Costel Pantilimon. Portar

***

Desi pentru mine fotbalul nu mai reprezinta demult o miza in sine, partidele importante pentru echipele romanesti sau pentru nationala inca le traiesc la intensitate maxima. Aseara am fost conectat la maxim la miza partidei dintre reprezentativa Frantei si Romania noastra.  Dupa epuizarea timpului de joc si in urma rezultatului cunoscut, recunosc, cu un ochi si jumatate am plans iar cu o jumatate am ras. De ce am ras?Pentru ca un pariu mai vechi de-al meu, Costel Pantilimon, tinde sa devina o certitudine. Felul in care a reusit sa inchida pentru mai mult de optzeci de minute poarta echipei nationale ma face sa cred ca Bogdan Lobont se gaseste tot mai aproape de iesirea definitiva din vederile selectionerului.

Ma bucur pentru Panti. Omul acesta a inceput de foarte de jos, avand si o situatie familiala destul de dificila. De ce? Pentru ca el provine dintr-o familie in care, atat tatal sau cat si mama sa, sunt surdo-muti. Va dati seama cat de dificila a fost trecerea de la o lume a tacerii catre tumultul de pe stadioane? Imi inchipui cat de greu i-a fost lui Pantilimon sa inceapa sa comunice cu proprii fundasi, in vacarmul caracteristic meciurilor de fotbal cu miza. Imi aduc aminte ce spunea Gabi Boldici, fostul lui antrenor de la Poli, despre el. Talent imens, talie fizica impresionanta insa...cam mut! Asa ca Boldici a insistat foarte mult pentru ca Panti sa vorbeasca, sa comunice foarte mult cu proprii coechipieri pe faza de aparare. Si a fost bine ca a facut acest lucru.

Pantilimon este un talent innascut dar inca insuficient slefuit. Cred ca are nevoie de o noua provocare, afara, la un club puternic din Europa. Aud ca Arsenal si Manchester United se intereseaza de pretul lui. Arsene Wenger chiar a fost prezent pe Stade de France special pentru al urmari pe Pasarila. Probabil ca in pauza de iarna va parasi Timisoara. Si este normal sa se intample asta deoarece el are nevoie sa treaca la un alt nivel. Si este bine sa faca pasul acum, la 23 de ani, deoarece mai tarziu s-ar putea sa pupe doar Azerbaidjanul cel mult!

Presa a incercat sa il traga spre hatisuri de cancan, prezentandu-l pe Panti ca pe un fost coleg de scoala a fufei care raspunde, momentan, la numele de Monica Columbeanu. Nu a cuplat deloc la aceste "dezvaluiri", preferand sa nu isi aminteasca public daca a cunoscut-o sau nu pe respectiva doamna. Dar nu a uitat de unde a plecat si cine l-a ajutat. "Pe la 8-9 ani, tata mi-a zis că ar fi bine să mă fac portar. Mi-a explicat că sînt destul de înalt şi că în poartă e mai uşor. Simţea că n-am şanse să ajung prea departe ca jucător de cîmp. L-am ascultat pe tata, şi uşor-uşor a început să-mi placă să mă tăvălesc. Eram curajos! Plonjam fără să ţin cont că jucăm pe ciment, pe zgură sau în sală, pe parchet. Eram plin de julituri, dar n-am renunţat nici o clipă. Aşa m-am călit"

Asa a devenit un caracter adevarat - am spune noi acum. Dupa meciul de la Paris, cu siguranta ca multe usi i se vor deschide, vor exista alte perspective, vor exista cluburi puternice din Anglia sau Italia care ii vor solicita serviciile. El trebuie sa ramana la fel de modest si sa munceasca de doua ori mai mult decat acum. Bravo Panti, bravo Pasarila, bravo Moldovene, noi, cei din Timisoara te vom aprecia intotdeauna pentru cea ce esti.

Cat vrei sa furi, dom' ministru?

***

DOC revine cu o melodie mai actuala decat oricand intr-o societate bolnava condusa de catre o clasa politica formata, in marea ei majoritate, din oameni ai caror singura preocupare majora este parvenitismul pe banii Statului, adica pe banii nostrii. Textul - foarte incisiv si expresiv - poate fi considerat si un manifest al generatiei noastre, cea care in 1989 abia deschidea ochii in cea ce priveste chestiunile de interes public. Personal ma recunosc cu totul in postura (inca) tanarului sictirit de cea ce se intampla in aceasta tara, aflat in imposibilitatea de a schimba cu adevarat ceva in aceasta cloaca numita Romania.

Chiar asa...Cat vrei sa furi, dom ministru?

Imposibila coabitare: Serban Foarta si Sever Cotoi Voinescu

***
Intr-o Romanie in care Onoarea a devenit o rara avis, greu reperabila pana si la spiritele spilcuite ale natiunii, iata, poetul si universitarul timisorean Serban Foarta pune inca o data lucrurile la punct si se dezice de cloaca intelectualista din jurul redactiei oficinei pedisto-basesciene Dilema Veche, aflata, nu-i asa, in patrimoniul grupului de presa detinut de "liberalul" Dinu Patriciu. Motivatia acestui gest il constituie asocierea numelui domniei sale cu cel al infractorului dovedit Sever Cotoi Voinescu, cel care, impreuna cu madam Alma Anastase, a fraudat un vot in Parlamentul Romaniei. Stilul elegant, elocventa, sunt caracteristicile unei scrisori de renuntare care, in cateva fraze surprinde esenta devenirii grupului format in jurul filosofului pe stil vechi, politrucului din zilele noastre, Andrei Plesu.

Dar iata si continutul acestei scrisori:

Către Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei „Dilema veche”

Domnule Vasilescu, dragă Mircea,
întrucât dl Sever [Cotoi] Voinescu, deţinător, la „Dilema veche”, al unei rubrici permanente, anume Axa dus-întors, e, în opinia mea, un personaj nefrecventabil, mă văd constrâns a-mi înceta colaborarea, tot permanentă, la această foaie, – la care (ca şi la tine personal) mărturisesc că ţin nedezminţit…
În preajma, însă, a persoanei amintite, am dezagreabila senzaţie că, dintr-un simplu colaborator, devin, din şapte-n şapte zile, un, mai curând, colaboraţionist.
Cu amărăciune, Şerban Foarţă
Timişoara, 1 octombrie 2010

PS: Oare cand se vor revolta si liberalii adevarati sau cei care se dau mari liberali in mediul online fata de aceasta piatra de moara care poarta numele de Dinu Patriciu si este agatata de gatul partidului? Cu ce a profitat PNL de pe urma lui Patriciu? Cu absolut nimic. Campania prezidentiala a lui Crin a dus o lipsa acuta de fonduri, panotajul serios incepand la doua saptamani dupa inceputul oficial al campaniei electorale. Start ratat. Presa aservita neoficial lui Basescu a dus o campanie dura contra adversarilor acestuia. Presa care se afla oficial in gradina lui Dinu Patriciu a preferat sa uite de Politica in perioada campaniei electorale. Dar cel mai bogat dintre romani este liberal, nu?

"Am votat cu Basescu"

***

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca Romania se indreapta intr-o directie gresita, sau, dupa o expresie mai veche a lui Tom Gallagher, merge spre fundul sacului. Acest lucru nu se intampla de ieri sau de azi ci de vreo doi ani incoace. Refacerea totala a FSN - ului prin alianta naturala dintre PD si PSD in decursul anului 2009 nu a trezit din amorteala marea masa a romanilor. Rezultatul? In decembrie 2009, in intrecerea socialista pe ramura dintre Ciuma si Holera, a invins Traian Basescu. Desigur, cu largul aport al romanilor votanti, degraba varsatori de sufragii in favoarea actualului presedinte sau a lui Mircea Geoana, celalt exponent al unei Romanii reziduale.

De multe ori m-am intrebat oare cum au votat personalitatile, cei pe care ii vedem zilnic pe sticla in rolurile principale din societatea romaneasca.  In decursul zilei de ieri un mister a fost devoalat publicului larg. Ei da, sindicalistul lui Peste pe numele lui Bogdan Hossu, a declarat ieri ca a votat cu Traian Basescu. Scurt si la obiect. Asta in conditiile in care Romania, de vreo doi ani de zile - dupa cum am vazut - se indreapta spre marginea prapastiei. Sa recapitulam; in deplina cunostiinta de cauza, cunoscand acest adevar, Bogdan Hossu l-a votat pe Traian Basescu. O intrebare filosofala se naste acum: de ce? Ce l-a facut pe vajnicul sindicalist, cel batut in cuie in fruntea Cartelului Alfa, sa considere ca Traian Basescu este cea mai buna solutie pentru aceasta tara?

Ma gandesc ca totusi a avut in mana cateva argumente care au cantarit greu in luarea acestei decizii. Bun. Asta a fost anul trecut. Acum, acest Bogdan Hossu este foarte nemultumit de activitatea Executivului condus nominal de catre Emil Boc dar girat si condus de facto de catre Traian Basescu, idolul domniei-sale. Greve anuntate, marsuri catre Cotroceni cu voie de la stapanire, toate acestea au devenit activitati curente pentru sindicalistul nostru. Insa, intreb si eu acum, cu ce drept moral vine acest individ in fata manifestantilor carora le gheortaie matele de foame, si le vorbeste despre incompetenta guvernului Boc? Un amanunt interesant totusi; niciodata, in toata aceasta perioada, Bogdan Hossu nu a pronuntat numele lui Traian Basescu. Smecher, nu?

Ce pretentii mai poti avea de la o tara in care liderii de sindicat sunt mana in mana cu puterea politica a momentului? Ce asteptari mai putem avea de la o astfel de tara? Care mai este rolul miscarii sindicale in acest context? Cat de idioti pot fi membrii de sindicat din Romania atunci cand ei chiar cred in contondenta discursului liderilor lor de sindicat, in timp ce acestia, in particular, isi declara admiratia pentru cel care a determinat alunecarea Romaniei in actualul marasm?

Politica pentru viitor. Ce invata tinerii politicieni de la seniori?

***

Sâmbătă, 2 octombrie 2010, a avut loc Congresul Naţional al Tineretului Social Democrat. Locaţia unde s-a tinut acest eveniment a fost Rin Grand Hotel, proprietatea celebrilor frati Negoita, afaceristi implicati puternic in politica PSD - ului, mai nou chiar si in politica de cadre a partidului. Un asemenea eveniment, congresul tinerilor social-democrati, adica a celor care vor inlocui in viitorul apropiat actuala garda a partidului cel mai bine plasat in sondajele din Romania, este de interes pentru toti cei care au aplecare catre fenomenul politicii romanesti..

Ce a reflectat presa si ce am retinut dupa acest congres? O intrega colectie de bancuri...si atat! Pai hai sa vedem cam care a fost nivelul discutiilor de la acest congres:
"Vorbeam cu un prieten sociolog, care îmi povestea cum a inserat într-un chestionar o întrebare prin care dorea să testeze încrederea românilor în actuala guvernare. Traian Băsescu şi Emil Boc se aflau într-o barcă pe Marea Neagră. Vine furtuna, barca se răstoarnă. Întrebarea era, cine a scăpat? Cei mai mulţi români au răspuns: România". Asta este al lui Nicu Banicioiu.

"Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii". "Traian Băsescu a făcut câteva greşeli, două dintre ele fiind: primul mandat şi al doilea mandat."

"Ca să schimbi un bec, este necesar un membru PDL care să spună că becul nu trebuie schimbat. De un al doilea, care să spună că de fapt PSD şi mogulii inventează faptul că becul ar fi stricat. Un al treilea, care să spună că dacă becul este stricat, a fost stricat de Ion Iliescu în perioada mineriadelor. Este nevoie apoi de un al patrulea, care să apară la B1 şi să explice că problema cu becul este rezultatul unei corupţii ruseşti. Un al cincilea, care să aloce la Ministerul Turismului bani semnificativi pentru o campanie la CNN de achiziţionarea de legume. Al şaselea, care să îşi dea demisia şi de un al şaptelea, care să îl critice imediat pe al şaselea că becul s-a stricat. Mai este nevoie de un al optulea, ca să acuze toţi românii în bloc pentru că nu se mai satură de becuri. În fine, e nevoie şi de Emil Boc, care să decidă a doua zi că becurile trebuie reduse cu 25% şi că toţi beneficiarii trebuie să plătească impozit de 50%. Şi nu în ultimul rând este nevoie de Radu Moraru, care să relateze versiunea corectă în întregii poveşti".
 
"PSD este cel mai bine pregătit să propună soluţii de guvernare, pentru că social-democraţii "au cele mai multe bloguri şi cele mai multe conturi de facebook". Pe acestea le-a scos din tolba insusi Adrian Nastase.

Congresul TSD, reunit sâmbătă, în Bucureşti, pentru alegerea viitorului preşedinte, a debutat pe melodia BUG Mafia, "Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele?", un remix făcut după melodia "Amintire cu haiduci", compusă de Vali Sterian şi lansată de Mircea Baniciu. Faptul ca Vali Sterian a ajuns sa dea imnul unui congres al partidului din care face parte si Ion Iliescu este deja un sacrilegiu, stiind cat s-a implicat Vali de aprtea opozitiei anti-FSN din anii '90. Dar de unde sa cunoasca niste tanci acest amanunt?
 
Internevetia lui Ponta de la inceputul acestui congres da limitele intelegerii politicii din Romania din partea presedintelui PSD: "Nu pot să dau timpul înapoi. Eu ţi-am predat ţie conducerea TSD, nu cred că poţi să mi-o mai dai înapoi şi te rog să te descurci cât poţi mai bine cu acest congres." Cuvintele erau adresate lui Nicu Banicioiu, presedintele TSD. Care s-a achitat bine de sarcina, reusind sa castige unanimitatea voturilor tinerilor social-democrati si sa o impuna pe fina lui Victoras in board-ul de conducere.
 
Parca am asistat la un spectacol Vacanta Mare de pe litoralul romanes al anilor 2007-2008. Adica in faza umorului indoielnic ca si calitate al celor trei olteni. Pe-ni-bil!

Coposu, maimuta curentata si stangismul

***
Dan Ungureanu. Va spune ceva acest nume? Mie da, deoarece in timpul facultatii am urmat un curs de limbi clasice cu acest domn. Nu pot sa va spun cat de greu imi era sa stapanesc colegii ca sa nu faca misto toata ora de el. Usor efeminat, fara tact pedagogic, cu o lucrare de doctorat inceputa la Sorbona si care nu se mai termina de ceva timp, dl. Ungureanu avea blamabilul obicei de a pune note "din burta" pentru noi, toti studentii, doar ca sa nu aibe prilejul de a sta fata in fata cu noi. Nu am mai auzit de ceva vreme de dansul si nici nu i-am cautat numele deoarece, din punctul meu de vedere, dintre toate cadrele universitare, era trecut la categoria "si altii".

Zilele acestea parcurgeam paginile online ale revistei Cultura, cand dau de asta. Dan Ungureanu, asistentul universitar de acum ceva anisori, fiul ilustrului critic literar Cornel Ungureanu, il facea praf pe Corneliu Coposu. Nu ii ataca mostenirea politica, nu discuta ideile promovate de catre acesta, el se erija doar intr-un salbatic atac la persoana unui om trecut la cele vesnice acum cincisprezece ani. Redau mai jos caracterizarea lui Corneliu Coposu in acceptiunea tinerelului decrepit Dan Ungureanu: "În 1945, Corneliu Coposu nu era bătrînul distins din 1990. Era un tînăr mardeiaş de un metru 90 şi 130 kilograme. La treizeci de ani n-avea decît două cefe şi două guşi şi era fost campion de haltere. Era nepot de departe al lui Alexandru Vaida Voevod. Era înrudit şi cu fraţii Zaharia şi Romulus Boilă. Îi era rudă prin alianţă şi lui Iuliu Maniu, al cărui secretar-bodyguard era. Partidul Naţional Ţărănesc, după 1919, era o afacere de familie, în curs de consangvinizare. Principalele sale merite politice erau, în 1937, fălcile harnice, o burtă cu circumferinţa de un metru şi 37 cm, succesele la box şi haltere, ca şi calitatea de nepot al lui Iuliu Maniu – care, printre altele, l-a scăpat de frontul de la Stalingrad."

Categoric dl. Ungureanu are perfecta dreptate cand judeca Romania anilor '30-'40 prin prisma minimei morale care a caracterizat existenta societatii romanesti de-alungul Istoriei. Insa judecarea politicianului Corneliu Coposu exclusiv prin prisma calitatilor atletice il descalifica. Corneliu Coposu, alaturi de toti cei amintiti in acest text, au fost cei care au fost intemeietori de tara noua, cei care au integrat Romaniei regiunile istorice transilvano-banatene, rapite romanismului timp de mai multe secole. Sunt merite incontestabile ale acestei generatii de politicieni, incontestabile pentru oamenii normali, deoarece pentru ca un limbric de stanga precum dl. Ungureanu aruncatul cu fecale pe pereti a devenit sportul mintii lui.

"Aura lui Corneliu Coposu s-a păstrat fiindcă a murit în 1995, fără să fi ajuns la putere. Coposu şi-a început cariera politică prea tîrziu ca să fie implicat în scandalul Škoda, prea tîrziu ca să-l fi adus înapoi pe Carol, să pactizeze cu legionarii, prea tîrziu ca să tragă în greviştii de la Griviţa şi Lupeni. Şi-a terminat-o prea devreme ca să-l dea afară pe Valerian Stan şi pe ministrul Dăianu, prea devreme ca să dea explicaţii privindu-l pe colonelul contrabandist Truţulescu, prea devreme ca să fie responsabil pentru recesiunea indusă de guvernul ţărănist. Între două generaţii de ţărănişti interlopi sau lamentabili, a apucat să facă puşcărie. Inocenţa lui a fost întîmplătoare. Canonizarea lui e cabotină.Să-l lăsăm pe Coposu să se întoarcă acolo unde s-a dus şi partidul ţărănesc, creştin şi democrat : în nimic."

Oare cum poti judeca un om la scara Istoriei prin prisma propriilor tale exaltari si puneri in epoca? Ce s-ar fi intamplat cu Dan Ungureanu daca s-ar fi nascut la curtea imparatului Tiberius? Ar fi devenit un nou Caligula? Practica outelor imperiale ar fi dobandit-o cu siguranta. Exista oameni pe care nu trebuie sa ii iei in serios nicidata. Dan Ungureanu face parte din aceasta categorie. Pretul celebritatii intelectuale in Romania zilelor noastre se traduce prin aruncatul fecalelor in sus. Chit ca iti vor ateriza pe propriul cap, macar dobandesti vizibilitate.

Igas evlaviosul. Sau populistul?

***

Feciorul cu fata bovina care a preluat mandatul  de ministru al Administratiei si Internelor de la Vasile Blaga are toate atuurile pentru a fi placut de catre tizul Traian Basescu. Populismul pare credinta lui suprema, trecand chiar deasupra penticostalismului de partid, obligatoriu in ultimul timp pentru a avea acces intr-o functie guvernamentala. Stiti cu ce se ocupa in ultimul timp prin Parlament penticostalo-populistul domn Igas? Pai sa va spuna mandea.  Igas asta doreste ca prin lege sa avem zi a rugaciunii. Detalii aici.

Problema pentru el apare atunci cand nici macar colegii lui de partid nu cred in cea ce ii debiteaza mintea bolnava.  Detalii aici si aici. Si asta cica este ministru de interne! Bai Basescule, Udreo, alti prosti nu mai aveti, ma?