Libertatea omului e partea divină din el. Petre Tutea
duminică, 29 august 2010
Despre consecventa opiniilor. Mircea Mihaies, viitor sustinator aprig al lui Crin?
***
Unul dintre cei mai vajnici aparatori ai presedintelui rusinii noastre este dl. Mircea Mihaies. Vice la ICR, prin voia lui Voda, acesta nu poate decat sa isi exprime in scris, non-stop, adeziunea fata de ideile de "modernizare" a statului propuse noua de catre primul Betivan al tarii. Subsumat acestei activitati, respectivul domn Mihaies a dezvoltat o obsesie personala, bolnavicioasa, usor psihanalizabila, la adresa celui mai vocal contestatar al lui Voda, Crin Antonescu. Liderul liberal este prezentat ca las, lenes si celelalte atribute lansate dinspre tabara basesciana.
Insa Crin nu are de ce sa isi faca probleme in cea ce-l priveste pe Mircea Mihaies. Ba mai mult, indraznesc sa spun ca actualul basescoman va deveni cel mai aprig sustinator al sau. Pe ce ma bazez cand fac aceste afirmatii? Pai haideti sa vedem cum a evoluat relatia Mihaies-Basescu de-alungul inceputului anilor 2000. Redau mai jos cateva citate despre Basescu si PD, cuprinse in doua lucrari semnata de catre Mircea Mihaies in anul 2000, "Masca de fiere" si "Incet, spre Europa. Interviu cu Vladimir Tismaneanu".
"Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele marunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din Romania o tara in care normalitatea e tot mai mult exceptia, si nu regula".
"Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa".
"Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata".
"Si-a facut guresul domn Basescu auzita vocea de stentor in vreo sedinta de guvern? A atras el atentia asupra starii soselelor, a liniilor de cale ferata, a pistelor aeroporturilor? Nici vorba! Domnia-sa avea pregatit, inca de acum un an, inca de acum doi si de cand se stie ministru, raspunsul-ghilotina: nu avem bani! Pai daca nu are bani, de ce mai sta in fotoliul de ministru? Ce nevoie mai e de un minister fara bani? Doar pentru a le da de lucru soferilor si mecanicilor de la intretinerea limuzinelor ministeriale?"
"PD a fost de fiecare data eroul, daca nu chiar initiatorul crizelor din coalitie".
Hmmmm! Ce interesant! Aviz lui Crin Antonescu: dom' Presedinte ai grija ca asta te iubeste.
sâmbătă, 28 august 2010
Esenta unui program de dreapta. PNL si valorile liberale pure
***
Partidul National Liberal trece printr-o perioada de limpezire ideologica. Logica integratoare a acestei viziuni asupra trecerii de la un stat social epuizat catre un stat liberal viguros o reprezinta si noul program politic al PNL intitulat "Pentru o noua economie". Mi-a atras atentia intr-un mod foarte placut rolul alocat Statului intr-o atat de dorita organizare liberala a ansamblului institutiilor statale.
Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale precum şi întărirea rolului său ca garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre „Pentru o nouă economie”.
Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale: a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia; b) realocarea prin politici publice a impozitelor; c) siguranţa naţională.
Intr-adevar comisia condusa de catre Varujan Vosganian a reusit sa puncteze chirurgical cum ar trebui sa arate un stat modernizat. Tot am auzit in ultimii ani despre modernizarea statului roman. Iata principiile! De aici trebuie pornit. Cand se va ajunge la deplina intelegere a necesitatii aplicarii acestui set de valori atunci vom fi cu totii mai fericiti.
Partidul National Liberal trece printr-o perioada de limpezire ideologica. Logica integratoare a acestei viziuni asupra trecerii de la un stat social epuizat catre un stat liberal viguros o reprezinta si noul program politic al PNL intitulat "Pentru o noua economie". Mi-a atras atentia intr-un mod foarte placut rolul alocat Statului intr-o atat de dorita organizare liberala a ansamblului institutiilor statale.
Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale precum şi întărirea rolului său ca garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre „Pentru o nouă economie”.
Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale: a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia; b) realocarea prin politici publice a impozitelor; c) siguranţa naţională.
Intr-adevar comisia condusa de catre Varujan Vosganian a reusit sa puncteze chirurgical cum ar trebui sa arate un stat modernizat. Tot am auzit in ultimii ani despre modernizarea statului roman. Iata principiile! De aici trebuie pornit. Cand se va ajunge la deplina intelegere a necesitatii aplicarii acestui set de valori atunci vom fi cu totii mai fericiti.
miercuri, 25 august 2010
O minte rece intr-o Romanie supraincalzita: Niels Schnecker
***
Intr-o Romanie in care lamentatiile TV au intrat deja in negrul cotidian, un personaj se chinuie sa inspire romanilor o gandire solida, argumentata, logica, economica, prin care sa iesim din faza negarii totale a soliditatii fundamentului economic pe care se sprijina insasi existenta statala. Niels Schnecker - caci despre el o sa scriu mai jos - este un roman atipic: milionar in euro, detinatorul a patru cetatenii, fost pilot de vanatoare pe F16, colonel in retragere al US Air Force, black belt la Kung Fu, posesor de chelie, dar cu grad didactic de profesor in economie.
Nascut in Bucuresti in 1960, Schnecker are toate calitatile pentru a fi injurat sau, deopotriva, admirat de telespectatori: chelios, ochelarist, artagos in expunere, logic in alegerea argumentelor, citit in cea ce priveste legile tarii, stapaneste replica pe care o tine tot timpul la buzunarul de la haina, langa nelipsita batista. L-am urmarit in mai multe emisiuni de dezbatere, atat la Antena 3 cat si la Realitatea. Este frustrant pentru orice membru al actualului Executiv de a purta o discutie cu Niels Schnecker deoarece argumentatia peremptorie este mai tot timpul de partea acestuia din urma.
Este si membru de partid, dar nu in Romania. Se mandreste cu apartenenta la Partidul Republican din Statele Unite, unde, intre 1985-1986 a indeplinit si o functie stagiara la Casa Alba. La 50 de ani pare deja o voce destul de autorizata in problemele economico-sociale ale Romaniei. De ce sa nu ne gandim la persoana lui ca la un viitor functionar superior al statului? Macar Logica ar invinge Prostia.
luni, 23 august 2010
Lista jurnalistilor nefrecventabili in cazul Rosia Montana. Costul "obiectivitatii"
***
Petrisor Obae ne prezinta pe blogul lui lista ziaristilor acontati de catre Rosia Montana Gold Corporation in vederea creari unui grup de presiune pentru demararea proiectului de exploatare a aurului din Muntii Apuseni. Nu sunt verde, nu sunt ecologist militant, nu merg pe jos, nu ma dau cu bicicleta, prefer masina ca si mijloc de deplasare, urasc biciclistii care considera ca o banda pe sens li se cuvine lor, insa in cazul Rosia Montana, cu marile "bucurii" pe care le rezerva oamenii lui Frank Timis acelei zone, prefer sa ma situez de partea celor care condamna acest proiect ca fiind criminal pentru acel areal.
In fapt, lista excursionistilor prezentata in premiera de catre Petrisor, nu a reprezentat o surpriza pentru mine. Piticania urata din fotografia de mai sus se bucura de vreo opt ani de binefacerile atitudinii prietenesti afisate (si) in scris fata de cianuristi. Concedii in Noua Zeelanda, Statele Unite, Canada, toate acestea au bucurat sufletul lui Biju. Iar daca avem curiozitatea de a inventaria pozitiile adoptate public de catre acesti jurnalisti fata de controversatul proiect de la Rosia Montana, ne dam si seama care au fost stimulentele financiare pentru aceste opinii.
Ce se doreste? Crearea unui grup de presiune in mass-media, care sa forteze mana guvernantilor pentru a da unda verde acestei exploatari criminale. Care este insemnatatea acestei vizite? Pai in sfarsit, cred ca realizam cat de independenti sunt unii dintre jurnalistii de frunte ai Romaniei, oameni promovati in draci ca vectori de opinie.
Ioan T. Morar
Robert Turcescu
Mihai Tatulici
Livia Dilă (B1)
Doru Bușcu (Academia Cațavencu)
Floriana Jucan (Qmagazine)
Emil Hurezeanu (Realitatea Cațvencu)
Vlad Macovei (Evenimentul zilei)
Rareș Bogdan (Ziua de Cluj)
Dragoș Nedelcu (Realitatea Cațavencu)
Sorin Freciu (Realitatea Cațavencu)
Roxana Voloșeniuc (Elle)
Corina Vințan
Si in final, doua opinii mult mai autorizate decat cea a lui Garcia, legate de acest caz:
Cristian Tudor Popescu
“Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este ¬nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. (…)Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv – televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât.”
Ioana Avadanei
“Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există.”
Petrisor Obae ne prezinta pe blogul lui lista ziaristilor acontati de catre Rosia Montana Gold Corporation in vederea creari unui grup de presiune pentru demararea proiectului de exploatare a aurului din Muntii Apuseni. Nu sunt verde, nu sunt ecologist militant, nu merg pe jos, nu ma dau cu bicicleta, prefer masina ca si mijloc de deplasare, urasc biciclistii care considera ca o banda pe sens li se cuvine lor, insa in cazul Rosia Montana, cu marile "bucurii" pe care le rezerva oamenii lui Frank Timis acelei zone, prefer sa ma situez de partea celor care condamna acest proiect ca fiind criminal pentru acel areal.
In fapt, lista excursionistilor prezentata in premiera de catre Petrisor, nu a reprezentat o surpriza pentru mine. Piticania urata din fotografia de mai sus se bucura de vreo opt ani de binefacerile atitudinii prietenesti afisate (si) in scris fata de cianuristi. Concedii in Noua Zeelanda, Statele Unite, Canada, toate acestea au bucurat sufletul lui Biju. Iar daca avem curiozitatea de a inventaria pozitiile adoptate public de catre acesti jurnalisti fata de controversatul proiect de la Rosia Montana, ne dam si seama care au fost stimulentele financiare pentru aceste opinii.
Ce se doreste? Crearea unui grup de presiune in mass-media, care sa forteze mana guvernantilor pentru a da unda verde acestei exploatari criminale. Care este insemnatatea acestei vizite? Pai in sfarsit, cred ca realizam cat de independenti sunt unii dintre jurnalistii de frunte ai Romaniei, oameni promovati in draci ca vectori de opinie.
Ioan T. Morar
Robert Turcescu
Mihai Tatulici
Livia Dilă (B1)
Doru Bușcu (Academia Cațavencu)
Floriana Jucan (Qmagazine)
Emil Hurezeanu (Realitatea Cațvencu)
Vlad Macovei (Evenimentul zilei)
Rareș Bogdan (Ziua de Cluj)
Dragoș Nedelcu (Realitatea Cațavencu)
Sorin Freciu (Realitatea Cațavencu)
Roxana Voloșeniuc (Elle)
Corina Vințan
Si in final, doua opinii mult mai autorizate decat cea a lui Garcia, legate de acest caz:
Cristian Tudor Popescu
“Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este ¬nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. (…)Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv – televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât.”
Ioana Avadanei
“Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există.”
duminică, 22 august 2010
Despre traseismul politic. O parere
***
Colegul Alexandru Marin, in ultimul comentariu de pe blogul sau, face o comparatie intre tradatorii de idei de acum de mai bine de un veac (cazul Manolache Costache-Epureanu) si cei de azi. Probabil prin prisma patinei timpului, Epureanu apare ca un tradator, dar un tradator cu staif, in antiteza cu actualii, cei enumerati fiind generalul AZP - urilor, Gabriel Oprea si Niculae Ontanu, primarul Sectorului 2 din Capitala. Personal nu cred ca situatia s-a schimbat foarte mult in ultima suta de ani, cu exceptia perioadei comuniste, cand nu aveai un al doilea partid unde sa poti "emigra".
Romania este nefericita posesoare a unei clase politice tarate ab initio. Toate incercarile de modernizare a suprastructurii politice au reusit doar intr-o mica masura. Fondul politic a ramas acelasi. Cei care chiar au crezut in occidentalizarea clasei politice din Romania doar au fortat rezultatele unor analize si nimic mai mult. Paradoxal, junimistul Titu Maiorescu a fost cel care a stabilit un diagnostic realist, prin teoria formelor fara fond, valabila in mare masura si in zilele noastre.
Romania nu a cunoscut Democratia in sensul comun cunoscut azi, pana la alegerile din 1992. Fie ca vorbim de Neocomunism, Comunism, Antonescianism, Legionarism, Carlism sau despre rotativa guvernamentala bazata pe existenta a doua partide majore, principiile alegerilor libere a fost puternic fraudat. In zilele noastre sensul democratic al procesului electoral este corupt tocmai prin traseismul politic acceptat cu mare larghete intr-o tara membra a Uniunii Europene. Sensul votului popular este denaturat foarte usor prin existenta constiintelor de vanzare, a celor care se vand pe diferite sume de bani sau pentru diferite privilegii.
Daca as avea doua sute de milioane de euro si as fi dispus sa ii bag pe toti in politica, in maxim treizeci de zile as avea majoritatea in Parlamentul Romaniei cu un partid fondat azi! Din pacate aceasta este cruda realitate. Acesta este si principalul motiv pentru care, in trecuta campanie electorala, l-am sustinut atat cat am putut pe Crin Antonescu. Am crezut intr-un reviriment al politicii bazate pe doctrina, idei, mijloace. Din pacate Romania nu este pregatita pentru asa ceva. Nu inca - ar spune Optimistul. Nu va fi pregatita niciodata - ne-ar zice Pesimistul.
Colegul Alexandru Marin, in ultimul comentariu de pe blogul sau, face o comparatie intre tradatorii de idei de acum de mai bine de un veac (cazul Manolache Costache-Epureanu) si cei de azi. Probabil prin prisma patinei timpului, Epureanu apare ca un tradator, dar un tradator cu staif, in antiteza cu actualii, cei enumerati fiind generalul AZP - urilor, Gabriel Oprea si Niculae Ontanu, primarul Sectorului 2 din Capitala. Personal nu cred ca situatia s-a schimbat foarte mult in ultima suta de ani, cu exceptia perioadei comuniste, cand nu aveai un al doilea partid unde sa poti "emigra".
Romania este nefericita posesoare a unei clase politice tarate ab initio. Toate incercarile de modernizare a suprastructurii politice au reusit doar intr-o mica masura. Fondul politic a ramas acelasi. Cei care chiar au crezut in occidentalizarea clasei politice din Romania doar au fortat rezultatele unor analize si nimic mai mult. Paradoxal, junimistul Titu Maiorescu a fost cel care a stabilit un diagnostic realist, prin teoria formelor fara fond, valabila in mare masura si in zilele noastre.
Romania nu a cunoscut Democratia in sensul comun cunoscut azi, pana la alegerile din 1992. Fie ca vorbim de Neocomunism, Comunism, Antonescianism, Legionarism, Carlism sau despre rotativa guvernamentala bazata pe existenta a doua partide majore, principiile alegerilor libere a fost puternic fraudat. In zilele noastre sensul democratic al procesului electoral este corupt tocmai prin traseismul politic acceptat cu mare larghete intr-o tara membra a Uniunii Europene. Sensul votului popular este denaturat foarte usor prin existenta constiintelor de vanzare, a celor care se vand pe diferite sume de bani sau pentru diferite privilegii.
Daca as avea doua sute de milioane de euro si as fi dispus sa ii bag pe toti in politica, in maxim treizeci de zile as avea majoritatea in Parlamentul Romaniei cu un partid fondat azi! Din pacate aceasta este cruda realitate. Acesta este si principalul motiv pentru care, in trecuta campanie electorala, l-am sustinut atat cat am putut pe Crin Antonescu. Am crezut intr-un reviriment al politicii bazate pe doctrina, idei, mijloace. Din pacate Romania nu este pregatita pentru asa ceva. Nu inca - ar spune Optimistul. Nu va fi pregatita niciodata - ne-ar zice Pesimistul.
marți, 17 august 2010
Pagini din marile succese ale spionajului romanesc:azi Gabriel Grecu
***
Rusii ne-au capacit inca un spion de carton, pe numele lui Gabriel Grecu, provenit din stirpea "spionului" dublu Floricel, acel adevarat James Bont al serviciilor speciale din Romania. Acestui Grecu, acreditat la Moscova, i s-a inscenat un flagrant in genul celui facut de moldoveni impotriva altui "spion" de-al nostru, celebrul Nuica. In mod clar Rusia nu agreeaza politica Romaniei vizavi de Republica Moldova si de NATO. Atunci care este scopul pentru care SIE recruteaza doar oameni labili, carieristi, mitomani, incapabili de a discerne intre o oportunitate reala de a spiona si o inscenare vandabila peste Prut?
Sub conducerea lui Mihai Razvan Ungureanu, SIE a devenit o institutie parazitara, aflata in incapacitatea de a raspunde provocarilor actuale. In mod normal noi, cetatenii de rand, nu ar fi trebuit sa aflam niciodata amanunte despre activitatea acestui serviciu. Discretia ar trebui sa fie lege. Insa ce te faci cu capsomanii recrutatii pe varii criterii, neavand nici o chemare catre aceasta meserie, veniti in SIE doar pentru salarii mari? Ce te faci cu dorinta lor de "afirmare", cel putin in fata sefilor directi? Pentru ca flagrantul realizat de catre FSB s-a bazat exclusiv pe dorinta acestui Grecu de a avea rezultate care sa il creasca in ochii conducerii de la Bucuresti.
Probabil ca rusul a fost cel care l-a abordat pe al nostru inalt ca bradul, destainuindu-i dorinta lui ardenta de a vinde ceva documente secrete. Precum un crap prost, "spionul" Grecu a inghitit momeala cu undita cu tot. ce a iesit? Un incident diplomatic destul de suparator pentru Romania. Responsabilii? Uitati-i in poza de mai sus. Pana mai acum cativa ani se credea ca serviciile reprezinta o oaza de competenta intr-o societate anarhizata de nevrozele unor politicieni incapabili. Nimic mai fals. Serviciile au inceput sa imbrace haina pe care le-o ofera societatea. Se promoveaza Incompetenta la nivel inalt? Serviciile nu se pot sustrage acestor comandamente ale vremii.
Grav!
sâmbătă, 14 august 2010
Opozitia de plastilina
***
El Presidente in oficina numita Hotnews:
"Orice soluţie în interes naţional, nu în interes de partid, va fi cea pe care o susţin. De aceea, vin şi consolidez ceea ce am spus, ca să nu las loc la speculaţii: dacă opoziţia vine cu un program mai credibil decât ce face actualul guvern, nu voi avea nicio ezitare, în cazul în care o moţiune de cenzură trece, să le încredinţez guvernarea. Deci fiecare trebuie să fie atent ce-şi doreşte".
Categoric este o declaratie facuta atat la zeflemea cat si la bluff. Nu i-am dat o foarte mare inportanta decat in contextul in care, dupa ce aceasta afirmatie a fost facuta, nici un lider al Opozitiei nu a iesit pe sticla pentru a mima o minima indignare fata de acest misto prezidential. Ma asteptam ca Antonescu sa vina si sa spuna ca guvernul liberal din umbra este gata de a intra in paine, ma asteptam ca Ponta sa ne anunte ca PSD - ul este gata sa guverneze singur...Canci! Astora din opozitie le este teama de guvernare precum Satanei de tamaie.
Totusi, de unde ar trebui sa vina solutiile in aceasta tara? Cine ar trebui sa dicteze reguliele corecte ale jocului politico-economic? Cine ar trebui sa administreze corect aceasta tara? Cine este in stare de a pune in practica dezideratele de mai bine ale romanilor? Nimeni din actuala clasa politica. Pentru ca, DA, avem parte de cel mai incompetent guvern din istoria postdecembrista a Romaniei, acesta este un lucru mai mult decat clar. Dar ce se intampla cu Opozitia? Ce se intampla cu alternativa la actuala stare de fapt?
Penuria de cadre competente din politica romaneasca isi are originea directa in opacitatea politicienilor de meserie in atragerea de oameni noi pentru primenirea unui establishment deja puscavit, corupt, incapabil de a-si depasi conditia de ersatz politic al tranzitiei. Nu trebuiesc acuzati cei care refuza inregimentarea politica. Ofertele prezentate lor de catre partidele traditionale, garantiile oferite de catre acestea pentru punerea in practica a ideilor provenite din mediul antreprenorial, sunt minime si chiar indoielnice ca si incarcatura politica. Si atunci ce este de facut? O regandire generala a politicii romanesti, a practicilor de zi cu zi, se va face abia dupa ce ne vom confrunta cu un puseu maxim de crestere al partidelor extremiste. Din pacate vom fi pierdut cel putin un ciclu electoral.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)






