Este foarte dureros cea ce se intampla in aceste vremuri cu Timisoara. Orasul meu a devenit poligon de incercare pentru fanteziile arhitecturale ale unor nimeni care ocupa vremelnic functii de conducere si de decizie la nivel de primarie si consiliu local. Imi aduc aminte ce insemna Timisoara pana mai acum 5-6 ani; un etalon de civism articulat pe o infrastructura care respecta trecutul urbei. Era o placere sa mergi la promenada pe vechiul Corso, sa iesi la o terasa atent dimensionata fara a te simti amenintat de un lugubru acvariu construit pe vechiul amplasament al wc-ului public din Piata Operei, in care isi desfasora acum activitatea o mana de agenti economici care au ca obiect de activitate alimentatia publica. Bucataria? Exact in fostul pisoar.
Timisoara nu mai este orasul florilor ci doar un trist exemplu care ne demonstreaza ce se intampla atunci cand prostul, rauvoitorul sau interesatul ajunge sa decida in cea ce priveste politica urbanistica a primariei. Capitala Banatului a avut marea nesansa de a fi gospodarita in ultimii opt ani de catre un om care s-a rupt complet de spiritul acestui oras.Ultimele doua mandate ale administratiei conduse de catre primarul Gheorghe Ciuhandu ne-a aratat fata hidoasa a dezinteresului ediliilor vizavi de directiile de dezvoltare urbanistica. Nu doresc sa fortez aici ideea miturii unor decidenti din primarie in vederea acceptarii unor solutii urbanistice straine de spiritul arhitecturii locale. Nu am dovezi in acest sens si ar fi incorect sa afirm deschis acest lucru. Insa bataia de joc legata de cea ce se intampla cu centrul orasului, locul unde din spatele unor infecte tarabe plasate sub acoperisul unor casute din lemn, ti se ofera sunca, carnati si alte mezeluri care si-ar avea locul in galantare specializate, ma face sa cred ca exista interes pecuniar in vederea intretinerii si promovarii acestei stari deplorabile.
Avand parte de un mic concediu in perioada sarbatorilor de iarna, am avut prilejul de a revedea Timisoara in postura mult mai intima. Ce am descoperit m-a facut sa ma intreb care mai este rostul autoritatilor publice locale din moment ce ele sunt incapabile sa aplice minime reguli urbanistice. Daca pana mai acum ceva vreme ne obisnuisem cu imaginea cotidiana a unui oras ocupat de mafia imobiliara tiganeasca - de unde aparuse si denumirea neoficiala de Tiganisoara - acum, cea ce ne persista pe retina este kitschul care ne face sa lasam ochii in jos de rusine atunci cand patrundem chiar in centrul orasului. Avem restaurante construite in locul unui WC public, avem casute dizgratioase din care precupetii de ocazie isi vand mezelurile, avem o cruce din tuburi de neon plasata chiar in fata catedralei, avem o fatada a Operei absolut insalubra, ocupata aproape in totalitate de afise mostruos de mari.
Timisoara mea, cea pe care am cunoscut-o in detaliu in timpul boemei vieti de student - se gaseste intr-o coma profunda. Prostia sau coruptia administratiei Ciuhandu a adus-o intr-o stare in care ea nu s-a mai regasit vreodata. Din pacate nu mai avem parte de politicieni locali intelepti, precum un Karl Telbisz, Stan Vidrighin sau Coriolan Baran. Nu. Vremea lor a trecut. Acum avem parte de o mare doza de prostie, nedisimulata si egal raspandita la nivelul fiecarei formatiuni politice care isi are reprezentanti in consiliul local al municipiului. Si cand te gandesti ca inca exista naivi care mai cred in posibilitatea ca orasul meu sa devina capitala culturala europeana in 2020...Cu ce? Cu acvariul din centru? Sau poate cu jamboanele afisate la tarabele din Piata Operei?
Amarnica dezamagire, d-le primar Ciuhandu!
La naiba, si n-am apucat sa vad si eu orasul asta cand inca se mai numea si arata ca Timisoara!
RăspundețiȘtergere