tara. Intelectualii subtiri de si strambau din nas umpleau salile centrului. Cei mai multi veneau pentru a se simtii acasa , a intalni un prieten si cand bugetul permitea chiar sa bea un pahar de vin si sa manance cateva sarmale de sarbatori. Au inceput sa apara si vechi diziidenti , dusmani ai comunismului care au intrat in imeduat in conflict cu agentii culturii in civil. Toate, cu bune si rele aveau ceva totusi in comun. Se petreceau in mediul si mentalitatea romaneasca. Era o oglinda aburita a unei tari care incerca sa se desprinda de comunism si a se intoarce in civilizatie. In curand aceasta oglinda a fost sparta in bucati, cioburile ei ranind pe toti care au ceva in comun.

    La o saptamina dupa numirea ei in calitate de director al ICR, urata si mereu transpirata Corina Suteu declara transant nu avem nevoie de sclerozata comunitate romaneasca care vine la manifestarila culturale sa mananca fursecuri

    Pentru a da greutate noului directorat. la prima actiune anticulturala ai fost trimisi pe banii romanilor, insasi vice presedintele ICR, Mihaesimpreuna cu politrucul cultural pe nume T.Morar. Dupa ce sa transmis un fel de mesaj patapievician din partea preseditelui onorific al ICR , Traian Basescu, sa anuntat ca se vorbi de acum inainte numai in engleza. Primul lucru care ma uimit, a fost faptul ca in sala nu se afla nici un strain. Al doilea lucru era ca nimeni nu vorbea aceasta limba de circulatie internationala pentru ca nu o cunosteau de loc. Un american nimerind la acesta aunare ar fi cerut cerut precis un translator. Vazand ca Corina Suteu a fost trimisa sa reprezinte sa reprezite cultura romana in USA, fara sa cunoasca doua boabe de americana iar Mihaes sa citeasca de pe o foaie de hartie balbaieli neinteligibile, in fata unei sali de romani americani, am incercat sa protestez. Interventia mea a fost deosebit de scurta probabil cateva secunde. Dupa ce am cerut reitroducerea limbii romane Mihaes a cerut sa fiu dat afara. Morar a cerut interventia politiei iar directoarea Suteu a inceput sa ma traga de de pulovar spre iesire. Din cauza ca am cerut sa se vorbeasca si romaneste pe teritoriul Romaniei ( ICR are aceasta calitate ) mi sa interzis participare la la orice activitate la ICR de si sunt artist , ziarist si cetatean roman. Imediat dupa acesta intamplare T. Morar la intoarcerea in tara, a descris cele intamplate in articolul UN PAPAGAL UNGUR BRUIAZA ARTA ROMANREASCA LA NEW YORK.

    Robert Horvath- DEVA cineast New York

    http://www.devagallery.com

    RăspundețiȘtergere
  7. Pierdem, ca naţie, oameni de valoare, şi în locul lor nu (prea) vine nimeni. E trist că dispariţia unui artist de ţinută e bagatelizată, numai pentru că artistul a fost provincial. Să-i fie ţărâna uşoară! Şi să păstrăm momentul de tăcere şi reculegere, în memoria unui om care a făcut bine semenilor săi...

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Florin

    Provincia si provincializarea este un termen de ei inventat.

    RăspundețiȘtergere