Analiza personalitatii politice a lui Crin Antonescu. By Niku Elektriku

***

Garcia inaugureaza incepand de azi un ciclu care sper sa tina cat mai mult: prin incuvintarea proprietarilor de bloguri politice voi prelua cate o postare care mi se pare mie interesanta. Astazi voi reproduce aici o microanaliza despre presedintele PNL Crin Antonescu, al carui autor este Niku Elektriku. Unii dintre voi il stiti pe Niku, ii cunoasteti afinitatile politice dar cred ca nimeni nu poate afirma ca nu avem de-aface cu o minte ascutita, analitica, capabila de a propune cititorilor texte extrem de interesante. Vom respecta intocmai ortografia originala a autorului, cea care il diferentiaza cel mai mult in blogosfera noastra politica. Va rog sa aveti rabdare si sa parcurgeti cu atentie intregul material. Textul original poarta titlul "Sa vedetzi voi "carnasier"!" Savurati!



cine'l bagatelizeaza pa maresalu' antenescu greseste profund (sa fi citit asta la cristoiu?).nu stiu daca respectivu' are freo pregatire pe linie militara (lasin' la o parte "prostiile" cu porumbacu'), sau, macar, dac'a facut armata, da', stiu sigur acuma, il surclaseaza la tactica si strategie pe iubaretzu' d'uniforme basescu.probabel ca si meseria lui de baza (lasin' la o parte si anii de repetentzie, cica, voluntira, din facultate!), aia da profesor d'istorie, 'l ajuta sa 'nvetze repede ca nu pornesti la razboi cin' nu ai spatele frontului asigurat, si, mai ales, fara aliatzi, lucru, se pare, completamente strain maretzului diktator.

imaginea unui antenescu rabufnin' in seara primului tur al alegerilor de anu' trecut 'mpotriva mogulilor ce l'ar fi favorizat pa geonelu', revolta ce l'a tzinut, d'altel, doar citeva ore, te'ar fi putut face sa banuiesti c'are s'o apuce, catinel, pa calea deshchisa de basea.e greu d'aflat ce, sau cine, l'o fi facut sa se calmeze asa de repede.o fi fo' in noaptea aia, devansindu'l pa geonel cu al sau nush, la spa la domnu' motanu'?cert e ca "schimbarea la fatza" o fo' brusca, si, daca e sa te uitzi acuma, benefica pentru personagi.ca, s'avem pardon, ce l'o costat sa mai joace o saptamina cartea entuziastului sprijinitor al viitorului cadavru politic?a obtzinut, dincolo d'o greatza pasabila a observatorilor, o perspectiva de 'ncredere din partea stingacilor, indiferent daca victoria geonelului s'ar fi realizat or ba (atunci era data mai mult decit sigura), si liniste din partea frontului de est, ca asta'i singuru' car' a contat freodata la romunika.

"ghinionu" d'a nu'i fi esit favorizdu' president se pare ca'i o mare oportunitate pentru el, stimulat si d'ambitzu' nestavilit al felicsitului, care'l si 'ntrece, si car' ii deschide o perspectiva d'urcare 'n jiltz 'nainte de termen, odata cu trinteala marinelului cu nasu'n tzarna, fapt ce s'ar fi aminat cel putzin cu'n tzintzinal cu prostachel gudurau la cotroceni.disciplina "de tip militar" introdusa de el in partid, esspresie ce vrea sa'mbrace pumnu'i de fer de aspirant la tiranie in manusa de catifea a ipocriziei, 'ncurajat si d'oportunismu' liuberalilor de toate calibrele ce mirosira ca'i rost tractare spre cirnatzii puterii si ca'i semn ca le'o pus d-zeu mina'n cap c'avutara norocu' sa nimereasca 'n tabara potrivita, si la momentu' potrivit, l'aceasta astrala aparitzie, nu lasa sa se'ntrevada prea clar pe ce traiectorie ar urma sa se 'nscrie un antenescu agiuns prezidente'n lipsa de contracatindatzi valizi or valize.

ar urma sa devie miala blinda ce sta sa linga linistita sare'n ieslea cotroceana, protocolar, si car' ar vrea cu tot dinadinsu' sa le confirme detractorilor lansarea zvonurilor in privintza comoditatzii combatantului, or o sa rupa lantzu'n chip de mielu' turbat, muscidu'i primii p'aia ce l'or urcatara'n jiltz?conformist or confruntatzional?d'un singur lucru sin' (aproape) sigur: odata destructurata pedeleaua (obectiff strategic declarat), cu largu' lor concurs neprecupetzit, si odata cu cooptarea "partzii agreate" a bla(e)gistilor, presidentu' antenescu are sa fie "un mare presidente" de foaaarte dreapta!rupindu'le EL oasele pesedoilor, cum n'o sa poatza sa'si imagineze, macar, dusmanii dusmanilor lor.un prezidente "luminat" ce'si face'va liubereaua lui "ca soarele sfint de pe cer", cu sabia'ntr'o mina, cu cartea'n alta si propaganda'n cealanta.

acuma, contrafactual vorbin', ne putem inchipui cum i'ar fi reusit baselului manevrele doar cautindu'le'n coarne caraghiosilor de felics si nush, dindu'le "ce li se cuvenea", in care "ce li se cuvenea" oricum nu depasea in magnitudine ce si'au luat fiecare pe un' au apucat?

Ioan Holender pentru Timisoara

***
Citeam zilele acestea pe site-ul Vip in Banat despre posibilitatea ca Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena,  sa candideze la functia de primar al municipiului Timisoara. Ma bucur sincer de aceasta posibilitate. Intr-un oras devenit cenusiu in ultimii ani, prin "grija" unei administratii obtuze, incapabile de a raspunde asteptarilor legitime ale timisorenilor, aportul unui om precum Ioan Holender, detinatorul unei insemnate experiente manageriale, ar insemna un mare plus pentru orasul meu.

Administratia Ciuhandu a avut un rol important in dezvoltarea orasului, pana prin 2004. Dupa acel an activitatea conducerii Primariei a intrat intr-o rutina paguboasa. Directiile din cadrul acestei institutii au devenit parazitare, incapabile de a propune noi cai de dezvoltare a localitatii. Sa luam ca si exemplu doar Directia pentru Urbanism din cadrul primariei. Daca cineva poate discerne un stil unitar de dezvoltare a capitalei Banatului, atunci inseamna ca acesta poate prevedea si cutremurele mai ceva decat celebrul Hancu. Despre drumurile din Timisoara ce se mai poate spune? Carpite, rascarpite si pline de gropi. Iti este mila de orice masina mai scumpa de 7000 de euro care ajunge sa intre in oras. Este o rusine faptul ca drumurile extraurbane, cele care fac legatura cu orasul, sunt mult mai bine intretinute decat cele citadine.

Am trecut peste o iarna destul de dificila. A observat cineva in timpul furtunilor de zapada, vreun utilaj la lucru? Eu nu, si chiar umblu prin oras destul de mult. Zapada de pe carosabil a disparut pe cale naturala, adica topindu-se, ori sub rotile masinilor ori din cauza temperaturilor ridicate. Timisoara resimte lipsa unui adevarat manager in fruntea orasului. Gheorghe Ciuhandu a castigat atatea mandate si din cauza inapetentei celorlalte formatiuni politice vizavi de aceasta functie. Sa fim seriosi. Din anul 2000 Gheorghe Ciuhandu nu a mai avut nici un contracandidat serios. Micile intelegeri transpartinice l-au tinut pe acest domn in functie.

Ioan Holender are un singur dezavantaj: varsta. Bucurandu-se inca de o sanatate de fier, el ar putea duce linistit la final un mandat de patru ani. Sa ne aducem aminte ca si Konrad Adenauer era trecut bine de saptezeci de ani atunci cand a preluat functia de cancelar al unei Germanii distruse in urma razboiului. Si a stat in functie pana la 87 de ani, cand, in 1963 a fost inlocuit de catre Ludwig Erhard. In anul 2002 Ioan Holender a acordat un interviu scriitoarei timisorene Adriana Babeti. Ultima intrebare a fost:
- Şi totuşi, dacă îmi permiteţi o figură de stil, Viena este patria dumneavoastră?
- Patria mea e Timişoara.
Frumos raspuns.

Cu Vanghele si Cărtărăscu la genicolog

***
Nu mai este un secret pentru nimeni iesirile bahice ale omului care conduce Romania, in stare avansata de ebrietate, de pe scaunul din stanga, exact la volan. Deja incepem sa intuim si care este universul paralel, interior, creat de catre actualul presedinte pentru propriul uz. In aceasta lume dl. Basescu are si un limbaj propriu, un fel de limba basesciana, in care atat numele proprii cat si cele ale unor indeletniciri de zi cu zi, ajung sa sune foarte ciudat.

Stiti cine este Vanghele, nu? Primarasul ala mai colorat la vorba, de prin sectorul cinci. Basescu nu ii spune niciodata Vanghelie ci doar Vanghele. Sa fie primit! Dar de Cărtărăscu ati auzit? Cu siguranta ca da, este acel domn scriitor care a scris o carte, normal, pe care dl. presedinte se chinuie sa o termine de vreo sapte anisori desi nu a deschis-o niciodata. Ar fi o performanta. Doamnelor si domnisoarelor, cand ati fost ultima data la genicolog? Aaaaa, domniile voastre merg la ginecolog. OK, inseamna ca doar femeile din familia Basescu merg la genicolog, nu? Nu. Azi, la Radio Romania Actualitati, dl.presedinte ne-a destainuit infamantul amanunt conform caruia pana si mogulul Vantu merge la genicolog. Ca sa se trateze de inima. Caragiale in toata splendoarea lui, ce mai!

Iubitorii literaturii stiintifico-fantastice se recunosc mai mult ca sigur in categoria consumatorilor de SiFi. Nu conteaza ca ei il denumesc SF. Deloc. Presedintele vorbeste de sifi, deci asa ramane. Presedintele. Mai acum cativa ani, in prag de campanie electorala prezidentiala, un domn, Victor Gaetan, a scris o carte care se intitula "Pradarea Romaniei". Interesanta la maxim dar prea putin dezbatuta. In limba basesciana numele domnului Gaetan a devenit Victor Găitan. Surprinzator? Deloc!

Da, acesta este omul care conduce Romania cu asentimentul a peste jumatate dintre nerozii acestui neam.La inceputul secolului XX Romania s-a mai bucurat de aportul unui om politic deranjat in partea superioara. Dimitrie Sturdza era cam nebun chiar in timp ce isi exercita mandatul de premier.In plina sedinta de cabinet, prin 1908, Sturdza a început să meargă pe sub masă în patru labe, strigând cât putea de tare: “Să iasă Carada de sub masă!”, cu referire directa la Eugeniu Carada, eminenta cenusie a PNL, adversar declarat al primului ministru si sustinator al lui Ionel Bratianu.Mergând la Paris pentru consult la celebrul doctor Pierre Marie, acesta a spus:“Fericită ţară! Este nebun de zece ani!”

Rebranduirea muribundului. Despre PD-L si Alba ca Zapada

***
Dupa prestatia prezidentiala de la Editia Speciala a TVR - ului de aseara, cred ca suntem foarte aproape de aparitia pe scena noastra politica a Albei ca Zapada, despre care tot scrie de vreo sase luni imundul domn consilier prezidential Lazaroiu. PD-L este un partid politic muribund, acest lucru devenind tot mai clar in urma sedimentarii perceptiei electoratului ca aceasta formatiune politica este principala vinovata pentru marasmul economic in care se zbate tara si pentru pauperizarea extrema a propriului popor. Din pacate pentru el, acest partid nu are sansa reformarii din interior deoarece optiunile membrilor sai sunt indreptate ori catre vechea garda pedista, pastorita de catre Blaga, Frunzaverde, Berceanu si Videanu, ori catre asa-numitii "reformisti", in fapt un conglomerat eterogen al caror unic liant de legatura este adulatia extrema pentru persoana lui Traian Basescu.

Optiunile actualului sef al statului in interiorul PD-L sunt destul de limitate. La sunetul de goarna a lui Voda par sa raspunda tot mai putini pedisti. Elena Udrea este privita in interiorul partidului precum o Elena Ceausescu sau, mai corect, ca si Elena Lupescu, femeie cu care se identifica ca si comportament vizavi de seful statului. Diferenta dintre cele doua Elene este ca in timp ce doamna din Plescoi aspira la cele mai inalte demnitati ale statului, Lupeasca se multumea cu sperturile afaceristilor vremii si cu conditia de eminenta cenusie a lui Carol al II-lea. O alta amazoana prezidentiala, Monica Macovei, pare sa detina mai degraba o pozitie periferica in cadrul partidului, cu putine sanse de a razbi la varful lui. Cristian Preda este moartea pasiunii oricarui elector de partid sau de aiurea, carisma lui tinzand irevocabil catre zero absolut.

In aceste conditii Basescu are nevoie de o jucarie numai a lui. Blaga pare a lua in stapanire PDL - ul, lui raliindu-se chiar si cateva filiale considerate ab initio pro-Udrea sau Falca. Presedintele isi doreste probabil ca, in acest an, sa aibe la dispozitie o formatiune politica care sa ii asigure perpetuarea in politica, lui si familiei sale. Ori acest lucru nu se poate intampla decat facandu-l disparut pe Blaga sau, mai predictibil, prin ruperea unei parti insemnate din PDL pentru o noua constructie politica. Personaje triste precum Valeriu Stoica, Raluca Turcan, Monica Macovei, Cristian Preda sau T.R. Ungureanu par sa aibe un rol determinant in aceasta actiune.

Numai ca rebranduirea reprezinta in sine un esec. Acest afirmatie este valabila 100% in lumea bussinesului, in care, orice incercare de rebranduire reprezinta recunoasterea unui esec. Recurgi la aceasta operatiune doar in momentul in care constati ca un produs este nevandabil sub o anumita eticheta. Probabil ca mare parte dintre politicienii PD-L  vor fi recuperati in noua formatiune politica ce va sa vie. Insa eticheta de ESEC nu va putea fi stearsa niciodata de pe fruntea acestor politicieni.

Cum au descoperit procurorii DIICOT apa calda

***
Recentele retineri operate de catre procurorii DIICOT in vama Moravita au fost intampinate cu surprindere de catre unii. Numai ca activitatea ilicita care avea loc in acest punct vamal nu mai constituia demult un secret pentru oamenii zonei. Somptuoasele locuinte ale unor agenti vamali, masinile cu care se perindau prin oras in afara orelor de serviciu, care, unele dintre ele, costa poate cat salariul de vames pe cinci ani, au dat de banuit mai tuturor vecinilor, mai putin Procuraturii.

Si daca acest lucru nu era de-ajuns, haideti sa vedem cum reflecta presa cea ce se intampla in localitatea de la granita cu Serbia. La 6 august 2009, cotidianul Gandul, sub semnatura jurnalistului de investigatie Dragos Bota, scria negru pe alb, cu subiect si predicat urmatoarele despre o sefa de tura:

Salariul pe opt ani l-a făcut în 12 ore. A fost la primul serviciu ca şef de tură în vama Stamora Moraviţa. Când a plecat acasă, inspectoarea blondă de la Poliţia de Frontieră a luat cu ea vreo 60.000 de euro. Neimpozabili. Şpaga colectată peste noapte de toţi colegii de la traficanţii de ţigări. Asta a fost vestea rea pentru păcăliţi. Vestea bună a fost o tură mai slabă. S-au băgat în ţară doar 600 de baxuri de ţigări din duty-free-uri. Bine că n-a dat lovitura când au fost 2.000 de „cartoane”. Păgubiţii au rămas cu o dilemă. Cui să o reclame? Oficial, nu aveau unde. Aşa că, după o lună, a fost schimbată din funcţie, pe motiv că poliţistei i s-a terminat detaşarea.


Bun. Credeti ca doar blonda inspectoare, adusa cu tema la Moravita, percepea cuantumul total al spagii de la subordonati? Nu, au mai fost cazuri, stati linistiti. Tot Dragos Bota mai ofera un caz de analizat.

Un coleg, tot şef de tură, este la fel de celebru. Pentru că după fiecare tură de noapte se urcă în X5 şi se duce direct la aeroport. Se urcă în avion şi pleacă la apartamentul din Bucureşti.

Ei, ce ziceti? Banoasa meseria de vames la Moravita, nu, din moment ce bucuresteanul nostru isi permitea sa faca naveta cu avionul cu un salariu de 2500 de lei, net lunar.In fapt, Moravita a devenit un adevarat El Dorado. Toti vamesii de pe granita cu UE isi doreau o detasare in acest punct vamal. Ditamai comisarii au renuntat la functii pe granita cu Ungaria pentru a activa ca simplii agenti in Vama Moravita. Din 2007 pana acum, domnul DIICOT a tot avut timp sa se autosesizeze insa lipsea imboldul necesar. Iar acum aceasta a sosit sub forma neadmiterii Romaniei in spatiul Schengen. Apropo, stiti la cat a calculat Dragos Bota nivelul spagii lunare de la Moravita? 4.000.000 euro, doar din cotizatiile celor care se ocupau cu traficul de tigari. Tara UE. Doar DIICOT nu stia, nu?






Vosganian. Ipostaze ministeriale

***
Februarie 2007 - subteranul Minei Lupeni. Ministrul Economiei,Varujan Vosganian, in exercitiul functiei.

Ce fraieri au fost liberalii astia! In loc sa isi faca propaganda, mizand pe aceste imagini care arata un ministru intrat in sutul minei, ei au incercat sa faca politica bunului simt. Dai peste asemenea imagini absolut din intamplare, eu le-am luat de aici, unde ele se gasesc la loc de cinste. Cand o sa il vedem si pe asta, Mr.Nobody de la Economie, cum ii zice...Ariton, zice Goagal, cot la cot cu minerii in mina?

Marturisesc ca mi-am facut o proasta impresie despre Vosganian, in momentul in care, invitat fiind la Sinteza Zilei, o dadea si el cu flacara violeta si atacurile energetice. Insa Varujan a insemnat si competenta economica, viziune financiara si, mai ales, implicare totala. Un om care arde pentru meseria lui merita toata admiratia. Iar atunci cand s-a inhamat la conducerea Ministerului Economiei, omul a dat totul pentru a duce la bun sfarsit mandatul sau.Si a reusit. Cat de pitic pare Ariton asta pe langa statura de economist a lui Vosganian...

A murit Gary Moore!

***
O alta legenda ne-a parasit in aceste zile. Gary Moore, extraordinarul bluesman, omul in mainele caruia chitara putea sa planga sau sa rada, a spus adio acestei lumi, in somn, intr-un hotel din Spania. Irlandezul, care a facut parte de-alungul vremii din trupe ca Thin Lizzy sau Skid Row, care a a colaborat cu superbandul Travelling Wilburys, a fost detinatorul unui uluitor stil de a vraji chitara electrica. In iulie 2010 a concertat la Bucuresti. Din pacate nu am reusit sa ajung la acel concert, desi mi-am dorit enorm acest lucru. Legendele dispar iar noi imbatranim. Nedreapta e viata!