Delirul

***
Delir = pierdere a simtului realitatii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false irationale, la care subiectul adera ferm. Delirul se deosebeste de onirism (confuzie mintala), de dezorientarea caracteristica unor tulburari neurologice (amnezie, dementa), precum si de produsele imaginatiei mitomanului sau istericului. (cf. Dictionarului Medical)

Buuun! Acum se da urmatorul text:

Faptul că Opoziția îl fluieră pe Traian Băsescu, inclusiv pe 24 ianuarie, nu trebuie să mire pe cineva.

Nu e loc de surpriză, mai întâi de toate, pentru că înțelegerea dintre PSD și ACD are aceeași substanță ca și, la timpul ei, așa-numita “monstruoasă coaliție” care l-a îndepărtat pe Cuza de la putere. Contestatarii care, deși diferiți prin nume, sunt solidari în ură nu s-au născut ieri. Tradiția politicii radicale e veche de când statul nostru modern.
Asta ne îngăduie, de altfel, să ne aducem aminte că A.I. Cuza a fost contestat cu multă forță și în termeni dintre cei mai colorați. El nu e, în istoria noastră, doar simbol al Unirii, ci și măsură a urii și a disprețului cu care se tratează românii între ei.

Asa deci. Cuza = Basescu si viceversa. Si asta nu e tot. Mai acum ceva timp, dl. Preda punea acelasi semn de egalitate intre Corneliu Coposu si Traian Basescu: Atât lui Corneliu Coposu, cât şi lui Traian Băsescu li s-a spus că sunt oameni ai discordiei şi nu ai construcţiei. Conflictual, războinic, intratabil – astea ar fi trăsăturile portretului construit de ceilalţi şi pentru unul, şi pentru celălalt. Ce credeti, tipul e intratabil? Ei, as! Cititi mai jos. Se trateaza daca beneficiaza de tratamentul corect la momentul oportun.

Si acum, tot din dictionarul pomenit redau mai jos o clasificare clinica a tipurilor de delir:

Clasificare - Delirul se descrie dupa diferitele trasaturi:

- dupa mecanismele sale (delirul de interpretare, halucinatiile sau iluziile, construirea unui scenariu imaginar etc.)
- dupa temele sale (delirul de persecutie, megalomania, delirul mistic sau profetic, gelozia, autoacuzarea, sentimentul de a fi condus de o forta exterioara etc.)
- dupa structura sa (delirul bine construit si coerent; delirul fantastic, a carui constructie porneste in toate sensurile dar care ramane totusi organizat; delirul imprecis, necoerent)
- dupa declansarea sa, cand dintr-odata si pe neasteptate (bufeul delirant), cand insidios si progresiv
- dupa evolutia sa (reversibila sau nu, intermitenta, extensiva, insotita sau nu de un deficit intelectual).

La final, tot prin bunavointa autorilor Dictionarului medical, redau cateva recomandari pentru domnul europarlamentar:

Tratamentul si prognosticul delirului - Ca regula generala, prima aparitie a unui delir trebuie sa fie tratata in mediu specializat. Prognosticul depinde de rapiditatea si de calitatea ingrijirilor. Analiza experientei delirante, a fazelor de recrudescenta si de remisie este esentiala pentru orientarea tratamentului. Dupa gravitatea tulburarilor de personalitate, neurolepticele, litiul, uneori antidepresivele, asociate unui evantai de psihoterapii - individuale sau de grup -, ca psihanaliza, socioterapia, (prin modelare, desen, pictura, mima), permit sa stavileasca delirul. Prin urmare, atunci cand tulburarile delirante raman minore si nu comporta un risc de a trece la actiune (agresiune, automutilare, sinucidere), spitalizarea nu se mai impune. Psihoterapia si un tratament simplu, de intretinere, sunt adesea suficiente pentru a permite pacientului sa-si pastreze capacitatea de adaptare socioprofesionala.

Eu donez un halat pentru dl. Preda. Voi?