Dupa 9 mai 1877, s-a presupus ca Romania a devenit o tara independenta, un stat suveran, de sine statator, cu institutii statale recunoscute pe plan extern, cu o anumita demnitate de aparat in concertul natiunilor lumii. Nimic mai fals. Statul roman, in toti acesti ani scursi dupa Razboiul de Independenta, s-a comprtat precum un dominion, indiferent de numele tarii dominante; Franta/Anglia, Germania, Uniunea Sovietica sau, acum,pe stil nou, Statele Unite ale Americii. Statulul real al Romaniei este cel de cvasi-colonie a Uniunii Europene, singurul lucru care ne tine in aceasta organizare suprastatala fiind piata de douazeci si unu de milioane de potentiali consumatori si mana de lucru foarte ieftina, extrem de tentanta pentru decidentii lumii moderne.
Statele Unite, in calitate de unica superputere mondiala, cu interese in aceasta zona, influenteaza direct evenimentele din tara noastra prin intermediul ambasadorilor numiti aici, a caror functie reala este cea de cenzor a politicilor Guvernului romanesc. Sa ne aducem aminte de Alfred Moses, diplomatul american numit in Romania la inceputul anilor '90, un gescheftar nenorocit care a determinat conducerea statului roman sa repudieze afisarea si promovarea unor simboluri nationale. Sa ne amintim de James Rosapepe si Michael Guest, ambii capatuiti pe plaiurile mioritice prin "asistenta" acordata guvernului in vederea integrarii euro-atlantice. Sa nu uitam de tepele numite Bechtel, Cross Lander sau Noble Ventures, afaceristi verosi din Statele Unite, realizati in Romania prin bunavointa si cu aportul ambasadorilor cu rang de proconsuli ai Marii Puteri in tara noastra. Sa nu ignoram bataia de joc la care sunt supusi zilnic cetatenii romani, pretul mic pus pe viata lor si pe legile tarii. Teo Peter si familia lui ar putea spune multe in acest sens. Primul nu mai are cum, deoarece a fost ucis de un american beat pe teritoriul national, american declarat nevionovat de o instanta din SUA.
Asta o fi oare democratia dupa care am tanjit atatia ani? Aceasta este celebra justitie americana? Daca raspunsurile la aceste doua intrebari sunt afirmative, atunci dati-mi voie sa ma declar o persoana total antidemocratica si intru totul antiamerican. Nu la asa ceva visam noi la inceputul anilor 2000. Un alt amestec grosolan al proconsulului de moment, Mark Gitenstein, in afacerile interne ale tarii noastre l-am inregistrat azi, cand acest nou gescheftar ajuns ambasador american, ne spunea sa facem pipi pe o decizie a Curtii Constitutionale a Romaniei. Oare asa se intampla si in SUA? Si acolo o decizie a Curtii Supreme poate fi atacata public de catre un cetatean strain? Atat de indispensabil a devenit regimul Basescu pentru perpetuarea afacerilor cu Statul Roman a unor afaceristi americani incat Gitenstein sa sara ca si ars in apararea proiectului de Constitutie basescian?
Eu vedeam altfel America. Dezamagirea este cu atat mai mare cu cat si asteptarile erau mai inalte. Mercantilismul american tranzactioneaza la vedere cu valorile democratice. Bine ca nu mai sunt in viata foarte multi romani dintre cei care i-au asteptat pe americani in anii '50. Dezamagirea le-ar fi fost crunta. Cam cea ce traim si noi acum.
