Daca cineva mai avea indoieli in privinta faptului ca nu este deloc rentabil sa fi dictator (nu importa tara) de partea Statelor Unite ale Obamei, pardon, Americii, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Robert Gibbs vine sa le ucida si ultimele convingeri. In ultima conferinta de presa acesta a marsat pe doua expresii pline de sens in cea ce il priveste pe detestatatul autocrat al Egiptului, Hosni Mubarak: el ar trebui sa arate "exactly who he is" si, mult mai biciuitoarea pentru urmasul faraonilor "now means now".
Daca americanii nu stiau inca cine este Hosni Mubarak, aceste ultime doua saptamani au avut darul sa le limpezeasca vederea, cu siguranta. Sau, poate ca era mult mai simplu sa intrebe in tara piramidelor, in stanga si in dreapta, despre perceptia populara asupra octogenarului lider egiptean. Din declaratiile domnului Gibbs reiese nerabdarea Statelor Unite de a scapa de dictator devenit o piatra de moara agatata de gatul administratiei Obama. Declaratia televizata de acum doua seri, a presedintelui Mubarak nu a avut darul de a linisti spiritele in tara. Dimpotriva,amanarea deznodamantului acestei crize a facut ca tot mai multi egipteni sa traiesca o stare de angoasa galopanta. Recentele confruntari dintre sustinatorii si adversarii lui Mubarak , care s-au soldat cu victime, poate sa indice si o ruptura in cadrul societatii egiptene.
In acest cadru nu trebuie sa ne mai mire acceptabilitatea de care pare sa se bucure in acest moment pana si o organizatie islamista integrista, precum Fratia Musulmana, in cadrul Departamentului de Stat. Purtatorul de cuvant al acestei institutii, P.J. Crowley a afirmat ca "the hardline Muslim Brotherhood is a fact of life in Egypt and might play a role in the nation's transition." Interesant! Cu alte cuvinte americanii sunt gata sa inchida ochii in favoarea Fratiei Musulmane, doar sa vina dracului tranzitia aia de la regimul Mubarak catre...catre ce? Din pacate nici in acest din urma ceas, Statele Unite nu au nici o strategie clara pentru Egipt. Aud atatia analisti care o tot dau cu legatura indisolubila dintre armata egipteana si Statele Unite. Oare chiar asa stau lucrurile?
In anii '90 Egiptul a luat hotararea de a inlocui treptat tancurile de productie sovietica T-55 si T-62, invechite si imposibil de upgradat, cu modernele M1A1 Abrams. Americanii s-au grabit sa le vanda egiptenilor aproape 1000 de bucati, dar, atentie, fara kitul de blindaj din uraniu saracit, asa numitul depleted uranium armor. Pai unicitatea acestui tanc, avantajul lui strategic consta tocmai in aceasta armura. Atat in primul razboi din Golf cat si in cel de-al doilea, nici un proiectil tras de catre irakieni nu a reusit sa strapunga acest blindaj neortodox. Oare sa nu aibe incredere americanii in armata egipteana?
Obama e un fatala, iar politica externa a SUA e praf. Oricat era de prost Bush, dar ta-su si restu conservatorilor batrani bateau cu pumnu in masa oricarui sef de stat. Atunci au atacat Irak fara sa mai astept aprobare de la ONU, acum nu-s in stare sa-l ia de guler pe egiptean?
RăspundețiȘtergereProbabil ca departarea administratiei Obama de think-tankurile de politica externa si strategie din SUA a lasat un mare gol in capacitatea de prevedere, influentare si rezolvare a focarelor de conflict existente la scara planetara. Obama este un presedinte slab, mult prea slab pentru a face fata actualelor provocari. Si Junior Bush era slab, dar macar s-a inconjurat de oameni capabili.
RăspundețiȘtergereIar tranzitia in tarile din Africa de Nord nu s-a incheiat. Pana si Tunisia este expusa curentului integrist. O sa avem un an interesant din acest punct de vedere.