joi, 18 iunie 2009

Liiceanu, de la apelul catre lichele la lichelismul clientelar

***


Domnul Gabriel Liiceanu a insemnat pentru generatia mea un veritabil rector al relalatiilor dintre societatea civila si puterea politica. De la fronda anticeausista din anii '80 , trecand prin opozitia manifesta fata de criptocomunismul iliescian al anilor '90 si ajungand la sprijinul explicit acordat Dreptei romanesti autentice la finalul secolului trecut, dl. Liiceanu a marcat cu personalitate sa evolutia vietii intelectuale romanesti post-decembriste.

Apelul sau catre lichele a insemnat biblia unei generatii profund anti-comunista inca nedeprinsa insa in totalitate cu regulile democratiei liberale. Liiceanu a fost un garant al promovarii valorilor de dreapta in Romania. Prin editura pe care o conduce a editat opere fundamentale ale unor autori magistrali.

Domnul Liiceanu a fost...

Pentru ca domnul Liiceanu, cel pe care l-am cunoscut indirect, prin scrierile sale, prin aparitiile sale din mass-media a murit. El este mort fara ca sa realizeze acest lucru. Este doar un cadavru umblator, o fantoma, un pensionar bun de pus la geam pentru ca postasul sa aduca in continuare mostenitorilor pensia lui lunara.

Am ramas siderat citind despre nivelul convorbirii care a avut loc intre filosoful Liiceanu si presedintele Romaniei, Basescu, surprinsa de catre un microfon deschis. Am urmarit cu foarte mare interes derapajele Filosofului din ultimii ani deoarece mie imi este inca foarte greu sa inteleg resorturile care ii aduc impreuna pe acesti doi indivizi.

Sartre vorbea despre degradarea fiintei umane, a caracterului, a personalitatii. Gabriel Liiceanu reprezinta ultima dovada care vine in sprijinul teoriei filosofului francez. Adio d-le Liiceanu. Nu te vom uita niciodata, fie si numai pentru sperantele pe care ni le-am pus in atitudinea D-voastra din anii '90.

Sa iti fie tarana usoara!