***
Eu cred
de Ana Blandiana
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Cat de actual vi se pare acest poem? Sincer, mie mi se pare ca Ana Blandiana a scris poezia aceasta ieri. Sau azi. Romanii au avut destul de putini intelectuali care sa puna diagnostice atat de exacte tarelor evidente prezentate de catre acest neam. Nicolae Steinhardt, Titu Maiorescu cu a lui teorie a formelor fara fond, Emil Cioran, care urca pe culmile disperarii cand constata minusurile noastre ca si natiune.Ana Blandiana, cu aceasta poezie optzecista, se inscrie in linia acestor ganditori, care, asumandu-si riscuri inerente, ne pune in fata o oglinda, o oglinda care ne prezinta exact asa cum suntem. Niste plante!
E o rusine sa fii roman.....datorita conducatorilor.....vechi si noi.....!
RăspundețiȘtergereE mai mult decat actual....e realitate.....(poemul)!
da, niste plante. Care atunci cand in sfarsit par sa se trezesasca, realizeaza ca de fapt au fost manipulate, altoite intr-un mod potrivit, stimulate cu anumite ingrasaminte chimice, tv, etc, pentru a se trezi cand si cum o cere necesitatea anumitor puteri obscure ale tarii. Chiar si revolutiile acestor plante nu sunt revolutii. Sunt revolte fin dirijate de cei care au nevoie de ei ca masa de manevra.
RăspundețiȘtergere