In apararea lui Iosif Buble

***

Dupa cum deja cunoasteti, cred, din alte surse, jurnalistul si bloggerul de succes Iosif Buble a fost condamnat de catre Tribunalul Bucuresti  la plata sumei de 70.000 euro, echivalent in lei la data platii ca titlu de daune morale catre Ana Birchall, politicianca surprinsa, conform lui Ioska, cu o camera ascunsa in timp ce se lupta cu propria-i gurita impotriva scarbavnicului madular. De asemenea, aceasi instanta obliga paratul sa publice pe cheltuiala sa hotararea pronuntata ln 3 ziare de larga circulatie si sa inlature articolele, comentariile si filmele continute pe site-ul sau pe oricare alt site apartinand paratului care este de natura sa aduca atingere onoarei, demnitatii si imaginii reclamantei.

Printre alte bla-bla'uri, instanta constata ca neprihanitei Ana i s-au incalcat drepturile privind imaginea, onoarea, demnitatea si viata privata. 'Ai, du-te! Viata privata? Pai viata privata e aia in care mergi acasa si ti-o tragi cu barbatul sau sotia ta, nicidecum cea in care o faci in padurice, in masina, cu altcineva decat propriul consort. Daca acest argument nu este functional, va mai dau unul. Filmuletul in care gurita, identificata de catre Ioska ca fiind a focoasei pesediste, se ia la lupta cu balaurul, a parvenit pe surse, adica citeste madam Birchall, de la idiotul cu al carui cocosel te-ai luptat. Pe el ar trebui sa il dai in judecata, nu pe cel care disemineaza in public o asemenea scena. Mie cazul acesta incepe deja sa imi puta a publicitate facuta unei politicience de mana a treia, cu vise de marire dar cu posibilitati de exprimare limitate.

Stiti care este diferenta dintre Ana Birchall si Elena Udrea, de exemplu? In timp ce Ana Birchall lasa loc de speculatii, sustinute si de o inregistrare video, in cea ce priveste motivele pentru accederea ei in politica de varf, Elena Udrea, a carei relatie reala cu presedintele Traian Basescu este banuita de toti romanii, nu s-a lasat niciodata dusa de val, nescapand in public nici un gest care sa o tradeze in mod direct. Da, din punctul meu de vedere nici autoritatile si nici presa nu ar trebui sa intre cu picioarele in spatiul privat al cetateanului. Toti avem micile noastre ciudatenii, atat in dormitor cat si in viata privata. Insa, atunci cand o faci in public, filmat, si mai esti si persoana publica, se cheama ca esti chiar idioata.

Poli Timisoara in era Iancu. Ce-am avut si ce-am pierdut

***

Astazi comisia Federatiei Romane de Fotbal insarcinata cu licentierea cluburilor divizionare a dat verdictul in cazul Poli Timisoara: retrogradarea in liga a 3-a pentru neplata datoriilor si apelarea la practici ilegale in cea ce priveste divizarea societatii care detine clubul, pentru exonerarea de unele responsabilitati fiscale. Artizanul acestei marete decizii poarta un nume: Marian Iancu. Imi voi atrage, cu siguranta, multe antipatii din partea unor suporteri polisti insa unele adevaruri trebuiesc rostite.

In decembrie 2004, atunci cand BKP a preluat actiunile majoritare la clubul timisorean, Poli se gasea in prima divizie, la mijlocul clasamentului, neamenintand pe nimeni,e adevarat, dar totusi in Liga I. Acum, iata, dupa sase ani de la acel moment, clubul isi va continua activitatea in Liga a 3-a, in conditiile in care jongleriile financiare ale lui Iancu, artificiile de tot felul, au ajuns sa sature pe toata lumea.

In momentul in care a avut loc schimbarea in actionariatul clubului am salutat acest lucru, vazand in asta premisele pentru performanta. Probabil ca aceasta nu s-ar fi lasat foarte mult asteptata daca in viata echipei nu ar fi aparut factorul Iancu. Din postura de presedinte al clubului, cu functie executiva, ne-a obisnuit cu scandaluri aproape zilnice, cu procese in plan sportiv sau civil din care au prosperat doar avocatii. Nu a fost sezon de liga I in care Iancu sa nu aibe pe rol procese peste procese, cu fostii fotbalisti, cu fostii antrenori, cu federatia, cu liga...E greu sa stimulezi performanta in asemenea conditii. Fotbalistul care reuseste sa se concentreze exclusiv pe jocul sau in asemenea conditii, merita un premiu special.  Autoritatile locale au pompat in echipa, sub forma de bonificatii pentru performanta, peste 12 milioane de euro. Enorm.

Totusi, in toti acesti sase ani de carmuire a lui Iancu, clubul nu a obtinut nimic. Nu a castigat nici macar un trofeu intern, Cupa sau campionat, iar pe plan international nu mi-a ramas pe retina decat succesul in dubla confruntare cu Shakhtar Donetk, din preliminariile UCL. Putin, foarte putin, pentru pretentiile enuntate in luna de miere a mariajului Iancu-Poli. Au gresit foarte mult si autoritatile timisene, atat Primaria cuplului Ciuhandu/Orza  cat si Consiliul Judetean pastorit de catre Constantin Ostaficiuc, acceptand cu prea multa marinimie sa arunce cu banii intr-un proiect sortit esecului apriori. Iancu si-a construit un titlu de glorie din multimea de procese intentate, unele chiar si castigate. In fapt,in acesti ani, Iancu a avut pe statele de plata doua loturi, extrem de numeroase,poate chiar si valoroase; cel de fotbalisti, de la echipa de club, si cel de avocati, tinuti aproape de procesomania individului.

Ce pierde Timisoara? Mai nimic. Poate ca reuseste sa se exorcizeze de un personaj care a aruncat in derizoriu orice discutie despre fotbal in acest oras. In toti acesti ani s-au pompat bani seriosi in...nimic. Nici un trofeu, in conditiile in care Clujul, Urzicenii si Galatiul au reusit castigarea campionatului. Timisoara a pierdut totusi ceva, fata de perioada de dinaintea venirii lui Iancu; a pierdut o echipa de Liga I,adusa acum, prin grija sefului BKP, in esalonul al treilea al  fotbalului divizionar romanesc.

PS: A nu se crede ca trec prea usor peste mizeria generalizata din fotbalul romanesc. NU. Cu siguranta ca avem nevoie de o asanare morala a acestui fenomen, dar ea poate veni doar prin trecerea pe tusa a acestui gen de specimene, reprezentat cu brio de catre Marian Iancu. RUSINE.  

Strategia revenirii. PD-L si comunicarea post-congres

***

Dupa ce s-a dus de-a berbeleacul in sondaje, in urma luarii unor fantasmagorice masuri in vederea limitarii efectelor crizei economice si a absentei unei viziuni coerente care sa isi propuna scoaterea tarii din criza si refacerea unui climat prietenos de bussines, iata, acum, dupa ce familia Basescu a reusit recuperarea partidului, s-a trecut la o actiune concentrata ce vizeaza reimpunerea PD-L ca actor principal in politica damboviteana.

 Prima masura a fost aruncarea pe piata a unor sondaje de opinie care sa acrediteze ideea ca scorul actual al PD-L ar fi undeva intre 20 si 25% din optiunile electoratului cu drept de vot. Pe aceste sondaje se bazeaza intreg esafodajul propagandei ulterioare. Corul politrucilor din presa aservita si-a facut din nou datoria, dand semnalul revenirii la un limbaj favorabil partidului prezidential. Sunt prea multe exemple ca sa le pot cita pe toate, redau doar unul, gretos, insalubru, greu prizabil pana si de catre cei care fac parte din PD-L. Mircea Cartarescu - pentru ca el este cel care da cu mucii in fasole in paginile EvZ -  scrie un articol fulminant, vibrant pana in ciorapi, intitulat PDL în revenire.  Iata cateva exemple din gandirea lui Cartarescu:

...victoria lui Boc în alegeri este şi consecinţa unor prime semne de revenire economică. Acest fapt nu poate fi subestimat. Semnele de revenire economica le simti doar matale, tovarase!

Dreapta românească, reprezentată în acest moment exclusiv de partidele de la putere...   Pai si UNPR - ul generalului Izmana? Nu era el alternativa la un PSD corupt, o stanga adevarata, bla-bla-bla...

Sondajele sunt încă în favoarea USL, dar arată în acelaşi timp o scădere a acestora în opţiuni şi o creştere a celor de la guvernare.  Aha, sondajele. Vorbim doar de cele comandate de gasca lui Tismaneanu, nu?

Boc şi-a păstrat imaginea de ardelean serios şi incoruptibil, diferit de politicianul român tipic.  Ba, sti ceva? Eu m-am cam saturat de ardelenii astia seriosi. De prea multe ori seriozitatea lor nu inseamna altceva decat Prostie.

Trăgând linie şi adunând, şi adăugându-l aici şi pe Theodor Baconski, cea mai valoroasă achiziţie a PDL din ultimul timp... Aici chiar are dreptate Cartarescu. Milionul de voturi din diaspora devin foarte importante in economia viitoarelor alegeri. Insa exista o intreaga discutie in cea ce priveste moralitatea voturilor unor oameni care au parasit de ceva timp tara, total neconectati la realitatile interne, si care decid politica interna a Romaniei. Nu prea este cusher.

Acest tip de discurs de presa (sau prin presa) va prolifera in viitorul apropiat. PD-L trebuie sa ajunga la minim 30% din totalul optiunilor in acest an, pentru ca votul manarit al diasporei sa conteze. Vor fi reactivate vocile editorialistilor cu carnet de partid, care abunda in presa romaneasca. "Scarbitii" de mai ieri vor deveni partizani adevarati ai solutiilor de dreapta decise de catre maritul conducator si sinistra lui paredra. Iar intr-o tara in care Prostia este principala lege care guverneaza alegerile concetatenilor, nu ar fi de mirare ca in 2012 sa avem un partid prezidential mare si frumos precum soarele de pe cer.

Domnule Presedinte,taci!

***
"O mare parte din aceasta criza este generata de coruptie, cea despre care ni se dau lectii de dimineata pana seara. Aici au venit baietii destepti si au inventat cum sa-ti cresti actiunile fara sa ai bani. Au venit baieti destepti, cu studii la Harvard, la Oxford, si au inventat cum sa-ti cresti actiunile fara sa ai bani. Cum sa dai credite fara sa ai bani." - Stirile Pro TV, 22 octombrie 2008

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, în plenul Camerelor reunite, că actuala criză economică este în egală măsură un risc, dar şi o şansă, apreciind că reforma ar trebui să fie cuvântul de ordine în această perioadă.  - Mediafax, 9 martie 2009

"Informaţiile pe care eu le am de la instituţii internaţionale, de la cei mai reputaţi specialişti români, arată că România va ieşi din criza economică şi îşi va relua creşterea în trimestrul doi al anului 2010. De asemenea, vreau să ştiţi că ce a fost mai greu a trecut. Acum începem, uşor, uşor, să ne ridicăm din nou. Şi ne vom relua din nou speranţa că vom trăi bine."  - www.realitatea.net ,8 noiembrie 2009

"Prognoza pentru 2011 se menţine. Creştere de 1,5 a PIB faţă de 2010. Şi pentru 2012 ne propunem un obiectiv prudent. Adică o creştere de 3,5, revizuită de la 4,5 din PIB, menţinând obiectivul de deficit pentru 2012. Pentru trimestrul I al 2011 s-a realizat deficitul prognozat, extrem de lejer cu un spaţiu disponibil, care este generat de nerealizarea investiţiilor. Sperăm să recuperăm aceste investiţii. Putem fi optimişti, dar este nevoie de prudenţă."  - Romania Libera, 7 mai 2011

"Vom avea crestere economica dar nu mizez pe cresterea consumului", Interviu TVR, joi 19 mai 2011

Domnule Presedinte, cu respect va rog sa lasati economia in pace. Problematicile reale ridicate de catre o economie zguduita de o criza extrem de profunda depaseste puterea de intelegere, atat a Dumneavoastra cat si a celor care va consiliaza pe acest domeniu. Acum,una din doua; ori va concediati intreaga gasca de adviseri economici si va luati profesionisti adevarati, ori va ocupati de cea ce stiti sa faceti cu adevarat. Dupa cate se pare poporul asta mai are inca chef de o tura de prosteala prezidentiala. Peste este, momeala sa fie destula.

Inexistenta justitie americana

***

Acum, dupa consumarea episodului arestarii directorului general al FMI Dominique Strauss-Kahn, aud fel de fel de specialisti degraba preumblatori prin studiourile televiziunilor de stiri, dandu-si cu parerea si laudand sistemul de justitie american care, iata, fara nici un fel de complexe, a dispus arestarea unuia dintre cei mai importanti lideri ai lumii in care traim. Pentru ca, da, FMI  este el in sine o putere mondiala prin influenta dobandita in stabilirea politicilor macroeconomice la nivel mondial. In anii '70, pana si o tara destul de stabila precum Marea Britanie a cunoscut binefacerile amestecului Fondului in stabilirea strategiilor economice interne. A fost nevoie de aparitia unui om politic carismatic, stapan pe sine - fac referire la Margaret Thatcher - pentru ca Fondul sa lase din mana insulele britanice.

Extaziatii nostrii de serviciu vad in decizia judecatorului american de a mentine masura arestarii lui Strauss-Kahn, proba suprema in favoarea dovedirii  independentei acestei puteri in fata deciziei politice. Intr-adevar, asa pare la prima vedere, cu toate ca deja exista teorii conspirationiste care vad in retinerea lui DSK o oculta menita al bloca pe acesta in cursa prezidentiala franceza, cunoscute fiind relatiile privilegiate dintre Barack Obama si Nicholas Sarkozy. Dar nu este menirea acestui blog aceea de a descurca itele unei afaceri destul de incurcate. Daca acesti formatori de opinie vad in organizarea judecatoreasca americana un model demn de urmat, eu nu privesc chiar asa lucrurile.  In foarte multe cazuri s-a dovedit ca Justitia de peste ocean este oarba selectiv, avand grija sa nu deranjeze in cazuri care ar pune in dicutie calitatea de cetatean american sau linistea sociala.

Va aduceti aminte de cazul OJ Simpson, cel care a cutremurat societatea americana la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut?  Mai tineti minte cum celebrul Johnnie Cochran l-a scos basma curata pe cel care, cativa ani mai tarziu, parca in ciuda juriului care l-a judecat, a scris o carte intitulata "If I did It: Confessions of the Killer", titlu in care cuvantul "If" apare scris cu caractere mult mai mici. Titlul real trebuie citit "I Did It: Confessions of the Killer" si reprezinta marturisirea unei crime trecute la index din motive rasiale. Doi oameni ucisi fara ca autorul sa raspunda in fata legii. Aceasta este celebra si nemaintalnita justitie americana?

Haideti sa ne gandim si la cazul Teo Peter, artistul roman ucis intr-un accident de catre un puscas marin american, indopat cu alcool, chiar in Bucuresti. Rapid transferat in Germania si de acolo in Statele Unite, acesta a scapat de condamnarea pentru ucidere din culpa, retinandu-se pe seama lui doar capete de acuzare minore. Aceasta o fi atat de oarba justitie americana? Un alt aspect reiterat de catre multi observatori este etnicizarea justitiei americane. Pat Buchanan, un conservator american pe care il respect, declara anul trecut, la investirea  Elenei Kagan la Curtea Suprema de Justitie: Arthur Goldberg, Abe Fortas, Ruth Bader Ginsberg, Stephen Breyer and Elena Kagan. If Kagan is confirmed, Jews, who represent less than 2 percent of the U.S. population, will have 33 percent of the Supreme Court seats.Is this the Democrats' idea of diversity? Cel putin interesant.

Cica nu exista Rai

***

Nu exista Rai, ne spune borgul din imagine, intr-un interviu din The Guardian. Văd creierul ca pe un computer care încetează să funcţioneze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Ceruri sau viaţă de apoi pentru computere stricate, e doar un basm pentru cei care se tem de întunericul final, a mai spus Stephan Hawking.

Bai Stephane, bai Hawkingule, ba pe mine sa ma lasi in credinta mea, in ignoranta mea maxima si sa cred in continuare ca, dupa ce ne incheiem socotelile aici pe Pamant, mai devreme sau mai tarziu, o sa ne continuam existenta sub alta forma. Daca Cioran se certa cu divinitatea, englezul-borg s-a gandit sa o treaca complet la index, promovand un ateism in totala consonanta cu post-modernismul schiop pe care il traim. Iar in cazul lui aceasta atitudine este foarte usor psihanalizabila. Priviti fotografia si asociati-o unei fiinte umane. Greu, asa-i?

Nevoia de conservatorism

***

O societate in deriva condusa de catre politicieni care - in afara de faptul ca se gasesc in fruntea tarii exclusiv pentru promovarea unor interese inguste, personale - nici nu au habar despre ce ar trebui facut pentru ca aparatul de stat sa isi deserveasca proprii cetateni, are nevoie de reconsiderarea radacinilor, de ancorarea in trecut pentru a-si proiecta corect viitorul. Traim vremuri interesante in care este foarte dificil sa diferentiezi stanga de dreapta politica, dintr-un motiv destul de ciudat: toti politicienii romani, in numele menajarii  pauperei societati romanesti, prefera discursuri exclusiv de stanga,sub diferite ambalaje. De la PD-ul lui Traian Basescu si pana la PSD - ul lui Adrian Nastase, trecand prin PNL - ul lui Crin Antonescu, mai toti practica un populism gretos, uneori chiar cu iz comunistoid.

Este foarte interesant cum, in Romania, nu avem partide eurosceptice, politicieni care sa gandeasca si in afara normativului de partid, a codului discursiv impus membrilor sai de catre cele trei partide mari. Toti se adapa de la aceleasi teze pro-europeniste, pro-avort, in favoarea casatoriilor dintre persoanele de acelasi sex, s.a.. Ma apuca rasul cand o vad pe d-na Monica Macovei, teoretic o reprezentanta a conservatorilor din Parlamentul European, cum merge ea brat la brat cu cei care defileaza la marsurile minoritatilor sexuale. Pai unde sunt principiile,unde sunt convingerile conservatoare? In fapt, in acest moment, in viata noastra politica, singurul segment care nu este deloc reprezentat este conservatorismul clasic.

Mintile inguste prefere intotdeauna facilul, in schimb un conservator poate fi oricand un vizionar. Aduceti-va aminte de cruciada anticomunista a lui Ronald Reagan, cea care a determinat implozia comunismului de sorginte sovietica. Aduceti-va aminte de dezvoltarea graduala, organica, impusa Romaniei de catre politicieni conservatori adevarati precum Titu Maiorescu. Am crezut ca PNL are sansa majora  a-i atrage pe toti cei care impartasesc principii conservatoare. Am vazut in Varujan Vosganian principalul promotor al conservatorismului doctrinar in cadrul formatiunii politice liberale. Insa, actualmente acest om a fost trecut in plan secund de catre conducerea partidului, deoarece si PNL-ul sesizeaza apetenta electoratului roman pentru discursurile socialiste.

Romania are nevoie de un partid conservator. Si aici nu vorbesc despre ghiveciul doctrinar al PD-ului d-lui Basescu si nici de Partidul Conservant al d-lui Voiculescu. Nu. Este nevoie de un partid politic care sa reia, sa actualizeze si sa promoveze ideile conservatoare clasice. Un partid politic adevarat reuseste sa isi educe un electorat-target. Ideea unui partid conservator adevarat s-ar putea baza pe un electorat de minim 10% din totalul cetatenilor cu drept de vot. Ar fi un bun inceput. Este nevoie de un nou discurs politic, de chipuri noi, de idei-forta capabile de a strange laolalta pe toti cei care impartasesc si disemineaza in societatea romaneasca ideile conservatoare.