Acum, dupa consumarea episodului arestarii directorului general al FMI Dominique Strauss-Kahn, aud fel de fel de specialisti degraba preumblatori prin studiourile televiziunilor de stiri, dandu-si cu parerea si laudand sistemul de justitie american care, iata, fara nici un fel de complexe, a dispus arestarea unuia dintre cei mai importanti lideri ai lumii in care traim. Pentru ca, da, FMI este el in sine o putere mondiala prin influenta dobandita in stabilirea politicilor macroeconomice la nivel mondial. In anii '70, pana si o tara destul de stabila precum Marea Britanie a cunoscut binefacerile amestecului Fondului in stabilirea strategiilor economice interne. A fost nevoie de aparitia unui om politic carismatic, stapan pe sine - fac referire la Margaret Thatcher - pentru ca Fondul sa lase din mana insulele britanice.
Extaziatii nostrii de serviciu vad in decizia judecatorului american de a mentine masura arestarii lui Strauss-Kahn, proba suprema in favoarea dovedirii independentei acestei puteri in fata deciziei politice. Intr-adevar, asa pare la prima vedere, cu toate ca deja exista teorii conspirationiste care vad in retinerea lui DSK o oculta menita al bloca pe acesta in cursa prezidentiala franceza, cunoscute fiind relatiile privilegiate dintre Barack Obama si Nicholas Sarkozy. Dar nu este menirea acestui blog aceea de a descurca itele unei afaceri destul de incurcate. Daca acesti formatori de opinie vad in organizarea judecatoreasca americana un model demn de urmat, eu nu privesc chiar asa lucrurile. In foarte multe cazuri s-a dovedit ca Justitia de peste ocean este oarba selectiv, avand grija sa nu deranjeze in cazuri care ar pune in dicutie calitatea de cetatean american sau linistea sociala.
Va aduceti aminte de cazul OJ Simpson, cel care a cutremurat societatea americana la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut? Mai tineti minte cum celebrul Johnnie Cochran l-a scos basma curata pe cel care, cativa ani mai tarziu, parca in ciuda juriului care l-a judecat, a scris o carte intitulata "If I did It: Confessions of the Killer", titlu in care cuvantul "If" apare scris cu caractere mult mai mici. Titlul real trebuie citit "I Did It: Confessions of the Killer" si reprezinta marturisirea unei crime trecute la index din motive rasiale. Doi oameni ucisi fara ca autorul sa raspunda in fata legii. Aceasta este celebra si nemaintalnita justitie americana?
Haideti sa ne gandim si la cazul Teo Peter, artistul roman ucis intr-un accident de catre un puscas marin american, indopat cu alcool, chiar in Bucuresti. Rapid transferat in Germania si de acolo in Statele Unite, acesta a scapat de condamnarea pentru ucidere din culpa, retinandu-se pe seama lui doar capete de acuzare minore. Aceasta o fi atat de oarba justitie americana? Un alt aspect reiterat de catre multi observatori este etnicizarea justitiei americane. Pat Buchanan, un conservator american pe care il respect, declara anul trecut, la investirea Elenei Kagan la Curtea Suprema de Justitie: Arthur Goldberg, Abe Fortas, Ruth Bader Ginsberg, Stephen Breyer and Elena Kagan. If Kagan is confirmed, Jews, who represent less than 2 percent of the U.S. population, will have 33 percent of the Supreme Court seats.Is this the Democrats' idea of diversity? Cel putin interesant.