Democratia se apara si cu parul in mana!

***
Ma uit la cazul presedintei Camerei Deputatilor si nu imi vine sa cred ochilor ce vad si urechilor ce aud. Sever Voinescu, singurul Cotoi ajuns in Parlamanetul Romaniei, ne spune ca nu a numarat foarte corect padurea firava de maini ridicate pentru votarea amendamentelor la Legea Pensiilor. Diferenta este de vreo suta de voturi, dar mai conteaza? Roberta Anastase, acest pui de securist de stil vechi pusa sef peste derutatii romani de catre Vod(k)a Basescu, isi permite sa afirme senin ca acum, daca s-a fraudat votul ea este dispusa sa reia operatiunea de votare. Hai, zi sa mori tu, fa Roberto!

O cutuma a revolutiilor democratice ne spune ca cetatenii au dreptul de a se ridica impotriva unei conduceri arbitrare. Numai ca romanii nu sunt cetateni. Ei sunt doar niste oi manate la vot din patru in patru ani pentru a legitima prin prezenta lor o conducere pseudo-democratica. Intamplarea din plenul Camerei Deputatilor nu face altceva decat sa imi intareasca aceasta idee. Cam aceasta este esenta Democratiei in Romania. Un Betivan care arata mai mult precum o bulibasa, care troneaza deasupra unei tari tranformate intr-o imensa satra. Niste pipite de Dorobanti gen Udrea, Anastase, Ridzi, Boagiu, Turcan, promovate doar pe criteriul prieteniei pamatufului fata de augustul madular prezidential.

Si atunci de ce ne mai miram ca s-a ajuns pana aici? De ce facem fata aceasta de mirati, cand noi, prin inactiunea noastra, am permis ca aceste fenomene sa se generalizeze? De ce rezista inca gasca aceasta de lacuste la guvernare, intr-o tara membra a Uniunii Europene? Suntem noi cu adevarat europeni? Putem sa ne denumim fara sa rosim la fata, cetateni? Nu cred. Nu suntem altceva decat niste oi bete, incapabile de a articula opinii, atitudini. Suntem rezultatul tuturor minusurilor noastre ca si popor. Asa este. In ultimii ani am contabilizat in dreptul poporului roman mult mai multe minusuri decat plusuri. Degradarea fibrei acestei natii este vizibila, dar in acelasi timp este bagatelizata si trimisa in desuetudine.

Democratia se apara si cu parul in mana, prieteni! Unde abuzurile Statului devin de neindurat, cetateanul este perfect indreptatit de a se ridica impotriva stapanirii. Iar cand insasi esenta democratica a Statului este amenintata de catre reprezentantii sai vremelnici, acei reprezentanti sunt demni de a fi judecati si supusi oprobiului in piata publica. E timpul actiunii, daca nu cumva dorim sa ne transformam in  niste larve.

Corrida de Muerte. Vladimir Klitschko vs Samuel Peter

***

Ca mare amator de sporturi de contact de calitate, am urmarit ieri revansa dintre Vladimir Klitschko si Samuel Peter. Un meci pe care, matematic, profesorul Klitschko cel Mic l-a castiga fara drept de apel in fata posesorului celui mai puternic croseu de dreapta din lume, cosmarul nigerian Sam Peter. In boxul practicat de fratii Klitschko intalnim matematica acestui sport nobil, dusa la extrem. Binomul Strategie-Forta - cu accentul cazut pe prima - face din cei doi frati ucraineni un fel de toreadori moderni in fata carora taurii (Sam Peter chiar arata ca un tauras:) nu au nici o sansa. Predictibil, adversarii celor doi sunt scosi din lupta intre rundele 8-10. De ce? Pentru ca, in cazul lui Vladimir, primele opt runde inseamna doar flagelarea nefericitului adversar.

Vladimir foloseste extraordinar pistonul oferit de o mana stanga extrem de abila in a atinge in continuu fata adversarului. Este si greu pentru orice boxer normal sa se apere in fata unei anverguri a bratului atat de mare. Este frustrant sa tot incasezi directe de stanga si tu sa nu reusesti sa te apropii pentru a-ti expedia extraordinarul croseu de dreapta pe care il posezi. Sam Peter a folosit arma sa favorita, croseul, dar ele au fost mult prea largi pentru a reusi sa il surprinda pe extraordinarul atlet care  raspunde la numele Vladimir Klitschko.

Acesti pugilisti ucrainieni presteaza boxul momentului. Cerebrali, articuland excelent forta nativa cu stiinta jocului, in acest moment ei nu au un adversar pe masura in circuitul profesionist. Si nu din vina lor. Progresia inregistrata de catre acestia nu a fost urmata si de catre ceilalti pretendenti la titlul mondial. Poate David Haye ar putea sa le puna probleme, insa atata timp cat el ii evita pe cei doi frati Klitschko acest fapt ne face sa presupunem ca pur si simplu tremura in pantaloni de teama lor. Degeaba americanii se simt jigniti de faptul ca meciurile pentru titlurile greilor se joaca in Germania. Acolo se face performanta in boxul actual. Faptul ca HBO refuza sa transmita meciurile din Europa nu face altceva decat sa accentueze frustrarea americanilor.

Vladimir ne-a aratat ca i-a luat perfect masura lui Peter in primul lor meci, atunci cand l-a invins destul de greu pe nigerian. Aseara am asistat la o demonstratie de box cerebral, matematic, stiintific, boxul momentului. Forta bruta nu mai domina acest sport. A fost o adevarata corrida, o infruntare intre "rosul" Klitschko,  Toreadorul, si un taur vanjos dar sarac de tot in exprimare.

Cum vi s-a parut voua rematch-ul  dintre Vladimir si Sam Peter?  Este intrebarea pe care o adresez voua. Ionut Puerava, te stiu mare amator de box, ce zici de meciul acesta?

Familia reprezentativa romaneasca. Microstudiu de caz

***

Patternul familiei traditionale romanesti a suferit modificari de-alungul istoriei. Sub influenta factorilor sociopolitici si economici, celula de baza a societatii - dupa cum este denumita aceasta in Codul Familiei - a suferit mutatii importante, atat in cea ce priveste rolurile partenerilor cat si a importantei economice a acestora. Hai sa luam ca si exemplu ilusta familie prezidentiala, cea care ilustreaza plenar insusirile si nazuintele acestui neam.

El, vaporean la baza, cu misiunea clara de a aduce bani familiei prin toate mijloacele. Ea, stearsa, casnica, mama...si atat. Ba, mai e ceva; buna incasatoare a palmelor si a pumnilor consortului., razbunandu-se la randul ei asupra copiilor.E o calitate si asta, ce dracu! Doi copii crescuti intr-un mediu infectat de un tata care, in timpul in care nu se afla pe mare sau in misiune la Antwerpen, statea acasa si isi tabacea consoarta. Amantlicuri peste amantlicuri, povesti ciudate despre folosirea oamenilor pe post de lift, colaborari directe cu organele de securitate si alte fapte pe care un om normal in sensul comun al cuvantului, nu le-ar comite. Cam asa s-a derulat viata presedintelui nostru mult iubit pana in acel decembrie 1989.

Dupa evenimentele din 1989 cariera lui Traian Basescu a fost una ascendenta, ajungand pana la demnitatea suprema in statul roman. Familia a fost alaturi de el. Nu a contat draga de Maria incasa palme din te miri ce, nu a insemnat nimic corectiile fizice aplicate cu darnicie copiilor. Dupa expresia primei Incasatoare a tarii, familia Basescu a insemnat armonie. Rezultatul acestei armonii de cuplu il vedem zilnic; o beizadea care se crede politician dar nu poate deschide gurita din cauza botoxului in exces din buze si a absentei acelei materii care in cazul oamenilor normali determina gradul de inteligenta, iar cea de-a doua, esuata prin instrumentele unor muzicieni ratati sau a unor producatori italieni de rahat, dar mentinandu-si pe buze acelasi zambet tamp care o scoate de ani de zile din anonimat.

Cat despre El, masculul Alpha al turmei (si singurul, de-altfel), el isi continua vechile lui obiceiuri; injura ziaristii (precum ilustrul sau fratior), vorbeste porcos, isi tine tiitoarea pe gramada de bani publici si vorbeste de reformarea statului, nu? Unii s-au intrebat si inca se intreaba cum a fost posibil ca Traian Basescu sa castige un nou mandat de presedinte? Simplu. Acest om reprezinta esenta netrebniciilor de zi cu zi, comise de catre cei apartinatori acestui neam; bea de stinge, are amanta tanara, injura, isi cafteste sotia si vorbeste ipocrit despre valorile familiei. Pai si atunci?

Puterea baronilor. Precum PSD - ul asa si PD - ul

***

Ca o concluzie dupa remanierea de saptamana trecuta, putem spune ca PD - ul a reusit un melange interesant intre destinul PSD din anii 2001-2004 si cel al PNTCD din anii 1998-2000. De ce spun acest lucru? Principalul partid de guvernare a luat decizia de a calca vartos pe urmele PSD - ului lui Adrian Nastase, prin legitimarea la nivel guvernamental a puterii dobandite in timp de catre diferitele feude locale ale partidului. Cu exceptia Ancai Boagiu, toti ceilalti noi ministrii sunt "finii" "nasilor" politici locali ai PD - ului. De unde pana unde asemanarea cu PNTCD? Stati linistiti, ea nu vine din fermitatea convingerilor democratice antitotalitare. Nu. Similitudinile le observam atunci cand analizam de aproape trendurile acestor partide, e adevarat,  in intervale de timp diferite.

Putem constata prabusirea totala ca si cota de incredere, a actualului partid de guvernamant si a aliatilor lui. Remanierea a adus in fruntea ministerelor oameni din esalonul al treilea al partidului, fara functii vizibile in cadrul organizatiei politice. In fapt avem de-aface cu o repliere in partid a fostelor capetenii pediste, oameni care au cunoscut afirmarea alaturi de Traian Basescu. Ialomitianu, Ariton, Vreme si ceilati sunt niste necunoscuti pentru membrul de partid de rand, nefacand parte din Cupola care conduce acum acest partid.

Eu cred ca ne apropiem cu pasi mari catre o ruptura majora in PD. Facand o analogie fortata, PD - ul se va regasi, in cateva luni, in situatia echipei de fotbal divizionare A Unirea Urziceni, campioana nationala si participanta in Liga Campionilor acum un an dar aflata in disolutie in acest moment, toate echipele mari ale campionatului aprovizionandu-se acum cu fotbalisti la pret redus de acolo. Acest partid va rezista atata timp cat este conectat direct la banul public. In momentul in care se va produce decuplarea de la bugetul tarii, atunci vom avea imaginea reala a nucleului dur care formeaza in realitate, electoratul stabil al PD - ului. Si vor fi surprize mari!

Partidul condus de dl. Boc a atras in ultimii ani oameni cu asteptari mari in cea ce priveste accesul la resurse guvernamentale. Acesti transpartinici formeaza o masa destul de importanta de membrii, care au avut deja acces la functii politice locale sau nationale. Ei se vor misca in functie de evolutia viitoare a politicii romanesti. Daca PD - ul va pierde guvernarea, atunci vom avea de-aface cu un partid de 5-9% ca si puncte electorale si nimic mai mult. Adica vom intra in Normalitate.

Cronologia si modul de operare al hotilor in perioada postdecembrista

***
Prietenul Dan M. imi trimite pe email un text al carui paternitate nu o cunosc dar exprima mult adevar.  Cu scuzele de rigoare pentru eventuala incalcare a drepturilor de autor, redau mai jos acest text.

Inainte de 1989 toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.

1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri.
1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli.
2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Cei care au furat azi le spunem ? Baieti destepti!.
2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza. Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
2010 In prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor, salarii, pensii , ajutoare sociale, etc

Ce ziceti? Recunoasteti patternul?

Au inceput!

***
Au inceput sa se exprime cianuristii!

Aici, aici iar la Obae toate declaratiile in sinteza. Iar Roncea reda invitatia adresata de RMGC jurnalistilor cu propriile lui consideratii. Oare cat mai costa o constiinta de jurnalist in aceasta tara? Bag de seama ca si jegurile astea din presa au scazut preturile pe timp de criza.

Merde!

Scrisoarea unui intelectual neangajat politic. Serban Foarta - apel pentru inlaturarea guvernului Boc

***
Poetul Serban Foarta, profesor la Facultatea de Jurnalistica a Universitatii de Vest din Timisoara a adresat o "scrisoare nedeschisa inca" celor doi lideri ai Opozitiei politice din Romania, Crin Antonescu si Victor Ponta.  Autorul versurilor cantecelor legendarei formatii Phoenix (alaturi de Andrei Ujica), pune punctul pe i in disputa contraproductiva care macina de ceva vreme opozitia din Romania. Dar iata mai jos textul intreg al acestei scrisori:

SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ,


scrisă de scriitorul Şerban Foarţă şi adresată Preşedintelui PNL Crin Antonescu şi Preşedintelui PSD Victor Ponta

SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ
Timişoara, 28 august 2010
Stimate domnule Crin Antonescu,
Stimate domnule Victor Ponta,
Ordinea în care vă numesc e una alfabetică, desigur; dezordinea la care (cu voie, fără voie) contribuiţi şi Dvs, e una analfabetică la culme.
Nu fac parte dintre indivizii care umplu, seară de seară, micile ecrane (sau… ecranii!) şi nu vorbesc decât în nume propriu.
Iată, pe scurt, cam despre ce e vorba, domnilor Crin şi Victor: aveţi nu doar o şansă unică, se pare, dată fiind degringolada actualei noastre guvernări, dar şi datoria istorică, aş zice, s-o măturaţi, cât mai e timp, de la Putere.
Or, Dvs vă tot hârjoniţi, făcând caz de marile principii doctrinare pe care vreţi să le întruchipaţi.
Dacă unul e pe cale să se-nece şi vă stă-n putere să-l salvaţi, nu cred că, înainte să o faceţi, îl întrebaţi dacă-i de dreapta sau de stânga!
Actualii noştri guvernanţi (sau guvernante) vă râd în nas, domnilor „cu principii”, deoarece aceştia n-au niciunul: nu sunt de dreapta, nici de stânga, ci de dedesubt, ca orice mafie.
Nu ştiu ce vă împiedică, de fapt – egolatria, vanitatea sau capriţul?! –, să vă daţi mâna temporar, alcătuind, cu ajutorul a vreo zece transfugi ai coaliţiei guvernamentale, o majoritate aptă să-i imprime acestei ţări în comă un alt curs.
Altminteri, fără să vreau să cad în vorbe mari, va trebui, odată, să răspundeţi nu numai în faţa Istoriei (cu „I” majuscul), dar şi în faţa unui derizoriu viitor electoral al Dvs şi al partidelor pe care le conduceţi.


În aşteptare, – Şerban Foarţă, scriitor (membru al niciunui partid politic, nici în trecut, nici azi)