***
Sîntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci. Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor - centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale.
O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţii şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. In esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. În ciuda faptului că banii sînt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobînda. Dacă un AE (asasin economic) dobîndeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sînt atît de mari încît, după cîţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti.
În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani — şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA.
Într-un final, liderii respectivi sînt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi. Deţinătorii companiilor de inginerie tehnologică\construcţii din Statele Unite au devenit fabulos de bogaţi.
Meseria mea avea doua obiective principale. Primul era sa justific imprumuturi internationale uriase care erau directionate inapoi catre Main (firma paravan) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster si Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. In al doilea rand, trebuia sa lucrez pentru a falimenta tarile care obtineau imprumuturile (bineinteles, dupa ce ar fi achitat sumele pentru Main si alti contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.
O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţii şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. In esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. În ciuda faptului că banii sînt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobînda. Dacă un AE (asasin economic) dobîndeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sînt atît de mari încît, după cîţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti.
În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani — şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA.
Într-un final, liderii respectivi sînt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi. Deţinătorii companiilor de inginerie tehnologică\construcţii din Statele Unite au devenit fabulos de bogaţi.
Meseria mea avea doua obiective principale. Primul era sa justific imprumuturi internationale uriase care erau directionate inapoi catre Main (firma paravan) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster si Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. In al doilea rand, trebuia sa lucrez pentru a falimenta tarile care obtineau imprumuturile (bineinteles, dupa ce ar fi achitat sumele pentru Main si alti contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.
Nu, cea ce ati citit mai sus nu reprezinta descrierea activitatilor curente ale lui Jeffrey Franks, desi tiparul este asemanator. Romania a incaput deja pe mana acestei corporatocratii care, prin intermediul viceregilor locali, precum Franks, incepe sa isi impuna directivele in toate domeniile vietii sociale, politice si mai ales economice. Textul de mai sus este reprodus din cartea lui John Perkins intitulata ”Confesiunile unui asasin economic". Presedintele Basescu si guvernul Boc in totalitatea lui ar trebui judecat pentru compromiterea grava a sanselor de dezvoltare a Romaniei pentru urmatorii cincizeci de ani. Pentru ca pe unde a trecut corporatocratia, pe acolo, in urma ei, a trecut si foametea.
Demn de mentionat ar fi urmatorul aspect extrem de interesant; primii doi oameni ca si pozitie in statul roman, Traian Basescu si Mircea Geoana, sunt fosti negociatori ai Romaniei cu FMI. Si ar mai fi ceva. Singurul om politic responsabil care si-a pus intrebarea ce urmeaza dupa accesarea transelor de imprumut de la FMI, Banca Mondiala si UE a fost Crin Antonescu. PNL - ul ca si formatiune politica, a fost refractar unui nou acord cu FMI. Insa oile din Romania au ales singure abatorul. Printre altele, pe noi ne va costa proiectul Rosia Montana pentru care, cred ca deja s-a batut palma cu cel care doreste sa extraga aurul din zona prin metoda cianurilor. PD -ul, Traian Basescu si dobitocii din presa aservita lor fac deja lobby in favoarea acestei inteprinderi economice.
...Intinderi uriase din padurea tropicala au fost distruse, papagalii macao si jaguarii aproape ca au disparut, trei culturi indigene din Ecuador au fost impinse in pragul extinctiei, iar rauri pure au fost transformate in haznale curgatoare.
Cam asta vom trai, oameni buni!
...Intinderi uriase din padurea tropicala au fost distruse, papagalii macao si jaguarii aproape ca au disparut, trei culturi indigene din Ecuador au fost impinse in pragul extinctiei, iar rauri pure au fost transformate in haznale curgatoare.
Cam asta vom trai, oameni buni!
Nimic nu produce mai multi bani nemeritati pentru unii decit instabilitatea...
RăspundețiȘtergereOare de ce avem parte doar de asemenea indivizi? Avem un gen de magnet doar pentru mafioti? Si culmea este ca ii mai si punem sa ne conduca...
RăspundețiȘtergereai citat din cartea pe care o consider una dintre cele mai bune citite de mine... motiv pentru care la profilul meu, se regaseste intre cele 3, de vreo 2 ani de zile de cand am citit-o !
RăspundețiȘtergerema tot gandesc, de cave vreme, sa fac o postare asemanatoare, citand din cartea aceasta pasaje semnificative si sa incerc sa le corelez cu situatia din Romania.
asa ca, nu pot decat sa ma bucur pentru ca am fost gand la gand ;)
Felicitari, pentru tema abordata !
@LaMargineaNoptii
RăspundețiȘtergereSe pare ca oamenii au inteles mai bine decat oricine acest principiu.
@Florentin
Acesta este gradul de alfabetizare politica a romanului. Marturisesc ca personal aveam mai multe asteptari de la acest neam. In ultimii ani paream ca ne-am dezmeticit si noi, se faceau cozi pentru carti bune la chioscurile de ziare, etc. Insa se pare ca Prostia este adanc inradacinata in codul genetic al Romanului.
@Patrick
Eu am fost realmente socat de similitudinile pe care le-am gasit fata de situatia actuala din Romania. Suntem membrii ai UE insa statutul nostru este tot acela de tara din lumea a treia. Atat de multe chestii devin explicabile dupa ce citesti cartea aceasta...De ce FMI l-a incurajat pe Basescu in aventuroasa lui politica economica? raspus imediat; pai nu era sa isi astupe singur mina de aur din Romania, nu? Si noi ne mai miram de extraordinara sustinere de care se bucura acest regim din partea FMI...Pai contractul Bechtel cine sa il plateasca? Cine sa cedeze aurul din M-tii Apuseni? nea Traian si dobitocii lui din PD!
@Patrick
RăspundețiȘtergereSi eu am vrut sa scriu, insa nu am cartea (am vazut insa interviul video si mi-a ajuns). Cred ca ar fi foarte bine daca ai scrie coreland la situatia din Romania. Am sa incerc si eu sa scru sau sa pun linkuri catre Garcia Muerte sau altii care scriu.
@Garcia
Foarte buna tema...
Ai dreptate, doar liberalii s-au opus acordului cu fondul. Ar putea fi insa mai vocali, sa valorifice mai mult pozitia asta. din ce am citit in ultima vreme la domnul Vosganian, pozitia sa este ca in principiu este impotriva acordului, insa acum este pentru un nou imprumut la anul, pentru ca daca s-ar rupe acordul ar fi o problema de imagine.
In ce priveste Rosia Montana, stim acum din surse sigure despre cat aur (si alte metale) este vorba (http://transildania.wordpress.com/2010/10/31/cat-aur-facem-cadou-cel-putin-30-de-miliarde-de-e/). Este mult mai mult decat ceea ce s-a vorbit pana acum. asta in conditiile in care pretul aurului tot creste si tot mai multe voci propun revenirea la etalonul aurului in ce priveste fixarea masei monetare si a cursurilor de schimb.
Este evident ca un anumit partid, PD-ul este cel mai fervent suporter al acestui proiect (asta se poate vedea si in reactia cotarii la bursa a firmei candiene in urma unor alegeri sau evenimente politice din Romania).
Din cate stiu insa canadienii au finanta toate partidele mari. Cel putin nici unul dintre marile partide nu a luat o pozitie oficiala impotriva acestui proiect.
@Transildania
RăspundețiȘtergereAm auzit si eu despre initiativa lui Robert Zollick de a se reveni la etalonul aur. Pai daca dolarul era controlat la sange ca si moneda, daca euro avea ca sursa o institutie care se regaseste in jocul mondial propus de Perkins, ce facem cu aurul? Il lasam pe mana neavenitilor? Cred ca s-au ars odata destul de tare cu OPEC - ul, acum sufla si in iaurt.
O extrem de necesară temă de meditaţie... Din păcate, Garcia, simpatizanţii celor ce sunt complicii asasinilor economici nu-şi fac niciun proces de conştiinţă. Puţini concetăţeni apreciază poziţia fermă a lui Crin Antonescu şi a PNL faţă de acordurile cu FMI. Cei mai mulţi înghit pe nemestecate balivernele greţoase ale lui Băsescu şi ale camarilei sale.
RăspundețiȘtergerece vreau sa spun cu etalonul aur e urmatorul lucru: indiferent daca se introduce sau nu, doar simpa discutie despre reintroducerea sa (coroborata cu volatilitatea si slabiciunea valutelor si economiilor) va duce la cresterea continua a pretului aurului si a altor metale.
RăspundețiȘtergereChina de exemplu are rezerve valutare uriase, insa majoritatea in dolari. Si chinezii vor incerca si o fac deja, sa-si transforme rezervele in aur. Si asta va duce la cresterea pretului.
Valoarea zacamintelor din Apuseni ar putea creste cu 50% pana la 100% in urmatorii ani.
@ Florin Matei
RăspundețiȘtergereDin pacate, prietene, e mai usor sa construiesti un pod pana la Luna decat sa scoti prostia din capul natiei asteia. Eu as dori ca in 2012 Emil Boc sa devina presedintele romanilor. De ce? D'al dracu'!
@Transildania
Poate tocmai rezervele valutare ale Chinei sunt tinta, nu? Oricum, in opinia mea politicienii romani au facut o greseala uriasa atunci cand au ales sa neglijeze aproape complet relatia cu China. Posibilitatea unor relatii privilegiate cu colosul galben a fost una dintre putinele mosteniri benigne lasate in urma de catre regimul Ceausescu.
In privinta iluziilor, cred ca trebuie sa revenim cu picioarele pe pamant. Vin alegerile din 2012 si ghici, cine va castiga? In conditiile in care tot acelasi popor va vota????
RăspundețiȘtergereDomnule Garcia, politicienii nostrii nu au neglijat relatia cu china, au preferat sa o evite. Baietilor galbejiti le tragi tzeapa doar o data...
RăspundețiȘtergere@Florentin
RăspundețiȘtergereVa iesi iarasi cine trebuie pentru ca baietii mari sa isi vada de jocul lor in tihna. Nota de plata? La bizonul roman.
@LaMargineaNoptii
De aia ne merge atat de bine...Nu ajunge sa te iei in clont cu Putin, sa te dai democrat mare la Beijing. Mai este nevoie ca tu sa te poti baza pe cineva si ceva atunci cand faci aceste miscari indraznete. Ori Basescu a cam fost lasat in offside de cateva ori de catre "aliatii nord-atlantici". La noi e foarte greu sa ii convingi in primul rand pe conducatori ca o epoca, Pax Americana, se regaseste pe ultima suta de metrii a existentei sale. Eu nu spun ca asta este un lucru bun, departe de mine gandul, dar parca mai mult realism in politica externa nu ar strica.