miercuri, 26 septembrie 2012

Romania si romanii. Unde gresim ca si natiune?

***
Ultima incercare de demitere a presedintelui Traian Basescu s-a desfasurat sub imperiul generosului slogan "Vrem o tara ca afara". Cu siguranta ca multi dintre noi ne-am dori o Romanie mai curata, cu mai mult respect pentru mediul inconjurator, traversata de la un capat la altul de autostrazi precum cele de la vest de noi, cu oameni mai senini, mai putin apasati de grija zilei de maine. Structural, ca si pregatire profesionala sau putere de munca, nu suntem cu nimic mai prejos decat locuitorii tarilor mai dezvoltate. Martori ne pot fi concetatenii nostrii care au reusit sa se integreze cu succes in societati diferite de cea romaneasca, avand totusi in spate si bagajul romanesc.

De ce insa Romania, ca si natiune, ramane tributara la capitolul civism, implicare sociala si mentalitate politica? Greu de formulat un raspuns fara a face apel la psiho-istorie. In schimb unul simplist ar arata asa. In codul nostru genetic s-a strecurat, de-a lungul timpului, microbul neincrederii, al autosuficientei, al criticismului cronic. Am ajuns sa nu ne mai placa nimic din cea ce ne incojoara. Nu mai avem incredere in semenii nostrii, ne simtim tradati zi de zi, ceas de ceas. Nu avem curajul de a ne lua destinul in propriile maini, de a iesi din starea de minorat atat de bine descrisa de catre Imanuel Kant. Ne place sa carcotim la colt de strada, ne complacem in situatia de asistati, vrem sa stim tot timpul cea ce se intampla in ograda vecinului, poate chiar sub plapuma sub care doarme. Ne plac barfele si cancanul, zambim condescendent la necazul altuia, iubim sa dam sfaturi altora, acestea, de cele mai multe ori fara valoare sau gresite intentionat.

Din tot acest tablou lipseste ceva care sa ne defineasca ca si popor: un proiect national, de coeziune, care sa arata lumii ca suntem o natiune si nu o turma de oi bezmetice. Romania ultimelor doua decenii a devenit tara proiectelor incepute si lasate neterminate. Toate administratiile care s-a succedat, de la FSN - ul inceputului anilor '90 si pana la USL - ul zilelor noastre, au excelat la capitolul proiectelor demarate. Avem oficialitati care participa la deschideri de santiere dar, din pacate, prea putini sunt cei care ajung sa taie si panglici inaugurale.

Politicianismul - nu Politica! - este responsabil pentru abandonarea totala sau partiala a proiectelor incepute de catre administratia precedenta. Nu este bun pentru ca nu a fost ideea mea, par a spune unii politicieni romani. Fals! Daca ai tact atunci trebuie sa iei de la fiecare tot ce are acesta mai bun, in materie de proiecte sau idei. Sa ne gandim doar la Autostrada Soarelui, demarata acum zece ani de catre administratia Nastase, atat de necesara pentru fluidizarea traficului auto dintre Bucuresti si Litoral. Timp de ani de zile lucrarile au fost abandonate, desi finalizarea ei descongestiona arterele rutiere din zona. Concomitent se incheie celebra portiune de autostrada Turda - Gilau. De la nimeni catre nimic! Cui a folosit acest fapt? Greu de raspuns. Cel mult lui Mircea Badea, pentru a deveni (mai) celebru!

O alta problema foarte facil de observat, este si aceea ca Romania, ca si tara, nu mai are foarte multe interese permanente, care sa transgreseze limitele temporare ale unei administratii. Aproape totul se face pentru un interval de patru ani. Dupa aceea, Potopul! In campania premergatoare referendumului am putut observa implicarea directa a unor state occidentale in sustinerea d-lui Traian Basescu. Da, acolo, in capitalele acelor tari exista interese directe si permanente in legatura cu Romania, interese care prevaleaza asupra factorului politic.Lectia aceasta trebuieste invatata si asumata si de catre conducatorii nostrii.

Ideea principala pe care o sustin este aceea ca avem nevoie de continuitate intre administratiile consecutive. Un proiect bun nu trebuie blocat pe motive politice. Nu ajungem nicaieri asa. Faptele dau masura omului, dicton perfect valabil si in cazul de fata. Haideti sa judecam faptele si nu cancanul. Valabil plenar, local si national

miercuri, 19 septembrie 2012

Marea magarie a alegerilor parlamentare

***
Se apropie cu pasi repezi data alegerilor parlamentare, programate la inceputul lunii decembrie. Este de inteles deci ca cei cu ambitii de reprezentanti ai vulgului in Parlamentul de la Bucuresti, sa inceapa sa agite apele prin diferitele circumscriptii electorale sau filiale de partid, aruncand pe piata diferite zvonuri, informatii incomplete sau miciuni pur si simplu. Daca in plan local aceste evenimente sunt oarecum ciclice, ele nemaisurprinzand multa lume, ecuatia desemnarii candidatilor este complicata prin amestecul direct al conducerilor centrale ale mai tuturor formatiunilor politice in impunerea brutala a unor oameni necunoscuti pe plan local, indivizi care reprezinta un alt tip de Agamita Dandanache si nimic mai mult.

Cum altfel putem interpreta impunerea de catre conducerea centrala a PNL a ilustrului necunoscut Beni-Oni Ardelean, de loc din Hunedoara dar care isi face veacul prin Bucuresti, pastor baptist, dar si cadru didactic la Institutul Teologic Baptist din Capitala. Ce poate reprezenta acest domn pentru judetul Timis? Nimic. Faptul ca te bati porceste pe burta cu Crin Antonescu si pastoresti o gasca irationala din punct de vedere politic, capabila de vot in bloc la comanda potrivita venita de la pastor, nu te califica ca pe un candidat viabil in acest judet. Plus ca si treaba aceasta cu votul politico-confesional este deja deja perimata, mai toate partidele atragand in randurile lor lideri ai sectelor neoprotestante. Si atunci ce cauta acest domn ca si candidat intr-un colegiu din judetul Timis?

PDL defileaza in judetul Timis cu insusi presedintele acestei formatiuni politice, Vasile Blaga. Inca nu se cunosc imprejurarile care au determinat aceasta orientare, in conditiile in care Buldogul detinuse la un moment-dat conducerea organizatiei PDL Bucuresti. Probabil ca prietenia cu Ostaficiuc a avut un anumit rol. Vasile Blaga mai este recomandat si de faptul ca anii studentiei i-a petrecut la Timisoara, in bancile amfiteatrelor Politehnicii.  Desigur, in acest moment nimic nu apare a fi batut in cuie, insa semnalele sunt absolut ingrijoratoare pentru judetul Timis.

Modulul de reprezentare parlamentara creat pentru acest spatiu ne face sa alegem - ca intotdeauna in ultimii 22 de ani, de altfel - intre doua rele, sa dicernem iarasi raul cel mai mic. Timisul este posesiunea privata a politicienilor aciuati la Bucuresti, in conducerea principalelor formatiuni politice ale tarii. Ei impun candidatii, ignorand aproape cu desavarsire varfurile politice locale, capabile de a duce o politica in consonanta cu aspiratiile locuitorilor acestor meleaguri. Timisul este un gigant economic la nivel national, incapabil insa de a deveni si unul politic. Clujul a reusit sa faca acest lucru, facand fronda transpolitica pentru promovarea intereselor locale. In Timis avem politicieni mult prea neinsemnati...