In antiteza? Cu Paunescu si Mihaies despre curlingism

***

Marele Poet Adrian Paunescu a trecut in nefiinta dupa o grea suferinta. Tara aceasta a pierdut un mare versificator, poate cel mai mare de la  Eminescu incoace. Si imi asum ad litteram ce am scris aici. Nu am talent la necrologuri si nici nu imi doresc sa stapanesc vreodata arta de a vorbi de bine mortii inainte de inmormantare. Sunt atatia in tara aceasta care stapanesc la perfectiune arta disimularii si dedublarii in asemenea momente. Eu vreau sa imping discutia putin inainte. In toate luarile de pozitie, in toate scrierile stipendiatilor Soros din Romania, Adrian Paunescu a fost portretizat ca fiind raul suprem din cultura romaneasca antedecembrista. Marea acuza care i s-a adus a fost cea legata de asa-zisele ode adresate mai marilor regimului comunist din Romania si cu precadere lui Nicolae Ceausescu. Tisminetki ne spune despre Paunescu ca "a fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura."  Mai acum ceva vreme alt sorosist cu misiune pe aceste meleaguri, Mircea Mihaies, il portretizeaza cu urmatoarele apelative pe Marele Poet: "marele lingau ceausist”, „monstru al nesimtirii”, „monument al îmbuibarii”, „strigoi care vrea sa ne readuca la cheremul securistilor si activistilor bolsevici” „îsi desfasoara osînzele cu dezinvoltura si nerusinare”.

Bai baieti, haideti sa va spuna mandea ceva asa, de la obraz la obraz; cu siguranta ca Adrian Paunescu nu a fost un monument de moralitate, ba mai mult, supralicitez in favoarea voastra, ideile lui politice nu au fost niciodata convergente cu ale mele. Dar de aici pana la balacareala aceasta cu iz de satra e cale lunga. Si mai este un aspect demn de semnalat; daca Adrian Paunescu si-a proiectat adulatia asupra unui singur conducator (in masura in care asa-zisele ode chiar asta inseamna), voi, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, HR Patapievici si cati mai sunteti, v-ati scos constiintele la taraba, Jigodiilor! Ati fost si cu Constantinescu, si cu Basescu ba mai mult, chiar si cu Iliescu. Nu-i asa, tovarase Tisminetki? . Cine nu isi aduce aminte de lucrarea de referinta a acestuia intitulata: “Marele Soc – Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”. Ia uitati aici cum creeaza Volodea al nostru analogii cu ion Iliescu, atunci cand acesta din urma mai insemna ceva in politica romaneasca: “Indraznesc sa spun ca noi avem si anumiti prieteni comuni, si anumite lucruri biografice in comun. Parintii dumneavoastra au facut parte din miscarea comunista clandestina, parintii mei au facut parte din miscarea comunista clandestina”. Nu vi se pare ca aici avem de-aface cu o limba aspra in fundul lui Ilici? Mie da!

Pana si un inchinator de ode poate sa aibe o scara de valori apropiata de cea normala. Problema apare in cazul adulatorilor care isi schimba la fiecare cinci sau zece ani zeul la care se inchina. Ori cei care fac de ras aceasta tara prin odele inchinate Actualului in paginile EvZ sau RL, merita intregul nostru dispret. Niste oameni de nimic, fara discernamant, raspunzand doar la stimulul reprezentat de ban. Paradoxal, cel mai frumos necrolog adresat marelui disparut ii apartine unui emigrant politic din Romania lui Ceausescu. Dorin Tudoran, caci la el fac referire, scrie absolut incredibil despre o prietenie destramata din cauza unui regim dictatorial. O mostra:

"…prefer să-mi amintesc cum venea cu un poem ori altul al Constanţei,(prima sotie a lui Adrian Paunescu n.n.)  mi-l citea şi apoi făcea o moacă de marţian. ”Adică?”, întrebam. “Bă, tu tot nu înţelegi? Dacă e o poetă mai mare ca mine?” ”Păi, cam este…” ”Du-te dracu’… Ai înnebunit.” Fireşte."

Sa ne amintim de Poet. Restul e doar balastul personalitatii omului.